661 matches
-
periculoși. Încep obișnuitele amenințări: Vă ducem la Poliție, la care eu îl iau de braț și-i cer să mă ducă la Poliție. Surprins, se execută. Evident, o dată intrat în localul-templu al autorității, vigilentul devine brusc umil, serviabil - comportament de lichea, repet, în armată ai ocazia să vezi des așa ceva. Șeful Poliției Obor: gras, păr ce îi ieșea din cămașa albastră cu urme de sare la subțiori, descheiată la piept. Își dă repede seama că suntem doi copii nevinovați - spusele sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
măștile nenumărate pe care le avea la îndemână". Una dintre temele recurente în discuție este statutul politic și cultural pe care Mircea Ivănescu și l-a asumat în anii comunismului. În acest sens, poetul a avut, în autorul Apelului către lichele, un interlocutor ideal. Totul pare (și, în mod cert, și este) un joc atunci când Ivănescu declară: Fiind un tip șters și fără mari pretenții de la lume și viață, am traversat istoria lin". Mai mult, această absență a obstacolelor se datorează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
În fața presiunilor poliției sau a forurilor politice, numai că cedau prea mult, grosolan, nerușinat: „Și dumneata, Îi replicam vreunuia dintre aceștia - vai, nu puțini -, dumneata crezi că odraslele dumitale, când vor fi mari, vor fi mândri că au avut o lichea drept tată?!”...Ă Or, tocmai această atitudine de integrare a istoriei noastre recente Într-una mai amplă a creat acel cerc de izolare și de cvasi-răceală În jurul meu În Parisul anilor ’80. Nu m-am plâns atunci și nu o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
2000) explică asocierile pe care le putem face între cugetările eminesciene și Fragmentele lui Lamparia. E bine cunoscut și faptul că volumele pe care Theodor Codreanu le-a dedicat vieții și creației lui Eminescu au trezit furia neputincioasă a unor lichele din presa zisă literară, îndeosebi a escrocilor morali și politici, care, în slugărnicia lor umilă, și ticăloasă, și bicisnică față de cei mai abjecți dintre străini care nu-i iubesc pe români, au încercat, cu câțiva ani în urmă, să maculeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și a celor 22 de intelectuali (unul la un milion) antrenați "în vederea realizării unor cercetări de anvergură", care a eșuat în "lăutărism", spirit sectar, parvenitism și antiromânism. O altă ciudată inconsecvență ține de năvala falșilor, a falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac o ideologie agresivă de stânga, a politicienilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căci dacă așa ar fi stat lucrurile, organele care mi-au cercetat trecutul timp de un an de zile ar fi reușit să mă "demascheze". M-a îngrijorat însă nevoia de a spulbera o calomnie de soiul acelora că o lichea te acuză că sora ta este prostituată, când tu nici măcar nu ai o soră! Și cum persoana care mă interoga îmi era complet străină, eram preocupat să o conving că este vorba de o minciună grosolană. L-am privit pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și să vadă cum vorbesc Peter O’Toole, Sean Connery, Forest Whitaker, Meryl Streep ș.a. Dincolo de voci, decolteuri și ocheade, se simt și oarece de prin deri culturaleă 2. Inteligența fără morală. E o maladie comună. Lumea e plină de lichele vioaie, de derbedei isteți, de lepre și de șmecheri. Malversațiunile cer întotdeauna o anumită mobilitate mentală. Ipocrizia, populismul, verva electorală, de asemenea. Seară de seară văd la televizor tot felul de „băieți deș tepți“ care mint, se prefac, amestecă borcanele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de vreme. 2. Când ești înclinat să arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci cu nenumărate pogorăminte, cu răbdare, precauție și iertare. Chiar așa? Chiar și când vorbim de criminali, hoți și lichele? Da, chiar așa! și chiar dacă a contempla dilematic asemenea cazuri e un soi de jertfă interioară, o investiție în alb, eventual nerentabilă. 3. Când te ocupi de politică (direct sau de pe margine). Nu se lucrează cu absoluturi, când te miști
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ci doar de a fi. M-am zbătut între a acționa și a gândi, până când gândirea a devenit un mod (cel mai tare) de-a acționa. În termenii lui G. Liiceanu, trebuie să recunosc că în timpul comunismului am fost o lichea, tocmai când mi se părea că mă străduiesc să nu ajung una. Mă apucă groaza când mă gândesc că era posibil să-mi trăiesc tot restul vieții sub semnul lichelismului. Nici măcar faptul că eram doar adolescent nu mă mai scuză
