117,747 matches
-
pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl respinsese de cîteva ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care ținea legătura permanentă cu primăria și poliția. Mariana o înțelegea, o femeie precaută, cu atîția dezmoșteniți sălbăticiți și periculoși pe lîngă ea. Albanezii ăia mai ales, pletoși ca niște sălbatici, care umblau numai cu cuțitele la ei, la vedere, mai ceva decît
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ceva de soi bun. Și nu i-a mai dat drumul. Iar Kiki s-a amorezat de el și i s-a livrat total. Nimic nu s-a mai putut schimba mai tîrziu, Kiki aparținea lui Romero. Și Parisului. Acele legături bolnăvicioase sau cum să le spui, cînd doi oameni nu pot trăi nici împreună, nici separat? La vernisajul unei expoziții, Romero a strigat în gura mare, rîzînd zgomotos, cum numai argentinienii sunt în stare, că entuziasmul și energia lui Kiki
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
privind cu ochii lui cei mai îndepărtați buza linsă, cenușie, dar luminată de un felinar secret, simțindu-se pe neașteptate devotat acelui petec uleios, în miezul căreia clocea neștiută o grămăjoară de jar. Iar amănuntul ăsta, care nici măcar nu avea legătură cu filmul crimei, îl făcea să-și simtă toate dorințele ieșite la grămadă sub pliul gros al pantalonilor de foc. Frica lui Maimuțu, bucuria Piticei, iubirea lor încheiată și întâlnirea de lângă tufa de crizanteme sângerii se furișau una după alta
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
nouăzeciști deopotrivă, grup care mergea de obicei de două ori pe săptămână la cenaclu, marți la Croh și vineri la Martin, în aceeași sală. Ca și cum sala de cenaclu a acelei perioade ar fi fost investită cu puterea de a crea legături umane indisolubile, chiar și atunci când sunt negate cu vehemență, ca să contești ceva trebuie să accepți că există și că e investit cu semnificație, toți cei pe care i-am cunoscut atunci vor popula mitologia mea interioară pentru tot restul vieții
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
mă gîndesc la conflictele ideologice de fond), asemănările sînt izbitoare, producînd un sentiment neliniștitor, de déjŕ vu. Dar în chip și mai ciudat, Itaca lingvistică din care am scris cîteva cărți și din care scriu chiar aceste rînduri, nu are legătură, sau are doar o legătură superficială, cu ceea ce se înțelege prin noțiunea de "viață literară". Faptul de a scrie în românește de departe, de foarte departe, din altă lume, dacă nu chiar din Lumea Cealaltă (mai e nevoie să spun
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
de fond), asemănările sînt izbitoare, producînd un sentiment neliniștitor, de déjŕ vu. Dar în chip și mai ciudat, Itaca lingvistică din care am scris cîteva cărți și din care scriu chiar aceste rînduri, nu are legătură, sau are doar o legătură superficială, cu ceea ce se înțelege prin noțiunea de "viață literară". Faptul de a scrie în românește de departe, de foarte departe, din altă lume, dacă nu chiar din Lumea Cealaltă (mai e nevoie să spun că lumea în care trăiesc
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
mintea lor plăsmuiri șlefuite până la perfecțiune, nemuritoare, când vine vorba despre propriile lor existențe, se dovedesc neiscusiți, cu totul neajutorați, lamentabili și se-neacă în ridicol, în marasm, în fără-de-lege uneori, în ratare mai totdeauna. De ce? Există o explicație, o legătură logică? Nu vreau să încerc vreun răspuns. Doar înregistrez faptul cu melancolie și atât. Vieți mici din care izvorăsc opere mari!: Ce preț, ce compensare bizară, ce balanță aiurea, ce lume defectă... Îi zăresc limpede cum stau confuzi, trecători, mărunți
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
fi pierdut virtuțile, așa că nu se mai încumetau să-i însoțească pe montagnarzi în Epoca de aur, fiindcă, în timpul procesiunii, unii enoriași și-ar fi dat obștescul sfârșit. Petrecerea lor ar fi o trecere defintivă în cealaltă lume, fără vreo legătură cu secolul al XIII-lea. În aceste condiții, responsabil de toate încurcăturile și amânările se simțea etnologul. Era posibil să se fi întâmplat ceva grav, iar el să nu fi fost anunțat. Într-un moment de maximă concentrare, magicienii înșiși
