1,729 matches
-
naturală. Conform oamenilor de știință, ca urmare a acestui proces, va crește suprafața zonelor inundabile, va începe să crească cantitatea de icre depuse și se va îmbunătăți calitatea apei din lac. Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Catlabuga dispune de o bogată vegetație acvatică. La suprafață este acoperit cu stuf, trestie, papură de baltă și nuferi, iar la adâncime sunt alge și alte plante acvatice. De asemenea, aici se află și specii rare de plante cum ar
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
adâncime sunt alge și alte plante acvatice. De asemenea, aici se află și specii rare de plante cum ar fi castanele de baltă (Trapa natans). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare. Principalele specii de pești care populează apele limanului sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar sunt întâlniți și pești din speciile guvid, sabiță sau văduviță. Pescuitul are caracter industrial, în apropierea limanlui existând iazuri de reproducere în care sunt crescuți pești din speciile crap
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
își fac cuiburi păsările migratoare. Principalele specii de pești care populează apele limanului sunt bibanul, cleanul, crapul, plătica, roșioara, somnul și știuca. Mai rar sunt întâlniți și pești din speciile guvid, sabiță sau văduviță. Pescuitul are caracter industrial, în apropierea limanlui existând iazuri de reproducere în care sunt crescuți pești din speciile crap argintiu și crap amur. În prezent, sunt luate măsuri pentru a proteja resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
resursele naturale ale lacului, inclusiv prin introducerea de perioade de prohibiție (în care pescuitul este interzis). Pe lângă pești, în apele Catlabugului viețuiește o populație de raci de circa 15 de milioane de indivizi, care nu se pescuiesc, fiind ocrotiți. Malurile limanului Catalpug au fost locuite cu mult timp înaintea erei noastre. Pe maluri au fost descoperite urme arheologice aparținând Culturii Gumelnița, datând din mileniul VI î.Hr. Pe malul nordic al lacului trecea Valul lui Traian. În antichitate și în perioada bizantină
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
cu mult timp înaintea erei noastre. Pe maluri au fost descoperite urme arheologice aparținând Culturii Gumelnița, datând din mileniul VI î.Hr. Pe malul nordic al lacului trecea Valul lui Traian. În antichitate și în perioada bizantină, este menționat în zonă limanul Thiagola, lângă brațul Psilon (azi Chilia), fără să fim siguri că acest Thiagola este Catlabuga de azi. Timp de mai multe veacuri din sec. VII până în sec. XIII, zona este disputată între Bizantini (adică Greci), Bulgari și felurite popoare migratoare
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
sec. VII până în sec. XIII, zona este disputată între Bizantini (adică Greci), Bulgari și felurite popoare migratoare precum Uzii, Maghiarii, Pecinegii și Comanii (ziși și Polovți), ca până la urmă să se impună aici Tătarii, care dau denumirile astăzi oficiale ale limanelor. În 1328, regiunea este inclusă în voevodatul Țării Românești, independent de Ungaria în 1330, și ia atunci numele de Basarabia, de la dinastia întemeietoare a voevodatului. În 1412, este alipită voevodatului Moldovei. La 16 noiembrie 1485, în apropierea satului Arsachi (Erdec-Burnu
Lacul Catlabuga () [Corola-website/Science/318209_a_319538]
-
identificat de V. Leonte și Ruga în partea nordică a lacului Razelm. În Nistru se găsește în sectoarele de mijloc și de jos ale fluviului - în albie și lacuri (brațul Turunciuc și rar lacul Cuciurgan), intră în gura afluenților și limanul Nistrului. În sectorul de mijloc al Nistrului are populații sedentare. Este un pește bentopelagic dulcicol și salmastricol. Trăiește în cursurile inferioare ale râurilor mari, lacuri și lagunele de coastă, estuare și apele marine salmastre. Tolerează concentrații saline peste 12‰. Există
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
sexe la 4-6 ani împliniți, atunci când exemplarele ajunge la o dimensiune de aproximativ 430-500 mm. După depunerea icrelor, peștii coboară repede spre mare; puietul rămâne în fluviu până în toamnă, când coboară în spațiul predeltaic, iar în primăvara următoare trece în liman. Are o mare importanță comercială. În 1920, capturile în limanurile Niprului și Bugului erau de 200-240 de tone pe an. Acum a devenit un pește rar. Are carnea bună și gustoasă.
