61,510 matches
-
acel ceva" personal care o face să merite mai mult chiar decît o pagină în revista noastră. (Ioana Pârvulescu) Cer și? Cei ce cer cer primesc pământ amestecat cu fier. Cei ce caută zbor găsesc un braț de aripi din lemn cu motor. Mulțumiți-vă, așadar, sfios, cu două mâini și cu mersul pe jos! Cer de martie Deși ești foarte sus, copacii te ating cu vârfurile fus. Antigravitație Arunc lucrurile în sus fără să mai fac gestul supus al prinderii
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura mai sus decât o pereche de aripi cu penele fus. De Sânziene Cerurile s-au deschis. De ce nu cade îngerul promis
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
cele mai vechi amintiri legate de iarnă. Oare cum putea cineva trăi timp de șase luni în climă asta asemănătoare celei din regiunile arctice, fără combustibil, fără îmbrăcăminte adecvată și cu hrana pe sponci? Că și celelalte bunuri, cărbunele și lemnul erau trimise în Uniunea Sovietică, astfel încît practic nu mai rămînea nimic pentru consumul intern. Lumea trăia din rezerve, dar acestea se vor epuiza în curînd. M-am luptat cu vîntul, care-mi pătrundea prin haine și mă îngheța pînă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
locomotive putrezind ca mugurii în zgomotele difuzorului cântece însuflețitoare cotele apelor dunării în creștere și descreștere peste disperarea noastră presimți că vei dispărea și îmi repeți aceleași cuvinte bolnavii trebuie să fie cuminți ordonați să își aducă medicamente de acasă lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
se mai diferențiau de grămadă. În scrierile lor comandate, se căzneau să ilustreze teze din acțiunea de reeducare a maselor: alungarea moșierilor, naționalizarea, colectivizarea agriculturii, deșteptarea conștiinței de clasă la muncitori și țărani. Se instituise un jargon, o limbă de lemn, obligatorie și inevitabilă. În afară de asta se dorea respectarea unei liste de subiecte, numai ele puteau pătrunde în repertoriul editorial și căpătau încuviințarea de publicare. Privit retrospectiv, scenariul naufragiului în infantil și imbecilitate pare de necrezut, o farsă absurdă. Totuși lucrurile
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
aceste cuvinte făcute din litere. Oricum, cred că e ultima dată cînd mai citesc, obligat fiind, de la un capăt la altul, cartea asta care-i un dulap ratat (pentru că ar fi fost cu adevărat o izbîndă dacă-l alcătuiam din lemn, nu din versuri). Pentru că a venit vorba de dulap, mi-am amintit că, pe vremuri, vreo cîțiva ani m-am gîndit cum să scriu un poem (scurt): cana. Doream să fac o cană din cuvinte, una esențială. Nu mi-a
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
bucate. Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit de drumuri, de filme și cuvinte, Atît de diferite și atîta de la fel, O să mă-opresc de-odată, și-o să-mi aduc aminte. Am să mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
lui Bonaparte la colegiul din Brienne. Artileristul născocise nici mai mult nici mai puțin decât o scriere nocturnă, după cum o numise chiar el, un sistem de semne bazat pe opt puncte scoase în relief prin perforarea unei plăcuțe subțiri de lemn ori din alt material potrivit. Pe fronturile Europei, prin această metodă le transmitea el soldaților săi ordinele de noapte, după ce-i învățase să recunoască semnele prin palpare, pentru a nu fi nevoiți să recurgă la codificări pe bază de emisii
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă Pentru că avea un picior de lemn Și statuia putea fi a lui Și-n pocale - Cu dumnezeii - Va plânge și va geme Tot totemul tău În hău alină-te Fă-te un Dumnezeu Mai
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă Pentru că avea un picior de lemn Și statuia putea fi a lui Și-n pocale - Cu dumnezeii - Va plânge și va geme Tot totemul tău În hău alină-te Fă-te un Dumnezeu Mai încolo mi-e rușine Fi-vei astăzi cu mine Ca prostia dintre
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită ( la nas). În Expérience du théâtre, text din 1958 reluat în Notes et contre-notes, Eugen Ionescu își expune o descoperire artistică, transformată
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
mai impresionantă, copleșitoare în raport cu celelalte nații, pentru că T.G. Maiorescu s-a specializat în 1954 la Moscova. Interviurile datând din perioada sovietică sunt abil cosmetizate, eliminând vocabularul caracteristic perioadei, dar păstrând un parfum de optimism muncitoresc și rudimente ale limbii de lemn. Am deschis cartea febril la paginile despre Amado. Brazilianul a vizitat România și i-a plăcut mămăliga cu sarmale. Militantismul politic e transparent din frazele tunătoare despre propășirea poporului brazilian (interviu din 1963). Arghezi povestește despre seducția socialismului pe la vremea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
nu se poate să nu găsim printre ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă instalat cum se cuvine, să nu se obosească omul peste fire - că doar în zilele de sărbătoare el nu e fitecine, ci prietenul
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
la miros. Și când l-am văzut pe Koen c-o ceașcă de cacao: "Waarom căutați așa departe, când mi-am construit disco aici?" Koen și-a scos patul din cameră și a construit pe locul gol o baracă din lemn, pe care scrie disco-bar. Dar n-am intrat niciodată, că-i cât o cutie de lift. Cred că înăuntru nu-i loc decât pentru Koen. Și pentru oala lui cu supă de roșii.
