1,351 matches
-
Habar n-am despre ce vorbește femeia asta. Nu înțeleg ce spune. Mă doare atât de tare capul că abia dacă mă pot uita la ea. — Te simți bine ? Mă fixează cu atenție. Arăți ca naiba ! — Mă doare capul de leșin, îngaim. Mi-ați putea da un pahar cu apă ? — Sigur că da ! Intră ! Își flutură țigara prin fața mea și îmi face semn să intru într-un antreu uriaș și impresionant cu tavan cu boltă. — Oricum, bănuiesc să vrei să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să apeși prea tare. Îmi conduce mâna în timp ce fierul alunecă pe țesătură. Abia atingi materialul... E complet ridicol. Sunt o femeie matură, în toată firea. Pot să mă uit la un bărbat la bustul gol fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avem. Rămân acolo în arșiță și pe pământul prăfos, gâfâind și simțind că mă doare tot corpul. Și, exact în clipa în care simt că explodez, el înaintează spre mine și gura lui coboară spre sfârcul meu, și aproape că leșin. Și de data asta nu se mai îndepărtează de mine. De data asta e pe bune. Mâinile lui mi se plimbă pe trup, fusta îmi cade la pământ, blugii îi alunecă. Apoi tremur din toate încheieturile și îl prind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
firmă. Ar fi fost cât se poate de ușor să-mi fie strecurat acel memo printre hârtii. Să pară că s-a aflat acolo de săptămâni de zile. Am respirația din ce în ce mai precipitată, până când simt că mai am un pic și leșin. Am trăit două luni cu ideea că am greșit. M-a însoțit în fiecare dimineață când m-am trezit și în fiecare zi când m-am dus la culcare. Ca o durere surdă permanentă ; precum un cor care-mi cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apuc să zic ceva. Dar nu mă-ncurci ! strig după el, dar nu sunt sigură că m-a auzit. * În timp ce machioza începe să-și facă treaba, mintea mi se învârtește atât de tare că simt că mai am puțin și leșin. Deodată, toată siguranța mea a dispărut. Oare fac ceea ce trebuie ? O, Doamne. Oare fac ceea ce trebuie ? — Închide, te rog. Machioza îmi dă cu fard pe pleoape. Acum deschide... Deschid ochii și-i văd pe Nathaniel și pe Guy unul lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Se oprește și mă fixează preț de cîteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cît de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sînt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu ? Adică, ce Dumnezeu, eram la un pas de moarte. Nu se poate spune că eram superlucidă. — Connor, și ședința ta ? zic, amintindu-mi brusc. — Am amînat-o. — Ai amînat-o ? Mă holbez la el. Pentru mine ? Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E Înalt și frumos și tocmai și-a amînat o ședință importantă, ca să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămîie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s ? — Îți mulțumesc foarte mult, Connor, spune Jack cu un zîmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sînii prea mici... Închid ochii, incapabilă să mai suport. SÎnii mei. A pomenit de sînii mei. La televizor. — CÎnd iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe pat... Mi-e atît de teamă, Încît mă ia cu leșin. Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un rîs copios și-mi Îngrop fața În mîini. Îmi vine să intru-n pămînt de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
incredibil cînd vine vorba să pornească pe o pistă. Și e foarte interesat să afle micul secret al lui Jack Harper. I-am spus tot ce știm și ar vrea să vorbească puțin cu tine. Simt că mă ia cu leșin. Nu pot să cred că se Întîmplă așa ceva. — Jemima, ascultă-mă, spun precipitat, coborînd vocea, de parcă tocmai vreau să conving un nebun să se dea jos de pe acoperiș. Nu vreau să aflu secretul lui Jack, OK ? Nu vreau decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sînt atît de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că toți care pleacă la procopseală, de muncește în afară, el îi transportă. Rozica, cu care mai discutam povești de-astea, că se mai putea discuta p-atunci cu ea, încă nu căzuse la alcoolizare și nu avea vedenii sau leșinuri, mă duceam chiar și mai dormeam la ea în câte-o noapte, că se speria dacă bea singură și amândouă dacă eram împreună, mai făceam o cafea, mai o alună și trecea noaptea mai ușor și nu o mai chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și eu că l-am speriat, n-ai auzit ce urla? Și a căzut pe scări... - Nu-ți bate joc. Și noi ne-am speriat. Era să leșinăm în spatele cutiilor. - Bine, e de înțeles că ne-am speriat, dar în ceea ce privește leșinul... - Adevărul e că n-ar fi trebuit să scotocească prin casă. N-avea nici un drept. - Ne pierdem șirul. N-am mai fost niciodată puse în situația asta. Între noi comunicăm cum putem, dar era greu de prevăzut cum vom comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să-mi spăl