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
tabacheră de argint, el însuși își luă un trabuc dintr-un etui și-i tăie capul cu un cuțitaș. Se pălăvrăgește întruna, se iscă zvonuri oribile, uneori de prost gust. Dar, în fond, sunt tragice de fiecare dată. Se fac legături, presupuneri, apar temeri. Să nu vă lăsați indus în eroare. Așa e Bucureștiul. Are și el hașișul și veninul lui și, vrei nu vrei, tot devii puțin dependent. Și Leo Schachter, lăsat comod pe spate, cu embonpoint-ul pe genunchii desfăcuți
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
îndrăzneț, o abordare interdisciplinară a originilor filosofiei grecești. Cartea, cum spune Hahn în “Prefață“, explorează “relația dintre primii filosofi și meșteșugari și investighează tehnologiile arhitecturale, urmărind transmiterea lor din Egipt în Grecia.” Mai precis, autorul ne propune să “punem în legătură strădanille lui Anaximandru (și ale lui Thales) în domeniul geometriei, astronomiei, cartografiei terestre și cosmice, tocmai cu acele tehnologii, și încearcă să situeze aceste activități în contextul social și politic al Greciei arhaice”. Abordarea interdisciplinară a lui Hahn este una
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
și arhitectură (de vreme ce Panowsky făcuse deja acest lucru) și, apoi, el ar fi putut lua tezele lui Panowsky drept propriul său punct de plecare, amplificând și ducând la limită, în chip creator și sigur de sine, ideea unei astfel de legături între filosofie și arhitectură, aplicând-o la contextul Greciei vechi, plasând-o apoi într-un context teoretic mai amplu, și așa mai departe. În sfârșit, lăsând această critică la o parte, cartea lui Hahn rămâne o realizare cărturărească admirabilă, și
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
că a cedat tentațiilor puterii și s-a supus impardonabil jocurilor istoriei mici, a găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă cu artele plastice a lui Marin Sorescu nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
afirmă că s-au găsit În halatul poetului după moarte). 2. Grigore Manolescu este vestitul actor (1857-1893) care a jucat În mai toate piesele lui I.L.Caragiale dar s-a ilustrat mai ales În rolul lui Hamlet. A se face legătura care poate fi doar Întâmplătoare cu caricatură cunoscută a dr. Sutu hamletizând pe un craniu uman (vezi caricatură În cartea noastră, „A doua viața a lui Eminescu”). Gr. Manolescu era și colaborator la Fântână Blandusiei, unde Eminescu era redactor. Poetul se
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
un cheag de sânge sau de un corp străin care astupa un vas de sânge” (Cartea Românească, 1931) În greacă lui Homer sensul fiind mai clar, embole, embolon, de la emballo, „a arunca, a lovi În sau pe” ceea ce nu are legătură cu Încetarea bruscă a bătăilor inimii cum se explică ”oficial” moartea lui Eminescu. Peste numai o pagină, doctorul Nica formulează această concluzie posibilă: ”Poate nu e exclusă eventualitatea unei a doua agresiuni din partea unui nebun, În afară celei descrise (cu
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Paris”. Mai prudenți, alții observă că negocierile în vederea recunoașterii dublei alegeri și implicit a Unirii au durat trei ani și au fost extrem de dificile. Maiorescu n-avea cum să știe că întrebarea lui se va pune și mai tîrziu. În legătură, de exemplu, cu opoziția inițială a celor patru mari puteri învingătoare în primul război mondial la solicitarea guvernului român de a fi recunoscute noile granițe, promise, de altfel, prin tratatul din august 1916. Schimbarea punctului de vedere își avea cauza
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
urbanitate” ca Anghelache vorbea neîndoielnic altfel despre o situație de care ar fi fost, sufletește, fundamental străin. Dar nu este - o știe foarte bine fiindcă înțelege, revoltat, dar neputincios, esența relației cu „celălalt”. Intuiește că între el și dublul său legătura merge până la identitate - înapoi, dar și înainte. „Celălalt” îl premerge cu un singur pas; născut cu câteva clipe mai devreme, geamănul l-a făcut deja: a delapidat. Mesajul e premonitoriu și străveziu: urmează ineluctabil el - verdictul a fost pronunțat și
