1,578 matches
-
valorilor materiale și spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. Dacă i se adaugă un adjectiv: arheologică, agrară, națională, tehnologică etc., evident, definiția se va Încadra la domeniul respectiv. În sens originar, cultură Însemna lucrarea pământului, În strânsă legătură cu verbul latinesc colo, colere [mai ales cu participiul: cultus, a, um]: a lucra, a Îngrijii. Cultus Însemna cult religios, Închinare, adorare adusă zeilor. Cultul În sensul culturii Însă nu mai are o semnificație prea profundă astăzi. Termenul de cultură a fost astfel
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
definesc realitatea fizică. Această eră nouă În fizică Începe la 1900 când fizicianul german Max Planck a introdus noțiunea de cuantă dând astfel noua denumire pentru o „era nouă” În fizică. Ce este cuanta ? Etimologic, cuanta provine dintr-un cuvânt latinesc care Înseamnă cantitate, Însă, fizicianul Max Planck, care a introdus pentru prima dată această noțiune În fizică, Într-o lucrare fundamentală apărută În anul 1900, i-a atribuit un sens ușor diferit. Pentru Planck și pentru fizica cuantică, cuvântul „cuantă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alți indivizi; Ansamblul particularităților specifice ale unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalți indivizi; Ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc. Conceptul de persoană. Termenul de persoană vine din latinescul persona, care ar deriva din grecescul prosopon care a Însemnat, pe rând, În teatrul grec din antichitate, masca actorului, rolul acestuia, actorul Însuși, pentru ca, ieșind din incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului. Unii filologi derivă termenul de persoană din
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Paris, 1855) de către demograful și statisticianul Achille Guillard, după care „demografia descrie masele cu ajutorul numerelor...” În această parte introductivă a capitolului, rezervăm câteva rânduri unor noțiuni de bază utilizate în demografie: a) Populația<footnote Originea cuvântului populație trebuie căutată în latinescul populatio (devastare) sau de la depopulo (a depopula). În Franța, termenul population a fost folosit până la mijlocul secolului al XVIII-lea în sensul de „acțiune de a popula”. footnote> (umană) reprezintă o colectivitate statistică formată din persoane care trăiesc într-o
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
trece rapid la secvențe retrospective din viața lui. Își scrie rapid autobiografia care s-a pierdut în timp un motiv pentru care Yourcenar a putut să se recunoască îndrep tățită s-o reconstruiască. Cartea are șase capitole (toate au titluri latinești Bust al împăratului Hadrian bazate pe ideile cheie ale lui Hadrian), fiecare de aceeași lungime în ciuda iluziei că ar exista diferențe între ele. Prima secțiune (Animula Vagula Blandula, literal: Suflet mic, suflet blând și călător) începe cu autoanaliza lui Hadrian
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se adaugă cel lingvistic. Parodia este, în bune cazuri, o replică a vulgului la textele sacre: procesul evolutiv afectează și acționează prin intermediul acestui fenomen. Formarea lentă a limbilor naționale predispune atât vorbitorii, cât și creatorii de texte la parodierea structurilor latinești. Astfel, teoriile mai noi leagă tehnicile parodiei de integrarea "discursului străin" în modul de vorbire conștientizat drept propriu, iar accentul se mută din sfera subiectelor în cea a stilurilor. Creațiile parodice răspândite în medii mai puțin erudite, populare vizează structurile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al divinității și a indiferenței sale față de nenorocirile bieților pământeni, realizate prin replici ironice. Cele mai populare texte în care își face simțită prezența parodia mixtă, având ca țintă Biblia și realizându-se, lingvistic, prin luarea în derâdere a structurilor latinești, sunt incluse în colecția de cântece Carmina Burana, la capitolul "Cântecelor de pahar și de petrecere". Iată, de pildă, o rugăciune parodică inclusă în Liturghia jucătorilor: "Atotputernicule și veșnicule Dumnezeu, care ai semănat mare vrajbă între țărani și clerici, fă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu va mai considera cavalerismul decât un cadru ridicol, depășit, cu toate că autorul introdusese și multe figuri ale timpului alături de cele eroice, legendare. Ulterior, tot sub pseudonim: "[...] descrie isprăvile unor țărani și vagabonzi cu adaosuri extrem de tendențioase, în hexametri pe jumătate latinești, însușindu-și în mod glumeț forma solemnă a epopeii culte din acea perioadă (Opus Maccaronicum). De atunci, parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia intră, după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale unei ironii subțiri"207. Ea împletește