lucrurile. Ah, Dumnezeule, și eu, spusei eu, gândindu-mă la starea în care erau așternuturile mele și simțind cum mă ia frigul și apoi cu leșin, din capul stomacului, ca după o plăcintă cu carne prost digerată. O să spăl totul la temperatură maximă și văd eu ce se întâmplă. Cel puțin, așa o să fie dezinfectate. Nu vii la repetiție, Sam? Pe MM nu o deranjează câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe gât. Propusesem să luăm niște amoniac de la bucătărie și să i-l dăm să miroasă, în loc de săruri amare, dar nimeni, în afară de Hugo, n-a fost de acord cu ideea mea. Între timp, majoritatea actorilor discutau, în termeni tehnici, ce leșin reușit fusese. Helen pufni. După mine, a fost destul de eficient, recunoscu ea, dar cât de disperat trebuie să fii ca să încerci atragi atenția în acest fel. E chiar trist. — Reuși, totuși, dacă asta urmărea, zisei eu. — Cu toate astea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mai întâi cablul care mi se duce dracu’ și acum chestia asta! Nu înțelegi că cineva încearcă să mă distrugă? Și izbucni în hohote de plâns. Presupun că ar trebui să fim mulțumiți că nu ne-a tras și un leșin de data asta, zisei eu, un pic mai târziu. Hugo ridică din umeri. Mai schimbă și ea placa. De data asta am avut parte de o demonstrație de cum se plânge la comandă. Tabitha crede că viața e o nesfârșită audiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în ceață? — Nu. — Vrei totuși să mergi la spital? Sau să chem un doctor? Nici vorbă. Vreau o băutură tare și o tonă de aspirină, în această ordine. După care, vreau. —Hugo? Te simți bine? Violet ieșise din starea de leșin fără ajutor și revenea la viață pe canapea. Probabil că nu era corect din partea mea, dar mi se părea că e ca un șarpe care se descolăcește. Sam! zise ea, ridicându-se încet, în capul oaselor. Trebuie să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
propria mână. Da, ai dreptate, recunoscui eu. Știam eu că Fisher este deștept. Nimic din ce-a făcut Tabitha n-a fost prea grav. Mesaje telefonice, antihistaminice în cafea; n-a riscat prea mult. La fel a fost și cu leșinurile și scenele ei. Nu trebuiau decât s-o pună pe Violet într-o lumină proastă și s-o mențină pe ea în centrul atenției. N-a vrut să rănească pe nimeni, cu atât mai puțin pe ea însăși. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și Frusina începu să se îngrijoreze, să simtă cum se topește de la căldură și emoții și nu peste puțin timp, leșină în biserică. Se trezi într-o cameră la părinții lui George. Cineva îi dăduse palme să o trezească din leșin, o alta îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude.Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din picioare. El s-a sprijinit, cu mâinile, de mijlocul ei. Ea, de Îndată, i-a cerut ajutor, printre dinți și printre buze: strângemă tare, de mijloc, și ține-mă, că, altfel, o să leșin! El, ca să nu o scape, În leșin, o strânge. Și o strânge! Și o strânge, până, ce, sare, de colo, Andru: da’ gata, măi!, lasă-mă și pe mine. Ba nu! O să te las, dar, mai Întâi, să-mi treacă, mie, bine de tot, supărarea! Că, știi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea și de leșinul monseniorului, o zbughi-n bucătărie, o apucă, și pe ea, un mic leșin, Își reveni, destul de repede, și-l Întrebă, Încă speriată: da’ ce-i cu mata? Hai, spune-mi. Ce-i cu mata, repede, să-mi spui, cât nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea și de leșinul monseniorului, o zbughi-n bucătărie, o apucă, și pe ea, un mic leșin, Își reveni, destul de repede, și-l Întrebă, Încă speriată: da’ ce-i cu mata? Hai, spune-mi. Ce-i cu mata, repede, să-mi spui, cât nu mor de curiozitate: ce-i cu mata? Tremurând, nu se mai știe, cât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
absolut toată energia, să-și golească În totalitate depozitele? Este posibil, dar Înainte ca acest lucru să se poată Întîmpla, organismul te avertizează din nou că nu mai rezistă. Această avertizare poate să se manifeste fie printr-o stare de leșin, fie prin apariția unei slăbiciuni generale care nu-ți mai permite să mai faci ceva, oricum, prin semne destul de clare că organismul este aproape epuizat. Dacă nici de aceste avertizări nu se ține cont, În cele mai grave situații este
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
fără picătură de sânge în obraz la auzul explicației primite. - Păi..., la el s-a constatat în mod sigur senzație de sufocare, de strangulare puternică a respirației. Aceasta a fost, presupunem, cauza unui dezechilibru și, cât se poate de evident, leșin, dar un leșin foarte puternic în faza a doua, care l-a condus la o stare de comă... - Doamne! Nu se poate, Doamne! Este în comă băiatul meu? Tinu al meu este în comă la spital? aproape că țipă doamna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]