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și să strige cum le-a strigat minerilor: „Dragi mineri, mergeți până la capăt!”. Așa, dragi intelectuali, mergeți până la capătul străzii, plecați acasă, apucați-vă de studiat, de scris, de cercetat și compuneți melodia la versurile „Cântec de leagăn pentru adormit licheaua”. Așadar, Președintele nu mai poate conta pe nimic, doar pe niște slujbe de purificare la vreo mănăstire, care păstrează o așchie din Crucea Răstignirii. Viitoarea modificare a Constituției ar trebui să conțină explicit condițiile de suspendare și de demitere ale
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
2006, p. 3, intitulat „Tichia de mărgăritar a românilor”: Cât ne costă, dom’le, menajeria regală? De ce nu se publică lista civilă cu banii dați de Țară ca să aibă și președinte și rege? Ca și cum ar fi un subiect tabu (câte lichele, lepădături și lipitori sug sângele țării pe lângă „casa regală”), nimeni dintre guvernanți nu spune nimic. Dar în bugetul pe anul 2008, semnat așa de repede și de președinte, ar trebui să fie un capitol intitulat „cheltuieli inutile” sau „pierderi planificate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și care, îndeosebi, să te pună la treabă, să-ți zică de la obraz: fă-ți, ca să ai. Este adevărat că, după lichidarea lui Ceaușescu, ai simțit nevoia ancestrală să te hodinești după somn, pentru că tu ai simțit instinctiv că între lichelele lui Liiceanu și golanii lui Iliescu se poate pune semnul egal, drept pentru care, din orgoliu, cânți „imnul lichelelor multilateral dezvoltate” și aștepți pomeni. Dacă stau bine și mă gândesc, nu ești numai tu vinovat pentru situația în care te
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că, după lichidarea lui Ceaușescu, ai simțit nevoia ancestrală să te hodinești după somn, pentru că tu ai simțit instinctiv că între lichelele lui Liiceanu și golanii lui Iliescu se poate pune semnul egal, drept pentru care, din orgoliu, cânți „imnul lichelelor multilateral dezvoltate” și aștepți pomeni. Dacă stau bine și mă gândesc, nu ești numai tu vinovat pentru situația în care te afli, pentru că tu ești de 20 de ani beneficiarul unei politici de netezit asperitățile sociale: îți mânjesc ochii cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
amănunt cum s-a născut incidentul, apoi cu întrebări meșteșugite încerca să afle felul cum gândim noi, notând răspunsurile lui Geangu, Duțu și Bălănoiu într-un caiet. La clasa noastră l-a întrebat mai întâi pe Nicolae Dumitru, o mare lichea, deși bun la carte. Era cu vreo trei ani mai în vârstă decât noi și adesea se alătura grupului lui Gâdiuță în escapadele nocturne, fiind acceptat pentru că avea bani. Însă fiind străin de o condiție morală personală, s-a împleticit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din țară și străinătate. Rozin, acest lingău la masa lui Auschnit, e un poltron care a încercat să facă pe nobilul și pe marele magnat, dar nu i-a reușit. După ce e prost, mai e și îngâmfat! Băgate-aș... de lichea patentă, s-a înfuriat Rozin. Dacă ai văzut că nu poți să mă tapezi și nici cu lacrimi prefăcute n-ai putut să obții nimic, te-ai apucat să mă denigrezi și să mă insulți în articolul tău de trei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
reverențios îl invită pe Rozin: Poftiți, poftiți domnule director al Combinatului Reșița și secretar particular al marelui magnat al industriei românești, Auschint, poftiți! O ploaie de înjurături căzu pe capul lui Ciacâru; Rozin a încercat să îl și lovească, dar licheaua s-a ferit și-a râs cu gura până la urechi, satisfăcut de reușită. Rozin a ră mas disperat în mijlocul camerei, uitându-se rugător la mine. L-am înțeles și l-am ajutat să se spele. Răzbunarea lui Rozin avea să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