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
specialitate din limbajul medical, Rabelais preia, tot în cheie parodică, și secvențe din Orlando furioso al lui Ariosto sau Morgante Maggiore al lui Pulci, dar mai ales din Baldus (1517) al lui Girolamo Teofilo Folengo, poem eroicomic scris într-o latinească de bucătărie. Rabelais prețuise întotdeauna opera lui Folengo, "opus maccaronicum, de la care a împrumutat ideea unui personaj, întrupare a șireteniei, Panurge. În cartea a IV-a, întreg episodul cu Dindenault, neguțătorul de oi, este adaptat după poema macaronică", cum scrie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
română din limba latină, rezultat al propagării religiei creștine de către soldați începutului de secolul IV; desemna unele edificii creștine ale dinastiei constantiniene substituind celelalte basilici. Noțiunea s-a răspândit destul de lent și oricum, după jumătatea secolului IV, spre deosebire de terminologia creștină latinească a geto-dacilor (duminică, Dumnezeu, bazilică, biserică, Rusalii, Florii, ajun, altar, botez, înger, lege, martor, păcat, păgân, părinte, Paști, preot, răposat, virginitate, rugăciune etc.) anterioară de cel puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau curente religioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
teologice și filozofice ale elitei intelectuale a iudaismului alexandrin, căreia îi sunt atribuite și alte opere scrise în greacă. Alexandria era metropola intelectuală incontestabilă a iudaismului elenist. Documentele epigrafice constau îndeosebi în prezența unor inscripții funerare foarte laconice, grecești sau latinești (foarte rar). Cuvintele evreiești reduse la prezența unor formule uzuale, precum Shalom! (pace, bunăstare) sau Shalom al Israel! (Pace peste Israel!), folosite rar, devin o aluzie evidentă la cauzele diasporei. Aceste cuvinte pot fi comparate cu Resquiescat in pace! (forma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat influenței directe a literaturii grecești asupra celei latine aflate la început, dând un impuls puternic elenizării sectorului religios. Prin adaptările latinești ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la o decădere de nestăvilit a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
granit sau marmură de diferite culori. Pereții erau acoperiți de marmură multicoloră, iar acoperișul era din plăci de bronz aurit pe dinafară. Două clădiri, lipite de peretele nord-vestic al bazilicii, adăposteau bibliotecile. Una dintre ele cuprindea cărți grecești, alta cărți latinești, împreună cu diferite documente de stat și memorii ale împăraților, care puteau fi citite doar cu aprobare specială. Columna lui Traian În spațiul dintre cele doua biblioteci se afla singurul monument păstrat aproape în întregime, columna. Rostul de început al columnei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
nu este factorul timp, ci particularitățile structurale și sferele de aport la constituirea limbii române: latina aduce la constituirea noului edificiu organizarea morfematică și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar mai ales să respectăm mediul înconjurător! Nimeni nu va veni să ne facă ordine și curățenie! 4 FEBRUARIE - ZIUA ZONELOR UMEDE Dunărea - 2858 km lungime, se situează printre fluviile Terrei pe locul 15 ca lungime. Numele fluviului provine de la latinescul Danubius. Lungimea navigabilă este în prezent de 2575 km. Pe cursul Dunării sunt 45 de baraje care formează tot atâtea lacuri de acumulare, cel mai mare fiind Lacul Porțile de Fier (141 lungime). La noi în țară Dunărea formează la
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
localizarea cetății unde au pătimit Epictect și Astion, C. Moisil, preciza în anul 1910, că între localitățile de la Sfântul Gheorghe Itinerariul lui Antonius (secolul al III-lea) numără și Salmorude, care la cazul nominativ suna Salmorus - și care este transcrierea latinească a grecescului Halmyris. Faptul a fost observat și de alți cercetători (Netzhammer, V. Pârvan, etc.). De altfel, în izvoarele posterioare veacului III, cuvântul Salmorus era tot mai frecvent înlocuit cu Halmyris. Un bun cunoscător al antichităților dobrogene, inginerul topograf Pamfil
