2,103 matches
-
al acestei „suspendări“, realitatea obiectivă dovedind că ea tinde să se permanentizeze (aspect susținut atât de durata de aproape 2 ani scursă până în prezent sub imperiul unei „suspendări temporare“, cât și de perspectivele declarate public și de inițiativele autorităților legiuitoare primare și delegate), iar pe de altă parte „condițiile“ impuse pentru încetarea suspendării sunt strâns legate de persoanele în cauză (impunându-li-se modificarea unor parametri personali de natură preponderent fizică) și nu exclusiv de împrejurări exterioare legate de amenințarea
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1 din 4 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/285204]
-
și există una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-d) ale alin. (1) al art. 223 din Codul de procedură penală, respectiv dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o serie de infracțiuni grave (apreciate astfel de legiuitor atât din perspectiva pedepsei prevăzute de lege, dar și prin raportare la anumite infracțiuni în mod expres prevăzute), iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol
DECIZIA nr. 616 din 21 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281946]
-
din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conținutului unei norme juridice este o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă
DECIZIA nr. 653 din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281986]
-
aflate, în calitate de candidați la alegeri, pe lista aceluiași partid politic și care îndeplinesc toate condițiile cerute pentru a candida. Rezultă că, deși scopul prevederii criticate este unul legitim, modalitatea imperativă de reglementare a mijlocului apreciat ca adecvat de legiuitor pentru ca scopul să fie atins are capacitatea de a deturna acest scop și de a-l transforma într-unul nelegitim, contrar dreptului la alegeri libere și valorilor oricărei democrații constituționale. Prin urmare, considerăm că obligația întocmirii listelor astfel încât
DECIZIA nr. 341 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290412]
-
că reglementarea de către legiuitor a unor limite de pedeapsă pentru aplicabilitatea instituțiilor de individualizare a modalității de executare a pedepsei nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care
DECIZIA nr. 286 din 28 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/291101]
-
modalității de executare a pedepsei nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional. În ceea ce privește invocarea principiului egalității în fața legii, face referire
DECIZIA nr. 286 din 28 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/291101]
-
stabilit și prin Decizia Curții Constituționale nr. 494 din 29 septembrie 2005. Reține, totodată, în ceea ce privește coordonarea legislației în vigoare, sub aspectul punerii în acord a modalităților de desființare a înscrisurilor falsificate, că aceasta este de competența autorității legiuitoare, nefiind atributul Curții Constituționale, apreciind că instanța de control constituțional nu este competentă să se pronunțe în cazul în care se solicită coroborarea mai multor acte normative prin raportare la o situație dată, aspect de competența instanței de judecată, cu
DECIZIA nr. 315 din 18 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/291141]
-
principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Cu privire la caracterul inadmisibil al excepției de neconstituționalitate, se arată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci critică o omisiune legislativă, aspect ce vizează atribuția exclusivă a Parlamentului de autoritate legiuitoare; sunt invocate, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 490 din 29 mai 2007, nr. 99 din 13 februarie 2007 și nr. 972 din 12 iulie 2011. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, sunt invocate dispozițiile art. 103 alin. (1) și
DECIZIA nr. 370 din 11 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290581]
-
privind acest principiu și modul în care este reflectat în procedura de legiferare. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat că, ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 și Decizia nr. 89 din 28 februarie
DECIZIA nr. 401 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290868]
-
lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 și Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, paragraful
DECIZIA nr. 401 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290868]
-
numai în dualismul instituțional din cadrul Parlamentului, care este format din Camera Deputaților și Senat, ci și în cel funcțional. În același timp, ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român și de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a țării, Constituția nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege/propunerea legislativă să fi fost dezbătut/dezbătută și de către cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al
DECIZIA nr. 401 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290868]
-
mod exclusiv, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, precitată, și Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, precitată, paragraful 28). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, astfel că autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituționale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia nr. 1029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008
DECIZIA nr. 401 din 19 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290868]
-
prerogativelor atribuite de legiuitor, singurul organism cu competențe în acest domeniu. Instanța de fond a interpretat greșit normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiții statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ menționat. Astfel, norma prevăzută la anexa nr. 24 pct. 2 („Standarde minimale“) la OMECS nr. 6.129/2016 nu este lipsită de claritate și precizie, așa cum afirmă instanța de fond, deoarece standardele sunt
DECIZIA nr. 3.982 din 20 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/282014]
-