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
cu înțelepciunea șarpelui și blîndețea știută a porumbelului nu ajungi să le vezi așa cum poemei de dinaintea cuvîntului ajungi să-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața cu ochii-nroșiți de scrumul viselor colorate de peste noapte copil
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
de crezut că mă aflu într-o capitală europeană la sfîrșitul anului 2002. Cineva pare să fi dat ceasul îndărăt. Ritmul Vienei rămîne unul de vals. Micul atelier al tapițerului, cocheta prăvălie a pantofarului, în centru, plină de calapoade de lemn și pantofiori de cenușăreasă pentru decor, firme de croitorie care anunță că fac orice fel de modificări, pivnițe-birturi cu lumînări și celebrele Heurige, mici restaurante ale unei familii, unde se bea vin nou. Dar locul cel mai puțin schimbat al
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită, vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurând de trei ori cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești cuprinsă de brațele ursoaice care și-a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
scad, ci doar ies din creierul meu și intru în creierul meu în cercuri care se sting și renasc. Amețesc. Pendula vecinilor de sus își face neclintită datoria, tranșînd timpul ca o gospodină hălcile de carne pe o scîndură de lemn. Cu satîrul. Soarele meu, acum albastru, îmi sărută pătimaș mîinile și ele mă ard. Arunc pătura deoparte, merg clătinîndu-mă în bucătărie, îmi ud mîinile și le beau. Mă întorc în pat, cu fața ascunsă sub coate. Știu că e acolo
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
poate pe gustul tuturor. Cum să-i savureze unii trecerile abrupte, fără legătură între ele, de la semnele masoretice ale vocalelor ebraice la comentarea unui vers din La Jeune Parque al lui Valéry, de la aceasta la simbolurile de pe un pocal de lemn al tribului Bakuba din Congo belgian, apoi la o notație din Notebooks, carnetul de însemnări postum al poetului iezuit Gerard Manley Hopkins, apoi la explicarea termenului fapesmo, o figură din Logica de la Port-Royal, în sfârșit la valorile gustative, mult apreciate
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de două ori mai încăpătoare, iar coperțile cel puțin de două ori mai solide. Dintr-un carton gros și negru, sau dintr-un plastic scorțos de culoarea cenușii. Erau dosare de viață lungă, la fel ca și rafturile grele, din lemn masiv. Așezate într-o ordine perfectă, fiecare cu eticheta lui, fiecare în sectorul lui. Dar cele mai multe erau, poate, dosarele Timpului. De aproape cinci sute de ani, preoții înscriau în catastifele lor cifre: nașteri, botezuri și celelalte. De mai bine de
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
și țara ta acuma-i de omor/ și jaf cîinesc/ și tac cu toții/ înfricați și lași/ și eu nu pot/ și nu mai înțeleg/ dacă acest popor este român/ sau peceneg/ Ședință în bloc ne pică var în ciorba de lemn/ domnule președinte/ și cartofii au fragilitatea prețioasă/ a ouălor/ impiegații roșii/ trag în somn/ de păturile sociale/ din microfoane/ pleacă ordonanțe/ care vor renova cizmele/ vor desena o hartă a porcului/ vor evalua uraniul/ din bulion/ capetele pătrate/ au ieșit
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
ne-ar fi cunoscut de cînd lumea; n-au vrut să admită cu nici un chip să nu înnoptăm la ei, ne-au prezentat întregii familii, între care se găsea un medic-artist cu o colecție remarcabilă de icoane și sculpturi în lemn, parte din ele opera lui proprie. Dar după ce ne-am împrietenit la cataramă, gazdele noastre - de fapt simpli țărani înstăriți - au început să-și verse aleanul, iar unul din "of"-urile lor cele mai mari era împotriva "jidanilor" cu care
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]