938 matches
-
el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din tragediile subterane nu-1 mai interesa. Cu toată atenția, cu toți ochii își examina ligheanul, batista, și sta în patul maculat cu un fel de voluptate a nesimțirii. După atâta constrângere era o orgie de tuse, de expectorări, de toate mizeriile concrete ale boalei. își descărca cu bucurie ticăloșia, și trupul lui, acum material nesecat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un semn spre apartamentul Adei și se aplecase în cuvetă. Alb ca pânza, privise fără oroare sângele. Se culcase încet pe pat, nemișcat. Când Ada intrase, îl găsise cu o batistă pe gură. Ridicase un deget subțire și-i arătase ligheanul. Nu mai ura pe nimeni, nu se mai iubea pe sine. Totul era acum încetinit, palid, fără sânge. Avusese apoi mici aiureli de care doctorul' spunea "că nu e nimic" și că provin din anemie. Se credea un înger și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada, sfătuită de doctor, forțase pe Maxențiu să se îmbrace, să umble, să fie iar un om, nu un înger. Nu cutezase să-1 expedieze încă cu sila la Leysins, amintindu-și cu multă scârbă, dar și cu multă milă, de ligheanul cu sânge. Rugase pe Marcian să intervină. Marcian nu vorbise niciodată limpede cu doctorul lui de boală, nici chiar în faza când Maxențiu făcea cu ostentație pe ofticosul. Se jucase de copii împreună, erau rude de aproape, și lui Mar-cian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum conciliant cu acele dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl dezarma total. Nici urmă de răutate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag roșu mocnea în el răul care acum se rupsese. Văzuse în sângele propriu, din lighean, și mici coagule negricioase. Era stricăciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea. Șovăirea în privința vizitei luase sfârșit în ziua când Ada socotise că e timpul ca Maxențiu să se prezinte la Drăgănești. Prelungise termenul pentru ca prințul să prindă ceva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor și pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, și pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei. 13. Dar cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut pentru Casa Domnului nici lighene de argint, nici mucăre, nici potire, nici trîmbițe, 14. ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuințeze pentru dregerea Casei Domnului. 15. Nu se cerea socoteală oamenilor în mîinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
sîngele arderilor de tot și tot sîngele jertfelor; cît despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el." 16. Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. 17. Și împăratul Ahaz a sfărîmat tăbliile de la temelie și a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă care erau sub ea și a pus-o pe o pardoseală de piatră. 18. De hatîrul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
aramă care era în Casa Domnului și au dus arama în Babilon. 14. Au luat cenușarele, lopețile, mucărele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 15. Căpetenia străjerilor a mai luat și tigăile pentru cărbuni și lighenele, tot ce era de aur și tot ce era de argint. 16. Cei doi stîlpi, marea, și temeliile, pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă aveau o greutate necunoscută. 17. Înălțimea unui stîlp era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
altul, invidiindu-i pe strămoșii atîrnați de pereți și spunînd că nimic nu se compară cu tradiția. Sus, În dormitorul lui, Îngenunchiat lîngă pat, Julius se ruga de zor, Înconjurat de toată servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd ca varga și simțind că se Înăbușă. Apoi a urmat primirea la aeroport. De acolo s-au dus direct la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean, și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: "Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?" 7. Drept răspuns, Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Rățușca Un rățoi mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez de zor Făcând salturi în piscină. Crezi că eu am fost de vină C-ai trecut tu pe aici?! Vezi...ia seamă la pisici! Și rățoiul năzdrăvan A sărit iar în lighean.
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru felul său de a fi, știu chiar că, fără îndoială, l-am iubit. Mai întîi pentru că a existat un timp, un scurt timp în care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își pierdură efectul, și doctorul îi prescrise altele, care nici ele nu avură efect. în una dintre cele mai rele nopți, domnul Thaw stătu lîngă pat ștergînd picurii de sudoare de pe fața lui Thaw cu un prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul de sine. Odată, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te ocupi tu de asta, soră? Cele două se depărtară și, mai tîrziu, sora aduse o cană de cacao caldă și dulce și două tablete roz într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
preocupau de singuraticul de el și îi salută cu două degete. O privitoare plecă de pe margine și dispăru în spatele acoperișurilor. Thaw închise ochii și și-o imagină coborînd pe străzi ca o picătură de apă care lunecă pe marginea unui lighean, apoi traversă podul și se întîlniră la colțul Paisley. Ea îi zîmbi și-l luă de braț, iar el se simțea sigur pe sine. Rînji cînd observă cum brațul său o cuprinde de talie și cum vorbele lui o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin de invidie, apoi o porni încet, dar nu spre bucătărie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-altul un lighean din plastic cu un mic robinet deasupra. Macfee deschise ușa unui frigider minuscul, scoase două cutii de bere și-i dădu una lui Lanark. Tufa de trandafiri se împărți în două înaintea parbrizului, iar mașina, cu un gîlgîit de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mai aud și eu o vorbă civilă... Într una din duminicile acelea mă bălăcisem în Dunăre și mă uscam întins pe buruieni, când a trecut un șlep. Plutea spre mare. Pe punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din lighean mâinile pline de spumă și a început să-mi facă semne. N-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Plutea spre mare. Pe punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din lighean mâinile pline de spumă și a început să-mi facă semne. N-am putut să rezist. Mi-am pus palmele la gură și am început să-i strig, cam așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Poenaru ocupa o singură cameră, mărișoară, cu un singur divan în ea. Într-un colț al camerei, lângă patefonul pus direct pe podea, o fată blondă bătea step, la disperare. În colțul opus, o altă blondă spăla ceva într-un lighean alb. Poenaru se odihnea pe divan. Când a dat cu ochii de Constantin, s-a ridicat în coate. „Ia te uită !“, a spus. Părea bucuros. și-a invitat oaspetele folosind singurele cuvinte din limba bulgară pe care le cunoștea : „Ia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ia te uită !“, a spus. Părea bucuros. și-a invitat oaspetele folosind singurele cuvinte din limba bulgară pe care le cunoștea : „Ia la tuka !“. Constantin s-a așezat ca vrăjit lângă el, pe divan. Nu-și mai lua ochii de la ligheanul alb și de la blonda care spăla. „Fetelor !“, a strigat Poenaru, „e prietenul meu din București...“. Blonda de la patefon s-a făcut că nu-l aude. Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cam rea de muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe divan. ...I se părea că vede navigând prin cameră un șlep mirific, împodobit cu becuri, ghirlande și panglici multicolore. Pe punte, lângă ligheanul ei alb, îl aștepta cu brațele întinse Lilly. Întreaga scenă îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]