738 matches
-
ORICE NUMĂR, CA LA O TASTATURĂ. MARIN FORMĂ 100 ȘI APĂSĂ PE BUTONUL DE PORNIRE. UȘILE GLISANTE SE ÎNCHISERĂ. LIFTUL COBORA RAPID, CU UN ZGOMOT UȘOR. BUTOANELE NUMEROTATE DE LA 0 LA 9 SE LUMINARĂ SUCCESIV. LA 10, "0" AVU O LICĂRIRE ALBĂ, IAR "1", UNA ROȘIE. LA "11", "1" SE COLORĂ ÎN ALB ÎN JUMĂTATEA DREAPTĂ, ÎN TIMP CE CEA STÂNGĂ RĂMASE ROȘIE. LA 100, "1" DEVENI ALBASTRU, IAR "0" SE LUMINĂ ÎN ROȘU ȘI ALB, DUPĂ CARE LIFTUL SE OPRI. UȘILE SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Deși ajunsese de mult la concluzia că adevărul e intangibil, voia să se distanțeze cât mai mult de micile minciuni care Îi umpleau viața zilnică asemenea unui praf fin, ce pătrundea până În cele mai tainice spărturi. Luni, dis-de-dimineață, când niște licăriri tulburi, portocalii Începură să se strecoare printre crăpăturile jaluzelelor, se ridică În capul oaselor și notă: „O femeie, mai curând atrăgătoare decât frumoasă, s-a apropiat de mine; nu a venit la biroul de recepție, ci a apărut de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu toții. Ne mișcăm În cercuri. Începem cu o cană și sfârșim În general Într-un butoi. Ne lovim unul de celălalt fără să știm și ne pierdem unii de alții În Întuneric, fără să vedem nimic mai mult decât o licărire Îndepărtată de strălucire divină. Fima aproape că se lăsă ispitit s-o Întrebe pe patroană cine era domnul din spate și de când stătea acolo, pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și pe care le-am pierdut. Nu se vor mai Întoarce. Sau mai rău, vor reveni rareori și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timpul. Hai să mergem. Vorbim pe drum. 30 Cel puțin pe cât posibil La ora cinci și un sfert Uri parcă mașina pe bulevardul Ben Maimon. Soarele apusese deja În spatele pinilor și al chiparoșilor. Dar o lumină cenușie ciudată, Întretăiată de licăriri vagi mai persista pe cer: o lumină care nu era nici cea a zilei, nici cea a nopții. Deasupra bulevardului și clădirilor se lăsase un fel de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
capul unui om, spuse el, este mult dincolo de puterea lui de Înțelegere, desigur. În aproape același mod În care o șopârlă sau un șobolan sau o pasăre nu pot să priceapă că sunt organisme. Dar o ființă umană, datorită primei licăriri de Înțelegere, poate foarte bine să simtă că este un șobolan care trăiește Într-un templu. În dezvoltarea lui externă, În calitate de lucru, de creatură, În electronica cerebrală, se bucură de o adaptare, de o adecvare care Îl face să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se bucură de o adaptare, de o adecvare care Îl face să simtă inadecvarea eforturilor sale umane personale. Prin urmare, În cel mai rău caz, un șobolan Într-un templu. În cel mai bun caz, ceva stângaci, cu o primă licărire de conștientizare a rafinamentului organizării interne utilizat la lucruri grosolane. — Da, spuse domnul Sammler, acesta este un mod foarte frumos de a pune problema, deși nu sunt sigur că există mulți oameni atât de fini Încât să simtă această ușurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea. Corpul lui era sfâșiat de durere. Nu putea merge, nu putea mișca degetele, zdrobite cu ciocanul unul câte unul. Abia putea să respire. Și totuși, trebuia să-și câștige libertatea de a muri liber. Acest gând Îi răscolea ultimele licăriri de energie. Să moară liber... să-i protejeze, În acest fel, pe cei dragi... acesta fusese gândul de la Brănești. Se Întorcea, acum, la el. Ce tehnică de salvare era posibilă când nu te poți mișca aproape deloc? Aproape... deci ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suprafața neagră a apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de aur verzui, care se vedeau până și pe crengile cele mai Înalte, de unde colorau cerul mohorât. Parcă e Crăciunul, a zis Farah. Crăciunul Într o țară scandinavă. De unde știi tu cum e acolo? Doar n-ai fost niciodată În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