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
dimensiune de aproximativ 430-500 mm. După depunerea icrelor, peștii coboară repede spre mare; puietul rămâne în fluviu până în toamnă, când coboară în spațiul predeltaic, iar în primăvara următoare trece în liman. Are o mare importanță comercială. În 1920, capturile în limanurile Niprului și Bugului erau de 200-240 de tone pe an. Acum a devenit un pește rar. Are carnea bună și gustoasă.
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
îl menționează sub denumirea de "Orgamon", fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea "Doloșman" este otomană, provenind din cuvântul "dolaș" (obstacol) sau "dolașma" (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior. Complexul lagunar Razim-Sinoe, precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea, aproximativ acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea "Doloșman" este otomană, provenind din cuvântul "dolaș" (obstacol) sau "dolașma" (loc de trecere). În prezent, el privește apele limanului Razelm format ulterior. Complexul lagunar Razim-Sinoe, precum și celelalte limane sunt construcții recente, post-glaciare, formate prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea, aproximativ acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, acoperite cu strate groase de loess cuaternar adus
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
mai ridicat decât astăzi. Formele de acumulare marină și lacustră precum perisipirile sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul antic din care face parte capul Doloșman, și cel actual al mării Negre, anume grindurile care despart limanul Razelm de mare. Aria naturală protejată este străbătută de drumul județean DJ229P (care leagă localitatea Jurilovca de rezervație). Rezervația naturală cu o suprafață de 125 ha. a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
(în ) este un liman sărat format pe malul Mării Negre, în sudul Basarabiei. Suprafața lacului se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar, la sud-vest de Lacul Șagani. Bazinul lacului este de formă alungită. Suprafața sa este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
este separat printr-o barieră îngustă de nisip. De-a lungul litoralului, Sasicul Mic este situat între lacul Șagani (la nord-est) și lacul Djantșai (la sud-vest). Pe malul sud-vestic se află stațiunea Raseika (în ). face parte din Parcul Natural Național "Limanele Tuzlei".
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
Interiorul este muntos, cu vârfuri de până la altitudine, acoperit cu păduri tropicale dese. Coasta, puțin cartografiată, are numeroase recife iar linia țărmului constă din mlaștini cu mangrove. Los Negros este separată de Manus prin îngusta strâmtoare Loniu. Insula conține două limane, Papitai pe coasta de vest, legat de limanul Seeadler, și Hyane pe coasta estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul de canoe de la un liman
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
acoperit cu păduri tropicale dese. Coasta, puțin cartografiată, are numeroase recife iar linia țărmului constă din mlaștini cu mangrove. Los Negros este separată de Manus prin îngusta strâmtoare Loniu. Insula conține două limane, Papitai pe coasta de vest, legat de limanul Seeadler, și Hyane pe coasta estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul de canoe de la un liman la altul. Los Negros are formă de potcoavă
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
limane, Papitai pe coasta de vest, legat de limanul Seeadler, și Hyane pe coasta estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul de canoe de la un liman la altul. Los Negros are formă de potcoavă, formând un dig natural pentru limanul Seeadler, din care restul este încadrat de insula Manus și de o serie de insule mai mici. Principala intrare era printr-o strâmtoare de lățime printre
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