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care pot să fie spre folosul cerințelor bisericești. „El se folosea cu o pricepere atât de mare de latină și de greacă, încât orice cărți grecești lua în mâini, le traducea fără poticnire în latinește și, la fel, pe cele latinești le citea pe grecește, încât credeai că aceasta este scrisă cum i pronunța gura lui, cu o iuțeală nestăvilită”. „Este lung să vă spun cu de-amănuntul toate despre acel bărbat care, între celelalte virtuți, era dovedit că a avut
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
către Episcopul Ștefan; Prefață la colecția de decretale ale pontifilor romani; Prefață la o altă traducere a canoanelor grecești; Prefață la traducerea în latinește a celor două epistole ale Sfântului Chiril, Episcop de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
traducă „corect din grecește”, Dionisie le terminase „cu sârguință deja mai demult”. Este evident că monahul daco-roman se referea la cele două ediții anterioare. Tot aici, Dionisie a mărturisit că papa îi poruncise ca să arate, „cu toată sârguința, că cele latinești nu se deosebesc deloc de cele grecești”, și să le așeze „pe aceeași pagină față în față pe cele din fiecare regiune, mai ales pentru aceia care cu oarecare îndrăzneală cred că pot să calce în picioare canoanele de la Niceea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
stilului și literaturii, care, la rîndul ei, reprezintă o ramură a istoriei culturale. Așa cum proceda și Croce, Vossler repudiază metoda de lucru și concluziile neogramaticilor pe care îi identifică cu pozitiviștii. Astfel, arată el, se susține că dispariția flexiunii nominale latinești este o urmare a căderii consoanelor finale și, de aceea, vechea franceză și vechea provensală, care au păstrat pe -s final pînă în secolul al XIV-lea, cunosc pînă atunci distincția între cazul subiect și cazurile oblice. Se pune însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
extinderea unui tip de pronunție a unui sunet de la un cuvînt la alte cuvinte sau regularizarea formelor morfologice în funcție de un nou model) ori pot produce restructurări în alt compartiment al limbii prin dereglarea unui mod de structurare (precum erodarea terminațiilor latinești în perioada tîrzie care a dus la dezorganizarea sistemului desinențial și a favorizat o serie de modificări la nivel morfologic). Mulți lingviști din prima jumătate a secolului al XIX-lea credeau că, de la faza primitivă și pînă la civilizațiile antice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru a denumi acest fenomen. În sensul acestei constatări, se realizau atunci adaptările analogice ale neologismelor, cărora li se aplicau modificări similare acelora constatate la cuvintele vechi (moștenite), deși ele nu participaseră la istoria limbii care le primea (de exemplu, latinescul planta devine la analogiștii români plîntă, după regula [a] urmat de nazală se transformă în [î]). Legile fonetice nu privesc, în principiu, decît cuvintele moștenite, nu și pe cele împrumutate, eventualele modificări produse la acestea în sensul urmat de celelalte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lexical (fiindcă forma cuvintelor este avută în vedere de fonetică și de morfologie), se poate atribui denumirea de lege unor fapte precum trecerea de la abstract la concret în nominație, în evoluția de la latină la limba română. De aceea, de exemplu, latinescul anima, cu semnificația abstractă "suflet, spirit", a devenit în românește inimă, cu semnificația concretă "organ intern care pulsează sîngele în organism". Dar, dacă majoritatea legilor lingvistice privesc anumite fenomene, anumite compartimente sau anumite (grupuri de) limbi, se pot constata și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
considerat ca fiind neputincios să realizeze o traducere pentru dor, în care s-a condensat substanța lirică de ultimă expresie a existenței umane desfășurate într-o matcă etnică. În cazul lui dor, Blaga nu face o evaluare de conținut în raport cu latinescul dolus, cu etimologia. Concluzii desprinse din compararea semantismului orginar cu cel din limba română se oferă însă în cazul latinescului pavimentum din care a rezultat românescul pămînt 384, unde se relevă, crede Blaga, o translație de la civilizația dominată de urbanism
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]