532 matches
-
în Europa, în secolul al XV-lea, s-a continuat practicarea ligaturilor în tipărituri. Există ligaturi vechi folosite și astăzi. În cazul caracterelor, unele sunt numai estetice, adică literele care stau la originea lor corespund fiecare unui fonem. O asemenea ligatură este &, care provine din legarea literelor e și t ale conjuncției latinești "et" „și”. Ligaturile au fost și o cale de a crea litere pentru transcrierea unor foneme specifice unor limbi, de pildă, în limba franceză œ, ce redă vocala
Ligatură (tipografie) () [Corola-website/Science/330723_a_332052]
-
ligaturi vechi folosite și astăzi. În cazul caracterelor, unele sunt numai estetice, adică literele care stau la originea lor corespund fiecare unui fonem. O asemenea ligatură este &, care provine din legarea literelor e și t ale conjuncției latinești "et" „și”. Ligaturile au fost și o cale de a crea litere pentru transcrierea unor foneme specifice unor limbi, de pildă, în limba franceză œ, ce redă vocala /œ/, în limba germană w (din v v) pentru /v/, în limba daneză æ (din
Ligatură (tipografie) () [Corola-website/Science/330723_a_332052]
-
ow], [oj], [ew], [aw], respectiv [aj]. Pe lângă rămânerea în urmă a grafiei față de pronunțare, încep să apară și litere care nu sunt destinate să fie pronunțate ca atare. De pildă, din dorința de a prescurta, pentru a economisi pergament, apar ligaturi în locul unor perechi de litere. Un exemplu este x pentru us final. „Piei” era scris "peaus" și pronunțat [pe̯aws], dar apare și cu transcrierea "peax". Mai târziu, în secolul al XII-lea, când se răspândește folosirea hârtiei, economisirea
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
peaus" și pronunțat [pe̯aws], dar apare și cu transcrierea "peax". Mai târziu, în secolul al XII-lea, când se răspândește folosirea hârtiei, economisirea nemaifiind atât de necesară, u este restabilit, dar rămâne și x-ul, până astăzi. Altă ligatură din Evul Mediu este z-ul păstrat în desinența -ez de persoana a II-a plural, care fusese scrisă ts și se pronunța /t͡s/. În urma evoluției convergente a pronunțării unor cuvinte, apăruseră o serie de omonime omofone și
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Acestea sunt: După cum se observă, alfabetul conține 26 de litere din alfabetul latin (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z), 2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ). Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt: Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ). Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt: Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ" și "æ".
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]