estică. Cele două sunt despărțite de o limbă de pământ nisipos de lățime. Aici, localnicii construiseră o rampă de bușteni pentru transportul de canoe de la un liman la altul. Los Negros are formă de potcoavă, formând un dig natural pentru limanul Seeadler, din care restul este încadrat de insula Manus și de o serie de insule mai mici. Principala intrare era printr-o strâmtoare de lățime printre insulele Hauwei și Ndrilo. Limanul Seeadler avea o lățime de de la est la vest
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
are formă de potcoavă, formând un dig natural pentru limanul Seeadler, din care restul este încadrat de insula Manus și de o serie de insule mai mici. Principala intrare era printr-o strâmtoare de lățime printre insulele Hauwei și Ndrilo. Limanul Seeadler avea o lățime de de la est la vest și de la nord la sud, cu o adâncime de până la . În iulie 1942, Joint Chiefs of Staff a aprobat o serie de operațiuni împotriva fortificațiilor japoneze de la Rabaul, care blocau orice
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
calcul posibilitatea neutralizării și ocolirii Rabaulului, dar marina tot ar fi avut nevoie de un avanpost. Insulele Admiralității, deja parte din planul Elkton, puteau servi acestui scop, întrucât conțineau zone plane pentru piste de avioane, spațiu pentru instalații militare și limanul Seeadler, suficient de mare pentru a găzdui o forță navală. La 6 august 1943, Joint Chiefs of Staff a adoptat un plan care cerea neutralizarea în locul capturării Rabaulului și a planificat invadarea Insulelor Amiralității pentru 1 iunie 1944. De-a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
focul pentru a economisi muniție și pentru a camufla pozițiile. Ezaki a ordonat oamenilor săi să nu se deplaseze și să nu deschidă focul pe timp de ziuă. Locul ales pentru debarcare era o mică plajă pe malul sudic al limanului Hyane lângă aerodromul Momote. Aerodromul putea fi cucerit rapid, dar zona din jurul său era o mlaștină cu mangrove, iar intrarea în liman avea doar lățime. „Cum întreaga operațiune era oricum una riscantă,” observa Samuel Eliot Morison, „măcar să fim consecvenți.” Riscul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
deschidă focul pe timp de ziuă. Locul ales pentru debarcare era o mică plajă pe malul sudic al limanului Hyane lângă aerodromul Momote. Aerodromul putea fi cucerit rapid, dar zona din jurul său era o mlaștină cu mangrove, iar intrarea în liman avea doar lățime. „Cum întreaga operațiune era oricum una riscantă,” observa Samuel Eliot Morison, „măcar să fim consecvenți.” Riscul a meritat. Japonezii nu se așteptau la o debarcare în acest loc, iar grosul forțelor lor era concentrat în apărarea plajelor din
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
doar lățime. „Cum întreaga operațiune era oricum una riscantă,” observa Samuel Eliot Morison, „măcar să fim consecvenți.” Riscul a meritat. Japonezii nu se așteptau la o debarcare în acest loc, iar grosul forțelor lor era concentrat în apărarea plajelor din zona limanului Seeadler, pe cealaltă parte a insulei. Vremea în ziua de 29 februarie 1944 era înnorată, cu un plafon de nori la înălțime mică ce a împiedicat bombardamentul. Doar trei B-24 și nouă B-25 au nimerit ținta. De aceea, bombardamenul naval
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Primul val a debarcat fără victime la 08:17, dar după oprirea bombardamentului, japonezii au ieșit din tranșee și au început să tragă cu mitralierele. La întoarcere, vasele de debarcare au intrat sub foc încrucișat din cele două părți ale limanului. Al doilea transport a fost obligat să se întoarcă până când distrugătoarele au împiedicat pe japonezi să mai tragă. Și asupra valurilor al treilea și al patrulea s-a tras. Un corespondent de la "Yank, the Army Weekly" descrie scena: Patru dintre
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Patru dintre cele douăsprezece LCPR-uri au fost avariate. Trei au fost reparate rapid, dar nu au mai putut fi riscate, deoarece fără ele nu s-ar mai fi putut evacua forțele de recunoaștere. Planul de urgență conținea intrarea în liman a unui APD și scoaterea soldaților de pe un dig dar aceasta urma să fie o soluție disperată. De-a lungul următoarelor ore, bărcile au continuat să facă drumuri până la plajă, dar numai când se considera că distrugătoarele opriseră focul inamic
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]