exista, ce de răzbunări ar fi trebuit să fie după Decembrie ‘89, avându-se în vedere necontenitele persecuții și masacre la care au fost supuși; sau, dîmpotrivă, există legionari - existența lor fiind atestată de intensitatea alarmei dată de cohorta de lichele care se teme de marele suflu de cinste și adevăr pe care îl poartă cu sine Mișcarea Legionară - dar întrucât, spre ghinionul celor care au decis că legionarii trebuie să fie neapărat violenți, nu au săvârșit nici cea mai mică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucurie.) Maică-mea îmi dădea voie să merg la teatru, considerând acest lucru drept „parte din îndatoririle didactice“. Iar eu pretindeam, cu viclenie, că nici măcar nu-mi făcea plăcere, dar trebuia să mă duc în vederea pregătirii examenelor. Eram o mică lichea șmecheră, însă pluteam în al nouălea cer. Tata cunoștea adevărul, dar niciodată nu ne-am fi mărturisit unul celuilalt că o duceam pe mama de nas. Tata era un om liniștit, mare iubitor de cărți și, într-un fel, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunt în stare de orice”; „Ele ajung în politică doar verificate de șefi”; „Vocația femeilor e prostituția, nu politica”. Mesajul conținea îndemnul: „Curvele pe centură, nu în politică”. Trebuie să le fie impus un Apel către curve, asemănător Apelului către lichele. La case mai publice, bărbații de stat nu discută cu persoane care „fac politică în capot” (premierul), consideră femeile „pete de culoare” în peisajul politic și spun că nu se consumă pe luptă electorală cu femeile (președintele). În cazul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să mai audă despre ce a fost, având în vedere ce a ieșit. Numai că textele lui Andrei Pleșu nu numai, nici pe departe, ale unui dezamăgit, chiar dacă el spune: „E regretabil că puterea nu are înțelepciunea de a evita lichelele consacrate (și recondiționate), fie și pentru a dovedi un minim discernământ cosmetic”. Fiindcă, nu peste mult precizează: „Simpatizantul de azi al puterii face de bunăvoie ceea ce înainte făcea doar dacă era constrâns. El poate fi slugarnic (în mod liber!), poate
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mulți nu sunteți), să aveți putere și curaj ca să-i apărați de cel Rău pe nenorociții care n-au știut ce-au făcut când au făcut (ei, n-au știut, vitele încălțate, au știut, dă-i în mă-sa de lichele!). Și asta. Ce mai faceți voi, pe-acolo, pe la Viața Românească, în afară de faptul că irosiți spațiul tipografic (al lui Dumnezeu) cu „proze” de-ale mele. Salut-o pe Florența din parte-mi. Spune-i (atât; nu încerca s-o și
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
doi!) pe politicienii cu pricina! Dar, hai să fim atenți la nuanțe: sunt și politicieni de bună credință, demni, onești, ce trebuie respectați. După cum ființează (ne)slavă Domnului și scribălăi de trei surcele. Da, ăștia nu trebuie luați în seamă! Lichele sunt în toate breslele, asta este realitatea și situația din nefericire (sau fericire?!). Cât despre "domnii politicieni", dragă Vasile Proca, pușcăriabili-pușcăriași pe care-i apucă boala condeiului, zic să-i îngăduim să se producă, să muncească și ei, să vadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ticălosului, adică a omului lipsit de scrupule, arivist, derbedeu și neisprăvit, Alexandru Ionescu se erijează într un justițiar al societății românești actuale. Un capitol deosebit de interesant al ”cărții cu bătaie lungă” în ceea ce privește racilele societății actuale, este cel intitulat ”Rapel pentru lichelele comuniste”. Iată ce spune autorul cărții în acest capitol: ”Toți comuniștii erau niște lichele! Nu protestați, domnule Academician Eugen Simion? Vă rog să o faceți! Altfel se vor supăra colegii dumneavoastră de Academie: Cristofor Simionescu, Manea Mănescu sau Elena Ceaușescu
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
erijează într un justițiar al societății românești actuale. Un capitol deosebit de interesant al ”cărții cu bătaie lungă” în ceea ce privește racilele societății actuale, este cel intitulat ”Rapel pentru lichelele comuniste”. Iată ce spune autorul cărții în acest capitol: ”Toți comuniștii erau niște lichele! Nu protestați, domnule Academician Eugen Simion? Vă rog să o faceți! Altfel se vor supăra colegii dumneavoastră de Academie: Cristofor Simionescu, Manea Mănescu sau Elena Ceaușescu! Nu protestați domnule Academician N. Botnariuc? Iată, mărturisim: noi studenții dumneavoatră, suntem de vină
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
mai stimați de la Gros Caillou se mira cu atât mai puțin. Prin temperament și cultură, făcea parte din acea elită superfină de mârșavi care nu există decât la Paris și care nu poate fi egalată de niciun alt popor de lichele de pe lumea asta. Secătură vegetală dintre cele mai fecunde, e drept, în ciuda unei strădanii politice dintre cele mai încrâncenate și a unei infuzii literare dintre cele mai atente. Și de-ar ploua cu sânge, tot nu apar așa mulți oameni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]