679 matches
-
ar putea să se salveze, se dovedește pentru Cioran iluzorie: „Nici măcar «natura» nu poate să m-ajute; dimpotrivă, favorizează crizele mele de urât. Cât e de falsă ideea mea că dacă aș trăi la țară, aș fi cu totul altul, lecuit de obsesiile mele. Adevărul e că tăcerea și singurătatea nu mă pot face să uit neajunsurile mele și că nu există loc pe pământ unde aș putea fi diferit de ceea ce sunt. Fericirea nu-i un remediu pentru melancolie; dimpotrivă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele de odinioară. Nu m-am lecuit de tot de propriul meu trecut” (I, 206). Dar, cum în locul anarhismului de odinioară s-a instalat resemnarea, lui Cioran i-e greu să joace până la capăt postura celui satisfăcut de victoria sa negativă, de refugiul în anonimat, de cultivarea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tocmai dependența, adică „admirația maladivă” sau „venerația morbidă” pentru ceea ce-i dădea impresia forței brute, nesofisticate și a unei angajări constructive. „Admirația maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viața”, spune el, pentru a continua: „Dacă sunt lecuit de vreo boală, cu siguranță asta e” (III, 207). Într-un loc vorbește despre ambiție ca despre „drojdia omului cel vechi” (III, 299). Altundeva, își spune: „Violent și intolerant din fire, eram făcut pentru acțiune. / Iată, sunt acum douăzeci de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala cea nouă, rostind: "Apă curgătoare, / Eu te sorocesc / Tot cu pâine și cu sare / Să lecuiești pe cutare / Din cap până-n picioare, / Cu leac, / Cu sănătate și veac".58 Apa umanizată are și leacul frumuseții, care poate fi dobândit prin puterea cuvântului: "Apă albă pomiroasă, / Mă spală, mă fă frumoasă, / Să le plac eu junilor / Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă, / Mia bine cu boală-n oasă; / De boală te lecuiești, / Cu urâtul nu trăiești, / Nici aici, nici în alt loc, / Viață fără de noroc! / Că străinu-i tot străin / De i-ai face apa vin, / Negru-i, negru, pământul, / Dar mai negru-i urâtul, / De pământ te poți spăla, / De urât nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de lapte / și alta de venin; / cel de-a băut laptele s-a săturat, / cel ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr de gheață și de cafè, se presură în ochi ș-apoi se pune petecă udă. Este „unt de ou“ (însă cine-l poate face?) care vindecă de tot albeața. Pentru albeață se suflă la vită scoică
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care va mînca întîi roșii va face buboaie. Cînd mănînci fasole în săptămîna întîi din Postul Mare faci bube. Dacă o femeie însărcinată mănîncă borș umplut în zi de sec, copilul va avea bubușoare, cum le zic, „focuri“, și se lecuiesc cu cărbune viu pisat pe pragul ușii și amestecat cu smîntînă. Dacă pui pe foc fașa copilului ori vreun scutec, copilul se îmbolnăvește rău și face tot soiul de bube. Mama îngreunată să nu dea cărbuni aprinși cuiva, că face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din țingălăul* bisericii, ca să poată hori (cînta bine). Cîrcăiac Cînd te-o mușca cîrcăiacul* (patruzeci de-picioare), să te dea în scîrci* patruzeci de oameni, dacă vrei să nu mori. Cînd te mușcă cîrcăiacul, nu mai ai leac. Ca să te lecuiești, trebuie să te legene în leagăn de mătase nouă frați din nouă sate. Cîrcel Să nu mănînci cîrcei de la viță de vie, că te apucă cîrceii. Cîrciumă Cînd cineva va mătura de la ușă spre fundul casei, trage să vie oameni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și mînca fără pîne și sare, și a purta capul lui totdeauna cu sine. Să nu puști cuci, că moare cineva din familie ori îți piere vreo vită. Cînd omori un cuc, îți mor părinții. Durerea de inimă se poate lecui cu untură de cuc. Sînt un fel de fluturi ce-și depun ouăle împrejurul unei crengulițe subțiri. Ele-s legate cu o substanță ce se învîrtoașă îndată. Sînt în rînduri. Vara clocesc și ies omizile. Poporul crede că-i stupit
