685 matches
-
că fiu-său e-un monstru. Coborî gândindu-se la halba cu care Îi rămăsese dator sergentul McRae. Mult mai bun decât Încă o cană de ceai. Bombănind mai departe pentru sine, se prăbuși pe canapea. Titlurile genericului de la Emmerdale licăreau pe ecranul televizorului, oprite fiind În mijlocul zborului peste niște câmpuri. Ce drăguț din partea lor să nu-nceapă Înainte să termine ea de făcut pipi. — Hai, Rennie! Îl chemă ea din sufragerie. Ce naiba durează atât? Pliculeț de ceai, apă, lapte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ului, urmînd repede unul după celălalt, ca fluxurile care urcă pe rîul Yangtze și aduc Înapoi În acest oraș pestriț toate sicriele căzute de pe cheiurile mortuare ale Bundului chinezesc. Jim Începuse să viseze războaie. Noaptea, aceleași filme mute păreau să licărească pe peretele dormitorului său din Amherst Avenue și transformau mintea lui adormită Într-o sală goală de cinematograf. În iarna anului 1941, fiecare om din Shanghai Își imagina filme de război. Fragmente din visele lui Îl urmăreau pe Jim prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vederea subterană. Noaptea târziu sau dimineața devreme, când stăteam întins în pat, mă uitam la picioarele oamenilor care treceau. Din când în când, trecea câte o pereche de pantofi cu tocuri înalte și decupați în față. Unghiile date cu ojă licăreau și imaginația mea stârnea un vârtej puternic ce înghițea purtătoarea necunoscută a acelor pantofi deloc inocenți, cu părul în bătaia vântului, hainele zburând prin fereastră și apoi în patul meu îngust de fier. — Am găsit o slujbă. Mai întâi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pământul. Genunchii mi s-au îndoit. Mi-am recăpătat echilibrul chiar înainte să cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă mișcam repede, în ciuda durerii de la gleznă. Erau puține trenuri la ora asta și chiar dacă venea vreunul puteam să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț. Am deschis ușa falsă decupată în spatele dulapului. Seiful din oțel licări în lumina instalației de deasupra. Mi-am strecurat mâna și am început să răsucesc mânerul. Opt la dreapta, patru la stânga, șase la dreapta. Luna și anul în care am ajuns în America. Simțeam cu vârfurile degetelor cum numerele își găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de unde prinsesem informațiile astea inutile. Piesa făcea bani. Nici unuia dintre ei nu îi păsa dacă actrița care o interpreta pe doamna Frank jucase pentru însuși Hitler. —Și lui Otto Frank. Obrajii lui Madeleine se înroșiră și mai tare. Onestitatea îi licărea în priviri. —Face parte din campanie. Este o listă de persoane cărora trebuie să le scriem. Tatăl Annei Frank este pe listă. Ți-am zis că încă trăiește. Locuiește în Elveția. —Elveția, am repetat eu. Îi văzusem numele pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lumea? Eu sunt Cel ce sunt? Bătrânului Îi scăpă un fel de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima renunță la Întrebare. Scuzându-se, se Întoarse la ale lui. Nu În grabă, nu cu pași mari și totuși ca un om care fuge de ceva și știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și pe care le-am pierdut. Nu se vor mai Întoarce. Sau mai rău, vor reveni rareori și vor licări În depărtare, dar emoția primară din ele va fi uitată și pierdută. Pe vecie. Și totul se Întunecă și se dezintegrează. Întreaga viață devine searbădă și mizeră. Cine va veni la putere În Franța? Ce va decide comitetul central al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe străzile pustii care duceau de acolo până la Betleem, poate se zărea deja vreo urmă Îndepărtată de lumină strălucitoare. Se bucură de tremurul geamurilor pe care vântul negru și tăios le scutura de afară. Ici și colo, pe pantele Întunecate, licărea câte o luminiță palidă: căsuțe arăbești din piatră, risipite printre livezi și bolovani. Umbrele dealurilor se răsfrângeau pe ele. De parcă acestea schimbau Între ele mângâieri tainice, care veneau din altă lume. Cândva umblau prin Ierusalim regi și profeți, mântuitori, reformatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei suprafețe mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vas. Dar nu se potriveau și am văzut asta din prima clipă - dar am văzut și că în ușa dinspre cameră se sprijinea de tocul de lemn mama lui Armin, o femeie cu păr de culoare închisă. În ochii ei licărea o strălucire de admirație, pe care ne-o adresa nouă, lui Armin și mie, care încercam, stând la masa aceea, să facem tot ce voia reporterul cu camera, cu o strălucire pe care n-o mai văzusem până atunci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ridicat atunci din șanțul ugerelor, ca o jerbă de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind conacul în depărtare, dar conacul nu mă vede pe mine. Cât e de tăcut. Numai răsuflarea mea se aude. Acum vărs din conținutul celor două căni câte două degete de cafea în zăpadă, pun cănile jos, mă piș ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât în cursul minutelor petrecute pe veranda sau în marchiza casei ne-am bucurat unul de altul pe câmpurile cultivate cu sfeclă de zahăr. Ea, vorbind explicit. Toate cele erau numite cu numele lor. În fața muntelui de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau mai puțin noros, am consumat multe cuvinte despre filme pe care le văzuserăm recent. Unul se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sus de tot, în biroul conducerii. E cald și bine acolo...