din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, și Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, precitată, paragraful 23), cererea de reexaminare nu poate afecta statutul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Cererea formulată de Președintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție are ca efect reluarea procesului legislativ, cadru în care Parlamentul poate modifica sau completa legea în sensul cerut de Președinte, poate menține legea în forma
DECIZIA nr. 150 din 20 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282030]
-
sau completa legea în sensul cerut de Președinte, poate menține legea în forma adoptată inițial sau, dimpotrivă, ținând seama și de punctul de vedere al Președintelui, o poate respinge. În acest sens, s-a reținut că Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a țării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Președintelui României, poate adopta orice fel de soluție pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau
DECIZIA nr. 150 din 20 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282030]
-
leza securitatea juridică a persoanei. Or, în măsura în care o garanție esențială a sistemului de obținere a probelor - obținerea acestora prin mijloace de probă întocmite după începerea procesului penal - cuprinsă în Codul de procedură penală este încălcată chiar de legiuitor printr-o reglementare legală cu dispoziții procedural penale, înseamnă că aceasta devine inaplicabilă în privința persoanelor implicate în raporturi de drept fiscal, care nu mai beneficiază de această garanție procesual penală, ceea ce conduce la încălcarea principiului egalității în drepturi
DECIZIA nr. 80 din 14 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282041]
-
hotărâri prealabile. ... 12. Pe fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Judiciară, a considerat că raportul valoric dintre moneda națională și euro nu se circumscrie definiției date de legiuitor legii penale deoarece nu constituie o dispoziție cu caracter penal cuprinsă într-un act normativ, ci reprezintă o cotație stabilită de Banca Națională a României zilnic, pe baza cererii și ofertei pe piața liberă, fără vreo intervenție a legiuitorului. ... 13
DECIZIA nr. 12 din 11 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/281942]
-
acelorași prevederi constituționale antereferite. Prin urmare, același legiuitor, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“, a instituit și normele cuprinse în art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Astfel, reglementarea nu a fost adoptată cu scopul de a da satisfacție debitorului, care se află într-o situație de dificultate, ci de a
DECIZIA nr. 571 din 31 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284093]
-
pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia prin acte de reglementare secundară (regulament-cadru care se aprobă prin hotărâre a Guvernului), Curtea a reținut că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opțiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiții de muncă, fără a încălca dispozițiile art. 61 din Constituție. Așa fiind, prin prisma celor menționate, Curtea apreciază că dispozițiile art.
DECIZIA nr. 48 din 30 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284116]
-
Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin aceasta fiind încălcate normele constituționale referitoare la caracterul predictibil al legii, la principiul neretroactivității legii civile, la dreptul la un proces echitabil, la competența Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, precum și art. 126 alin. (3), care se referă la interpretarea unitară a legii, fără însă a conferi drept de legiferare Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 11. Se mai arată că prin art. II alin. (1) din Ordonanța de
DECIZIA nr. 44 din 30 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284067]
-
referitoare la calitatea legii, ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii civile, ale art. 21 alin. (3) teza întâi care consacră dreptul la un proces echitabil, ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, precum și celor ale art. 126 alin. (3) potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, potrivit competenței sale. ... 19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că
DECIZIA nr. 44 din 30 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284067]
-
stat, Curtea reține că este dreptul suveran al legiuitorului de a statua cu privire la aceste aspecte, în virtutea art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră rolul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării. ... 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3 , al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din
DECIZIA nr. 103 din 7 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284162]
-
37 lit. a) din Legea nr. 126/1995 nu satisfac cerințele referitoare la claritatea și previzibilitatea legii penale. ... 41. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, este liber să decidă cu privire la politica penală a statului. Curtea a reținut că nu are competența de a se implica în domeniul politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în atribuțiile autorității constituționale
DECIZIA nr. 83 din 14 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282487]
-
aprobată ulterior prin Legea nr. 118/2017, deși Constituția prevede la art. 73 alin. (3) lit. j) că statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, și nu prin ordonanță de urgență a Guvernului, iar la art. 61, că singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2006 a fost emisă ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 172 din 24 martie 2016, prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 18 din Legea nr. 360/2002. ... 9
DECIZIA nr. 484 din 27 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/282589]
-
ale art. 115 alin. (4) și ale art. 154 alin. (1) din Constituție. ... 18. Astfel, atribuțiile legislative delegate în favoarea Guvernului nu pot constitui piedici pentru punerea în aplicare a unui act de reglementare primară adoptat chiar de către puterea legiuitoare în exercitarea competenței sale originare. Guvernul, dar și PÎCCJ în aplicarea legii salarizării, trebuie să acționeze în sensul punerii în aplicare a legilor edictate de către Parlament, iar când consideră că nu există suficiente resurse financiare sau de orice natură
DECIZIA nr. 8 din 30 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283424]