început din nou să mă târăsc înainte, până când pinii tineri au lăsat loc pădurii adulte, plantată în șiruri drepte, așadar în ordine prusacă. Nu - înapoi, unde nu ar fi fost de găsit decât cadavre, nu mă trăgea ața; în plus, licărirea slabă a farurilor și zgomotul de motoare pe de drumul de pădure confirmau înaintarea dușmanului. Tot mai adânc eram aruncat în pădurea pe care, realmente și dintr-odată, ca la dorința mea, a început să o lumineze o lună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se arăta. O lumină gălbuie umplea geamul. . . Așa se făcea ziuă în dimineața aceea! . . . Lumina lividă părea a fi fost substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory. Ce va fi devenit acea Lenoră îndurerată? 66 Cum avea după-masa liberă, Mini se gândi să meargă devreme la Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adevăr, buna Lina cumpăra la întîmplare azi o rochie gata și neîncercată, verde sau albastră de obicei, mâine o manta de mătase sau de catifea, după sezon, și pălării care se nemereau, e drept, cu flori sau pene roșii. Acea licărire da poate vreo veselie ochilor ei fixat: de obicei pe orizonturi așa de tenebroase în profesia moșitului perpetuu, sau poate deprinderea sângelui o atrăgea spre roșu ca pe un taur. Intr-o zi discuția între Rim și Lina, pe subiectul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
parașută antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a fost eliberat și, cu puțin timp înainte a sosit și el aici. Bazându-mă pe raportul lui, l-am convins pe Thorson să mă lase să mă ocup eu de tine, după cum vezi. Goseyn nu spuse nimic; era prima licărire de speranță. Crang, adeptul secret al non-A, reușise să-l convingă pe Thorson. Gosseyn se gândea că poziția lui Crang era mult prea delicată ca să-și permită chiar și cel mai mic semn de interes în favoarea sa; totuși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-ar fi de ajuns binecredincioșilor pentru a-i dovedi pe anticriști care, de la o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva lui însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu era îngrijorat nici câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și totuși... De când mi-a mărturisit că a comis această fărădelege, nu-mi mai revin. Mă simt golită de parcă mi s-a scurs tot sângele din corp, mi-e sufletul strâns ca un ghem în care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
simți apăsarea unei liniști nefirești. În luncă bântuia pustiul. Ici și colo, martore ale trecerii pe acele locuri ale șatrei, erau doar urmele unor vetre, ale fostelor focuri cândva atât de vesele și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă de tristețe fără foștii ei locatari ce o însuflețiseră cu cântecele și dansurile lor atâtea zile și nopți. Avocatul Mocanu făcu drumul de întoarcere întristat, de parcă pierduse ceva neprețuit. Știa bine că noaptea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cine ne oprește ca mai întâi să punem binele la plug, răul să-l lăsăm undeva uitat, departe de noi, în altă arătură... Vișinel scoase un oftat, încât toți cei prezenți în jurul lui avură impresia că se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David și cu mine eram ultimii care ne aduceam barca înăuntru, în vreme ce supraveghetorul bărcilor așteptase nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare, cînd rîul avea să se trezească și prima barcă era lăsată afară. O clădire se cufundă liniștit în noapte. Poți s-o părăsești pentru ani de zile, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rămăsesem corijent niciodată până atunci: dar, în urma notelor obținute de mine pe trimestrul al treilea, puteam să rămân repetent chiar, cu toate că aveam note bune la toate celelalte materii! Și slabă speranță de îndreptare cu atâția "rău" în oral! O palidă licărire mi-o mai da viitoarea teză! De ascultat, ca să-mi îndrept notele, nici prin cap nu-i trecea Chimistului! Dacă mă-ntreba ceva și-i răspundeam frumos, nu-mi punea notă, dacă, însă, nu știam, imediat îmi mai înmulțea seria
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
BINECUNOSCUTUL BULEVARD AL NOROCULUI STRĂLUCEA CA UN GIUVAER ÎN TIMP CE GONISH MERGEA PE EA. KILOMETRU DUPĂ KILOMETRU DE GIUVAERURI, NESTEMATE CARE SE UNEAU ȘI SE TOPEAU UNA ÎN ALTA DEPARTE DE TOT, ÎNTR-O DIRECȚIE SAU ALTA, PREFĂCÎNDU-SE ÎNTR-O LICĂRIRE ÎN CARE SE AMESTECAU TOATE CULORILE, MAI ALES ALBUL. FIRMELE ȘI PANCARTELE STRĂLUCEAU CĂTRE NEGATIST, O SPLENDOARE DE MESAJE GRAVATE ÎN LUMINĂ: CÎȘTIGAȚI O AVERE INTRAȚI CU ZECE UNITĂȚI FIDUCIARE IEȘIȚI CU UN MILION PALATUL DE DIAMANT ÎN INTERIOR VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CĂ MAI ESTE ÎNCĂ \ ÎNTRU TOTUL ÎN PUTEREA LOR. \ MULȚUMESC, SPUSE PRINȚUL. AM TERMINAT. MAI RĂMÎNEA TOTUȘI FAPTUL CĂ ÎMPĂRĂTEASA TREBUIA SĂ-L SALVEZE PE CĂPITANUL HEDROCK. ÎNCEPU SĂ PĂȘEASCĂ ÎN SUS ȘI ÎN JOS PRIN SALĂ. VENIRĂ ZORILE \ O LICĂRIRE CENUȘIE CARE SE STRECURA PRIN FERESTRELE IMENSE ALE APARTAMENTULUI EI OFICIAL, ARUNCÎND PETE DE LUMINĂ SLABĂ ÎN COLȚURILE MAI ÎNTUNECATE, DAR FĂRĂ A SE SIMȚI MĂCAR ACOLO UNDE BĂTEAU INSTALAȚIILE DE LUMINĂ ARTIFICIALĂ. ÎL VĂZU PE PRINȚUL DEL CURTIN SUPRAVEGHIND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]