“ A mai spus încă multe altele, și nu fără mândrie, în plus dintr-o bunătate atentă, dar și fără să cunoască dorințele avântate ale fiului. Ochii lui albaștri-deschis nu licăreau. Poate că mi s-ar fi oferit, ca stimulent, lozinca citată frecvent mai târziu în paginile economice ale ziarelor de mare tiraj: „Viitorul e-n lignit!“. Și, cu siguranță, și îndemnul care fără îndoială că nu putea fi contrazis: „Bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umplut de ceea ce aveau de oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vor să fie totuși întotdeauna prezente simultan, și să se bage în față. Cam la vremea aceea - când, în apropiere de Roseneck, în vitrina unui negustor de aparate de radio, Anna și cu mine am văzut pentru prima oară ceva licărind alb-negru la televiziune, și în timp ce polemica artistică dintre Karl Hofer și Will Grohmann încă mai zgâlțâia Academia de Artă până jos, în atelierul de ghips - mama mea era tratată ambulatoriu, iar noi ne-am mutat în Schmargendorf, unde gazda noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am cumpărat, de îndată ce Franz și Raoul au învățat să meargă, un țarc din lemn și în august am plecat cu gemenii noștri, care în curând aveau să împlinească un an, în Elveția, unde, cu privirea spre culisele montane ale Tessinului licărind în arșiță, am hrănit-o pe Olivetti a mea cu capitole în care zăpada cădea peste zăpadă și Marea Baltică zăcea până departe sub un pod de gheață. Reîntorși la Paris, Anna dansa sub supravegherea severei madame Nora, în vreme ce eu scriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
magnitudine mare. — Sau planete. — Ce planete? Nu știu. Asta e pentru Ted, spuse Harry. El ar putea să le identifice. Să continuăm. Atinse consola și imaginea de pe ecran se schimbă. — Alte stele. — Mda, și alte numere... Numerele de pe marginea ecranului licăreau, schimbându-se cu repeziciune. — Stelele par nemișcate, dar numerele se schimbă foarte repede. — Ba nu, uite că și stelele se mișcă. Într-adevăr, toate stelele se Îndepărtau de centrul ecranului, care rămase Întunecat și gol. — Nici o stea la mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Îl văzu pe Harry stând apatic Într-un colț lângă secțiunea video a lui Edmunds, cu un creion În mână și cu un teanc de foi pe genunchi. Părea complet indiferent la zgomotul sirenelor și la luminile care-i licăreau pe față. — Harry! Harry nu-i răspunse. Norman se Întoarse din nou către cele două femei. — Pentru numele lui Dumnezeu, Îmi spuneți și mie ce se Întâmplă? țipă el. Apoi sirenele tăcură. Ecranele se stinseră. Liniștea nu mai era tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întunecată. — Ai grijă, Ted. — Vă spun eu, e inteligent, zise Ted. Apa de la picioarele sale strălucea În verde-pal. — lată-l că vine. Încă nu se vedea calmarul, ci doar strălucirea sa. Ted semnaliză cu lanterna Îndreptată spre apă. Lumina verde licări drept răspuns. Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zgomotul metalului suprasolicitat, iar tentaculele se prelinseră cu repeziciune, părăsind sasul. Văzură pentru ultima oară corpul lui Ted, târât În apa Întunecoasă, iar Fletcher smuci În jos maneta cutiei verzi. Dar deja alarmele Începuseră să țipe și avertizoarele optice să licărească. — Foc! strigă Fletcher. Foc În Cilindrul E! Fletcher le dădu măști de gaze; lui Norman masca Îi tot aluneca pe frunte, acoperindu-i vederea. Când ajunseră În Cilindrul D, fumul se Îngroșase. Tușiră și se Împleticiră, izbindu-se de console
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine ce vorbesc, Harry. — Ba nu știu! — Ba da, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-o. A spus că dacă marele juriu nu a emis nici o cerere de punere sub acuzare Împotriva ta, n-o să fii pedepsit pentru refuzul de a depune mărturie. Acum ridică-ți obiectele Înainte ca patronul să cheme poliția. CE FRUMOS LICĂREAU... Bud Își luă jucărelele. — Și zici că scap fără acuzații? Ho, ho, ho! În bătaie de joc. — Flăcău, șeful știa că Îmi oferă ceva de prima mînă și mă bucur că n-ai citit Herald. — Dar cum...? spuse Bud. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de la talciocul din Lima. Lui Zach îi plăcea să mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]