1,035 matches
-
în ziua aceea de început de septembrie atât de euforic și mai ales unde "vorbise"? Cum însă "politica" pentru mine nu făcea parte din valorile absolute (în poiana fierăriei lui Iocan îmi apăruse ca o comedie), gândul la soarta falsului librar n-a stăruit prea mult în conștiința mea. Dimpotrivă, mi-am amintit de soarta fratelui soției lui, de care ea îmi vorbise des, Pavel, orb care locuia la Vatra luminoasă, om deosebit care își pierduse vederea de mic într-un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ceva misterios însă mi se sugera și asta era nou pentru mine. Mizerabilii pe care îi citisem în ultima mea vacanță la țară (mă trimisese după această carte, undeva într-o comună la treizeci de kilometri de Miroși, soția falsului librar, călătorie miraculoasă pe care am făcut-o pe jos, străbătând satele ca un pelerin) era o traducere completă și îmi domina toate lecturile mele de atunci. Carte puternică, cu un suflu grandios pe care recitind-o mai târziu mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nu mai există nici un Ulise care să le reziste. De când e lumea lume, diriguitorii nu se țin de cuvânt, ci de scaun. Mulți tineri de astăzi tind să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai librarii. Suspiciunea - această îndrăgită bâtă a trogloditului. Cei învinși în dragoste au mari șanse să devină moraliști. Viciile bat dinspre cald spre dogoritor. Tiranii pretind ori sânge vărsat, ori congelat de frică. A furat o bicicletă din cimitir. Credea că proprietarul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o copie oficială, numită exemplar. Aceste exemplaria erau scrise În fasci cule, toate de aceeași lungime: fasciculele erau cunos cute sub numele de peciae. De aceste exemplaria se ocupă (mai cu seamă Împrumutînd din cînd În cînd peciae) stationarii, niște librari/bibliotecari, care lucrau În număr mare pe lîngă universități. O comisie de petiarii, aleși dintre profe sori, verifică la Începutul anului academic corectitu dinea textuală a acestor exemplaria și le fixează prețul de Împrumut. Se face o listă oficială de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
al XVI-lea. Minciuna poate fi reprobabilă, iar noi ne simțim ofensați dacă am fost trași pe sfoară; totuși, cînd nu sîntem implicați, putem admira istețimea și îndrăzneala unor înșelători talentați. Apărută recent, Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a fost și intenția celui care a editat-o. În ciuda riscului de a fi dați în judecată pentru calomnie sau defăimare, oamenii se lansează mai ușor în acuzații de minciună la adresa cuiva decît în alte
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Îl informa și se consulta cu Mihai cum stau treburile sau când trebuia luată o decizie. Studia cărți despre educație și diferitele probleme psiho-educaționale ale copiilor pe diferite categorii de vârste. Cărți de altfel indicate de către terapeutul lor. Urmărea în librarii tot felul de jocuri pentru dezvoltarea limbajului, memoriei, imaginației etc. Făcea lecțiile odată cu ei. Studia și se informa despre alimentația naturistă și sănătoasă. Îi ducea la psiholog să nu apară ceva de care ei nu-și dădeau seama sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
putea abandona." Tot în numele verosimilului condamnă și d'Aubignac folosirea versului. Tragedia sa în proză, Zénobie, piesă scrisă în 1640 și publicată în 1647, trebuia să fie precedată de o "apologie a prozei contra versurilor", dacă ne luăm după Părerea librarului (Avis du libraire)32. Această apologie nu va apărea, dar d'Aubignac își pune principiul în aplicare, pentru ca, după Zénobie, să dea, tot în proză, Cyminde și Fecioara din Orléans (La Pucelle d'Orléans) în 1642. Cum sunt rare tragediile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui 1923, că povestirea Alesul de Camilo N. Huergo, pe care autorul mi-a dăruit-o cu o dedicație semnată și pe care din finețe am optat să o arunc Înainte de a o propune spre vânzare unei succesiuni de librari, ascundea sub smalțul său narativ un avans genial? Fotografia lui Huergo, montată Într-o ramă ovală, Împodobește coperta. Ori de câte ori o privesc, Îmi fac iluzia că va Începe să tușească, victimă a ftiziei care i-a secerat cariera promițătoare. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici nu știe ce pericole Îl paște, e ca un Înger fermecat, Își pune pielea-n băț și nu ține cont de noi, care Îl iubim. Că chiar În revista dînsului Îl iubesc toți, de pildă unu’ Postolache care-i librar a scris c-a vîndut toată librăria cu cărțile poetului imediat ce-a apărut tipărit. Și tot dumnealui zice că, citesc: „100 de cărți ale poetului Vadim Tudor, Carte de Învățătură Românească, s-au vîndut În cîteva minute”. Așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Pius al IX-lea, autorul a încredințat luminii tiparului această lucrare, scrisă în urmă cu șaptesprezece ani1, cu intenția de a o face cunoscută numai cîtorva prieteni, după cum declară la sfîrșitul acesteia. Or, odată ajunse cîteva exemplare în mîna librarilor, aceștia, împotriva voinței autorului, au tipărit alte ediții, în speranța unui profit și, astfel, lucrarea s-a bucurat de o mare publicitate, mai repede decît autorul însuși și-ar fi putut dori. Abandonată în acest chip oricărui fel de cititori
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de folos cititorului o prezentare a membrilor grupului. O voi face pe scurt, așa cum, cred, s-ar fi Înfățișat ei Înșiși Înainte de formarea grupului. Așadar, În ordine alfabetică: CĂTĂLIN LAZURCA - 33 de ani la data nașterii Celebrului animal. De profesie librar, având și ca autor o legătură destul de vagă cu literatura. Cititor moderat, din ce În ce mai. Dar scrupulos. - Îi plăcea să creadă că el a fost inițiatorul grupului. Într-o oarecare măsură, e adevărat. Tot Într-o oarecare măsură, s-a opus deviațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Eram deci un club. Pe jumătate diversionist, pe jumătate, iată, academic. Atâta cât putea s-o propună Cătălin, În definitiv, cel mai academic dintre noi. De fapt, doar mai așezat. Cu picioarele pe pământ, ca mic burghez ce era. Ca librar, gata să-și bage picioarele În literatură. Însă numai la modul consistent. S-o facem lată, cum ar veni, dar să fim bine fundamentați. Să dovedim mai Întâi că suntem Îndreptățiți s-o facem. Hai să zicem că unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ar fi putut abține. Asta e povestea celui mai jenant moment al relației lui Cătălin cu literatura. Am râs și noi, unii neîncrezători. Florin s-a pus Însă chezaș, așa că, râzând În continuare, am Început să-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de atunci Înainte un cuplu care, În ciuda imposibilității sexuale, s-a comportat mereu ca atare. Cătă a fost primul care s-a lăsat păcălit, ca să zic așa, fiindcă cei doi n-aveau intenția să păcălească pe nimeni. Nici perversitatea. Dar librarului așa i s-a părut. De unde și aversiunea lui față de Andreea, pe care a crezut-o la Început doar vreo fufă, e adevărat că mai nobilă, de-a lui Leac. Nu Înțelegea de ce fusese adusă În Joy’s, la C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o să te ia și pe tine În seamă, dacă te-a luat Marineasa mai Înainte. Dar la ce te poți aștepta de la unul care a scris Personae? Oare cât ar trebui să te guduri pe lângă el? Tu-l știi, ești librar și ai cărțile lui pe rafturi, poate-i faci aici la Arad niște zile ale editurii, ai să-l Îmbunezi bien sûr. O masă rotundă, ceva, apoi bineînțeles transcris tot și tipărit. Ăștia cred că tot ce scot pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
această greșeală. N-a făcut-o, bineînțeles, așa că i-am mai trimis o scrisoare În care Îl avertizam că vom lua alte măsuri. Ne plăceau la nebunie aceste alte măsuri, preluate din Muriel Spark - Într-un roman presupus autobiografic, niște librari care-i acordaseră credit, dar nu-și mai vedeau banii pe cărți, o amenințaseră cu așa ceva: alte măsuri. Tot obscurele alte măsuri au fost aplicate și În cazul lui Ovidiu Pecican, pe care-l Învinuiam că promovează proza Patriciei Nedelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