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va fi fericită. Femeia însărcinată care cunună îi va muri pruncul. Nuna care cunună să nu fie însărcinată, căci nu vor trăi copiii noilor căsătoriți. Dacă o copilă a pătimit de vreo boală și înainte de a se mărita s-a lecuit, dară nu pe deplin, apoi se crede că este bine ca, mergînd la cununie, să zică că nu ia cu nime’ altul cununia decît cu mirele ei, și făcînd așa, boala ei va înceta cu totul. Se crede că înainte de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
friguri, să cheme o femeie care a fugit cu cineva; să toarne apă pe bolnav cînd doarme și să fugă acasă, ca să fugă frigurile de el cum a fugit ea de la părinți. De zaci de friguri și vrei să te lecuiești, să arunce cineva peste tine, pe cînd dormi, o doniță de apă, și cînd vei sări din somn, speriat, frigurile vor fugi de frică. în ziua de Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, nu se taie nimic, fiind rău de friguri
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vezi întîi și-ntîi rîndunică și barză, să stai în loc și să scobești pămîntul sub piciorul drept, că ai să găsești trei cărbuni; să-i iei și să-i păstrezi, că sînt buni pentru leacul frigurilor. Se crede că frigurile se lecuiesc dacă cel ce le are se afumă cu cuibul unei rîndunele. Pentru friguri căpătate din frică, e bine să te afumi cu păr de urs sau cu excremente de lup, care conțin mult păr. Pentru friguri să se afume cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se afume cu găinaț de barză. Primăvara, cine vede vreun brotăcel prin iarbă să l prindă și să-i scuipe de trei ori în gură, apoi să-i dea drumul, fiind bine contra fri gurilor. Se crede că frigurile se lecuiesc dacă se ia pască jidovească, se freacă și se bea în ceva. Cînd te apucă frigurile, să te afumi cu floarea soarelui furată, că-ți va trece. De friguri se iau trei muște-de-cal* vii, se pun în cîte-o boabă de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nevăstuică e bună pentru orice mușcătură. Dacă un cîne mușcă pe cineva, apoi se crede că afumîndu-l cu păr din sprîncenele sau de pe capul acelui cîne îi va trece respectivului spaima și nu-i va strica mușcătura. Spre a fi lecuit de mușcătură de cîne turbat, trebuie a pulveriza lemn de tisă și a bea acel praf cu apă sau cu altceva. Dacă mușcă un cîne turbat vreo vită, apoi se iau muște hispanice, se freacă ca praf și se dă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tratamentul are însă nevoie de o femeie pentru a fi aplicat, deci soția trebuie să rămână lângă el. „Am căzut cu rugăminte la Prea Sfinția Sa, ca să mi-o mai dea pe numita soțiia mea încă trei luni de zile ca să mă lecuiesc cu ea“, promițând în scrisoarea de angajament că după această perioadă va renunța și îi va da libertatea, dacă se va dovedi neputincios. După trei luni de zile, Ianache se află în aceeași situație, iar soborul, socotind bine perioada de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ce este efemer, iubește cu pasiune muzică, pentru că exprimă trăiri specifice fragilității vieții, iubește absența mai mult decat prezenta. Aceleiași Jeni Acterian: "Dacă s-ar găsi un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare, aș fi întâiul care să mă lecuiesc (...). Aș vrea să sece toate marile ca să mă scap de absolutul acesta imediat și de perfecțiunea melancolica, spre care tind secret în preajma zădărniciei marine"92. Aparent, la nivel declarativ, Cioran nu iubește viața, dar nu se iubește nici pe șine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îi inspiră același dezgust de viață". Dar femeia este și simbolul vieții, pentru că teroriștii, înainte de acte sinucigașe, își iau rămas bun de la o femeie, mama sau iubita, deși poate că bărbații caută tovărășia femeii din frică, își spune imediat Cioran. Lecuit de exaltările erotice, Cioran mărturisește că, adolescent fiind, perspectiva morții îi trezea o spaimă cumplită de care, ca să scape, dădea fugă la bordel sau îi chema în ajutor pe îngeri, dar, "cu vremea, ne obișnuim cu propriile frici, nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ori dezumanizat și competitiv, cum să mai rezistăm?"23. Că și Cioran, Sábato este un lucid, chiar și atunci când accepta să coboare printre "morminte"24, părăsindu-și, cu deplină știință, eroii. Cioran are perseverența lui Sisif când își propune să lecuiască umanitatea de iluzie, el crede ca orice carte care nu-l bulversează pe cititor este o carte ratată. Cititorul nu se poate aștepta la o lectură confortabilă de la un scriitor al deziluzionării cum este Cioran, desi îi spune lui Fernando