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind putere, într-o perspectivă în care
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
a-l găzdui: „neîndoielnic/ ceasul în metal// de lujer garoafele/ o zare// puterea lor de a fi doar slăbiciune/ nici certitudinea nu mai separă/ nici zbaterea nu mai devoră// poate că ora este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă/ în zero// de neînceput bolnavă o vecie...” (Modulație). Fețele golului ce intervine în etapa postparadiziacă sînt așadar multiple, avînd drept numitor comun un simțămînt de irealizare. Nici o certitudine nu se menține în
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
găzdui: „neîndoielnic/ ceasul în metal// de lujer garoafele/ o zare// puterea lor de a fi doar slăbiciune/ nici certitudinea nu mai separă/ nici zbaterea nu mai devoră// poate că ora este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă/ în zero// de neînceput bolnavă o vecie...” (Modulație). Fețele golului ce intervine în etapa postparadiziacă sînt așadar multiple, avînd drept numitor comun un simțămînt de irealizare. Nici o certitudine nu se menține în plan percepțional
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
dată plină de același entuziasm, ignorînd, parcă, parcurgerea aceluiași traseu, peisaj... Apropo de prietenie și de prieteni. Într-o zi de joi, după una din învierile mele săptămînale, am înțeles, din nou, cît de formidabil este să ai parte de legături primejdios de frumoase, de trainice, care te însoțesc necondiționat și pînă la capăt, ca un alai de Curte. (Curte de altădată, bineînțeles...) După ora 14.00, am început să mă pregătesc pentru ora 16.oo, cînd se întîmpla lansarea seriei
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un titlu “distant”, sala Teatrului “Tony Bulandra” este plină. Cu spectatori ce și-au dovedit calitatea pe parcursul reprezentației. Această variantă a lui Mihai Măniuțiu după Bachantele lui Euripide nu are nici o legătură cu spectacolul montat cu ani în urmă la Teatrul Național din București. (Oare se mai joacă?) În fapt, regizorul pleacă de la spiritul piesei, de la povestea ei și construiește teme, motive, variațiuni. Neomițînd nici una din nuanțele alaiului de semne ce însoțesc
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
bani și nu știu ce nu, da’ dacă...” (CORV 131); „nu p-ăia care sînt de treabă și nu știu ce” (CORV 133). De multe ori nu e totuși prea clar dacă și nu știu ce se leagă într-adevăr, ca sens, de un element anterior; legătura prin conjuncție rămîne mai curînd formală: „și foarte mulți din ăștia din Serbia și nu știu ce, că toți au venit...” (CORV 127); „mai ales neștiind nimic cît timp au, că dacă au timp puțin și nu știu ce, măcar amenințarea era mai limitată
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
datele transcendente ale creativității lui, el este la fel de valoros oriunde ar fi. Dar dincolo de spațiul românesc este necunoscut pentru că n-a circulat, n-a fost promovat în marile muzee și pe marile piețe, acolo unde publicul poate să intre în legătură directă cu opera lui. Neexistînd mecanisme raționale de piață, conforme cu o legislație de mult stabilizată în lumea occidentală, situația comercială a operei de artă este fluctuantă și imprevizibilă în România și același autor se poate vinde astăzi la un
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
amintiri. Evocă evenimente, experiențe pe care le-au trăit în planuri separate, în lumi paralele, neconvergente, s-ar fi zis, căci astfel îi apar cititorului până către sfârșitul romanului, când perspectiva oarecum se schimbă. Începe să se vadă că există legături între lumile celor doi, între evenimentele pe care ei mental le reconstituie, între experiențele lor omenești, legături purtătoare de sens. Dar să vedem mai de aproape ce e cu aceste personaje din ale căror retrospecții alternante germinează și crește substanța
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]