orgoliul organizându-le lansări pline de fast, cu recitări publice pentru care angaja actori profesioniști. Nu știu dacă recitările astea erau În beneficiul autorilor promovați de Cătă, despre actori având toți, și mai ales Andreea, o părere proastă. Poate că librarul dorea să păstreze confuzia cu care se obișnuise de când cu C.a. Știu Însă sigur că o altă acțiune a lui Cătă s-a dorit mult mai explicită, nici nu putea fi altfel, după eșecul ei de proporții. Erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acest star sistem, Cătă a vrut să promoveze un altul și să-i scoată la iveală pe adevărații formatori de conștiințe, pe cei care vindeau mai mult decât toată treimea Humanitasului la un loc. Iar asta În fiecare an, fiindcă librarul vorbea de autorii de manuale și culegeri, nu de toți, ci de cei mai periculoși, cei care puseseră monopol pe imbecilitate: Marcela Peneș, Mariana Badea și alți câțiva, oricum numele astea nu vă spun nimic dacă nu aveți copii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aflate aproape de vârsta pensionării, Îmbrăcate corect În taioare și Însoțite de elevele olimpice la faza județeană și membre ale grupului de recitări Floare albastră. Au avut loc două asemenea Întruniri, s-au prins Însă și ăștia cum stă treaba cu librarul nebun din Arad, n-au mai venit. Oricum, Cătă cheltuise prea mult ca să-i facă de râs. Metamorfoza, la care visa de multă vreme și pe care și-o putea acum permite, n-a vizat numai stocul de carte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Oricum, Cătă cheltuise prea mult ca să-i facă de râs. Metamorfoza, la care visa de multă vreme și pe care și-o putea acum permite, n-a vizat numai stocul de carte și selecția autorilor, ci chiar comportamentul lui de librar, atât cât a mai avut chef și răbdare să se ocupe personal de afacere. De pildă, nemaifiind obligat să răspundă amabil oricărui client inept, devenise cât se poate de răutăcios și ironic, deși nu știu dacă era cu putință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pildă cele care înlesnesc învățarea limbilor străine, audiobook-urile. Firește, informarea e completă, cu tot cu posibilitățile de-a procura obiectul recenziei, fie el carte, revistă, CD etc. Tipic, nu-i așa, pentru o țară din care nu lipsesc topurile de librărie, "recenziile" librarului, scrise pe mici tăblițe, în dreptul rafturilor, într-o încercare, adesea reușită, de-a împăca accesul la cultură cu interesele intelectualilor nu neapărat din breaslă. Opera unor oameni care înțeleg că internetul, cu blogurile lui care se opresc, cîteodată, la cărți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8367_a_9692]
-
ale muncii altora, să constați că mai sunt oameni care vor să posede obiectul ca atare - acel magic paralelipiped de celuloză. Se fură din librării, din bibloteci (publice și particulare), din târguri de cărți. Se fură cu asemenea frecvență, încât librarii au ajuns să stabilească topuri după acest criteriu, în paralel cu cel al vânzărilor. De pildă, la Târgul de Carte de la Frankfurt din toamna trecută, organizatorii au pus la dispoziția editorilor lista titlurilor dispărute (misterios!) de pe rafturi cu cea mai
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
desenate (așa-numitele "graphic novels"). Se știe și că tipăriturile "paperback" au trecere mai mare decât cele "hardback". Explicația e limpede: o carte cu coperte "moi" se pliază mai ușor pe formele trupului decât una cu coperte "tari"! Un fost librar din Seattle, Paul Constant, a publicat un articol plin de umor, în care povestește veritabile episoade horror, petrecute pe când îi fugărea pe hoții de cărți. I s-a întâmplat să-i urmărească în parcuri, pe străzi aglomerate, în tunelul metroului
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
întîlneau, în prima jumătate a secolului XX, tinerii artiști care au constituit Grupul din Barranquilla: Gabriel García Márquez, Alfonso Fuenmayor, Germán Vargas, Álvaro Cepeda Samudio, Alejandro Obregón și alții. Aceștia se strînseseră în jurul intelectualilor deja formați José Félix Fuenmayor și librarul catalan Ramón Vinyes - "înțeleptul catalan" din Un veac de singurătate. De altfel, spre finalul acestui roman, Gabriel García Márquez aduce un omagiu colegilor și maeștrilor din Grupul din Barranquilla, menționînd numele multora dintre ei. "Reflecția ca spectacol" a fost tema
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
nu era prevăzută-n plan. Spuneți-mi că nu e nici o problemă. Știți bine că domnu’ Scurtu nu glumește, când e vorba de afaceri.“ Știam. Nu te puneai cu Scurtu, până și-un elev învăța asta, în clasele primare. Un librar încercase odată să-l păcălească, aducându-i un volum trucat, cu vreo cinci pagini noi lipite în locul celor vechi, undeva pe la mijlocul cărții. Nu mai auzise nimeni de el de-atunci. Altul întârziase o plată pentru un manuscris; i se găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]