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dacă n-ar fi premeditat burlescă, ar fi terifiantă, când vine vorba de perfecționarea nodului culisant al ștreangului, de cocktail-uri letale frumos colorate, arme de foc fără cusur ș.a.m.d. Tobă de carte în privința sinuciderii, Antoine se va lecui și de această tentație. Căci preferă să rămână sub blestemul rațiunii: sărac, celibatar deprimat, dar nu mort. Adică un spinozian care vede, dincolo de poleiala libertății și a opțiunii, mașinăria care se hrănește cu suflete omenești. Tocmai de aceea a și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rod al involuției cărnii către monstruos. Un designer, un colecționar și un semiolog de destine și frumuseți nemuritoare, supuse corupției și caducității este Péter Esterházy; el își reprezintă infinitezimal femeia, ca și cum ar vrea să-i spulbere misterul și să se lecuiască de legendara ei provocare, fără să reușească, bineînțeles. Scriitorul n-a făcut decât să reviziteze un mit, în dublul limbaj al adorației și desacralizării, sporindu-i taina. Capitolul VII În bătaia istoriei, grandoare și decadență Agonia și moartea ultimei Rome
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care pot ușura existența, este modelul codoașei din teatrul roman, necromant și ghicitor, fabricator de filtre, șpițer, cunoscător al firii umane, sacerdot de alcov, știe să asculte de pe pozițiile confidentului, este mercurial cel care duce mesajele la curte, știe a lecui boalele femeiești, este cel care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna pret a porte-ul tuturor. Marian Constandache Obiectele intimismului casnic Oglinda cît și luciul lacului sunt două
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pot obține cu ajutorul medicamentelor. Mâinile noastre reprezintă o mică și veritabilă farmacie portabilă, ne pot ajuta să depășim unele stări neplăcute de disconfort fizic sau psihic. Dintotdeauna oamenii, și-au folosit mâinile pentru a se reconforta sau pentru a se lecui unii pe alții. Din instinct ne trecem mâinile peste frunte, în caz de oboseală sau de migrenă, luăm mâna unui prieten în mâna noastră ca să-i dăm curaj, mângâiem capul unui copil pentru a-l liniști sau masăm ușor locul
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
importanță nici pretenție artistică". În rest, autorul empiric trăiește în obișnuit ("am guturai în chept, pe care-l combat cu bravură cu toate armele din arsenalul meu [...]: bere rece, cafea fierbinte, jamaică") însă ca ființă de hîrtie nu se poate lecui nici în perioada berlineză a confortului material și familial, a epicureismului gastronomico-bahic și lenei orientale, de intratabila sa eratofobie: inventariază împreună cu Zarifopol greșelile de tipar descoperite în ziarele primite din țară, ziarului Opinia din Iași îi solicită respectarea întocmai a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Lasă că de data asta o să facă pârnaie, sunt recidiviști. Dacă o să fie cazul, o să vă chemăm la proces. Dar acum aveți vreo pretenție de la ei? - Nu, am răspuns eu, doar atât, să-și primească pedeapsa meritată, pentru a se lecui să mai jefuiască oamenii cumsecade. I-au băgat în mașină și au plecat. Pe noi nu ne-a mai deranjat niciodată cu invitații pe la tribunal. De atunci n-am mai știut nimic de soarta indivizilor. În fine, se însera. Vinul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]