1,388 matches
-
koumbaros, un bărbat pe nume Pelos, care era și cavaler de onoare, a mutat coroana de cânepă a regelui pe capul reginei, coroana reginei pe capul regelui și iar invers. Mireasa și mirele au ajuns la „Isaiia dănțuiește“. Cu șoldurile lipite, cu brațele Împletite În așa fel Încât se țineau de mâini, Desdemona și Lefty l-au Înconjurat pe căpitan o dată, Încă o dată și Încă o dată, țesând coconul vieții lor Împreună. Nici urmă de liniaritate patriarhală aici. Noi, grecii, ne căsătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unghiile roșii dispuse În evantai, ca niște sori pe coada unui păun. Și le examinează cu severitate, una după alta, și chiar atunci, probabil atras de loțiunea care Îi parfumează picioarele, un țânțar aterizează pe unghia degetului mare și rămâne lipită. ― Of, fir-ar să fie spune Tessie. Afurisitele astea de gâze. Se apucă iar de treabă, Îndepărtând țânțarul și dând iar cu ojă. În seara asta din toiul celui de-al doilea război mondial, e pe cale să Înceapă o serenadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fund, pe pereți, sunt amenajate chiar celule care servesc peștilor drept re fugiu, mai ales vara, pe căldurile cele mari... Se uită în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împunge cu degetele rășchirate: — Sunt două teatre de lemn... — Cum două? — Repeți întruna: cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul, și altul, lipite sus prin arcade comune și montate fiecare pe câte un pivot... Germanul pălește. — Măiculiță! Șoptește speriat: — Da’ de ce trebuie să fie două? Rufus constată cu plăcere aerul lui nefericit. Până și mirarea i a dispărut din glas. Ia spune-mi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facem acum? întreb, după ce stăm preț de câteva minute, uitându-ne la logou în tăcere. Hai să intrăm pe una din căsuțele astea din lateral. ―Bine, zice Geraldine dând din umeri, și face click pe o poză cu trei capete lipite. „Cine e aici“, scrie, și pe ecran apare o căsuță cu o grămadă de nume. Suzie 24 =^..^= Cat Scott Shearer Dulceață Invincibilul Ben Todd Delicioasa Lisa:→ Ricky Tim@Londra Brad (Santa Monica) Geraldine citește numele. ― Ei bine, ce naiba face Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochi-i crunți de sânge, Și încîlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
porni Într-o cursă dementă cu peste 70 la oră și, cum Îi privea Macomber, bivolii se făceau tot mai mari, până ce reuși să distingă Înfățișarea unuia, unul imens, cu pielea cenușie și răpănoasă și lipsită de păr, cu ceafa lipită direct de umeri și cu coarne negre și lucioase, rămas puțin În urma celorlalți doi, care-și continuau galopul susținut, cu capetele-ntinse; și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privea pe fereastră la luminile care se aprinseseră În piață. Cineva bătu la ușă. — Avanti, spuse George, ridicându-și ochii din carte. Camerista stătea În prag. Ținea strâns În brațe o pisică mare cu blana galben-cenușie, care i se legăna lipită trup. — Mă scuzați, spuse ea, il padrone mi-a spus s-o aduc pentru signora. Capitolul 11 Mulțimea striga Întruna și arunca În arenă cu bucăți de pâine, cu pernuțe și cu câte-o ploscă de vin din piele, fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
las vorbă la hotelier. Capitolul 12 Dacă erai așezat aproape, puteai să-l vezi pe Villalta cum Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
schiurile șuierau prin zăpada ca o pudră cristalină și Nick părea să plutească În sus și apoi să se prăbușească, cum trecea peste pragurile unduitoare. Înainta pe partea stângă și la sfârșit, cum gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el se legănau când sărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
l-au rugat pe doctor să se ducă să vadă ce-i cu el. Îl vedeau mereu, când duceau câte un mort acolo, și chiar când nu-l vedeau Îl auzeau respirând. Doctorul avea ochii roșii și pleoapele umflate, aproape lipite, din cauza gazului lacrimogen. S-a uitat de două ori la bărbatul ăla - o dată la lumina zilei și a doua oară la lumina unei lanterne. Și asta ar fi putut constitui o frumoasă gravură de Goya, vreau să zic vizita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căsătorie. Ei bine, dinastia Qing a fost Înlăturată În 1911, iar tovarășul care avea un fiu avea o reputație așa de mare că ajungea până la cer. Aceasta era familia tatălui meu. Celălalt avea o fată, iar gospodăria lui era săracă lipită pământului, ca rădăcinile putrezite ale unui copac gata să cadă la prima pală de vânt. Aceasta era casa Mamei Scumpe. Când tovarășul cel sărac care avea o fiică s-a Întâlnit cu cel bogat care avea un fiu, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vânzătoare măsură cu un gest expert lungimea standard pentru un longyin bărbătesc. O Întrebă pe Roxanne ceva În birmaneză și mimă cu două degete tăiatul cu foarfeca, apoi Își puse degetul mare pe material, iar degetele celeilalte mâini le ținea lipite, mișcându-le de jos În sus. Da, Îi indică Roxanne folosind aceleași gesturi: tăiați-o și coaseți-o. Sulul de stofă Îi fu pasat vânzătoarei mai tinere, care dispăru undeva În spate timp de câteva minute, după care se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru o grădină zoologică cu care lucrez. Scoase cu grijă una din plantele roșii, ridicând-o. Era lipită de una geamănă, unite de o rădăcină ca o minge. Asta arăta și mai obscen după părerea lui Heidi, precum organele sexuale lipite ale gemenilor bolnavi. Încercă să pară nonșalantă. —Aha! strigă Moff. Mă gândeam eu că asta e. Balanophora! Da, ecosistemul potrivit, crește În Asia - China și Thailanda cu siguranță. Cam puține specii. Șaisprezece, din câte Îmi amintesc. Asta ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de altul, simțindu-se legați de o veșnicie, fără ca vreunul să fi auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea. Somnul scurt, dar adânc și secrețiile nocturne ale ienupărului le întremară puterile. Porniră din nou, cu noaptea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră pe spate, cu mâinile sub cap, lipiți unul de altul, simțindu-se legați de o veșnicie, fără ca vreunul să fi auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea. Somnul scurt, dar adânc și secrețiile nocturne ale ienupărului le întremară puterile. Porniră din nou, cu noaptea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea stelele. Aceleași planuri de viitor, aceleași întrebări de zece, de o sută de ori, și același răspuns al ei: "Da, și pentru totdeauna..." Răstimpuri de tăcere, cu obrajii lipiți... Grația cu care consimțea să-mi clipească pe față, ca să mă dezmierde cu genele ei lungi... Respirarea pură, fină, pe care o simțeam pe obraz ca o șoaptă caldă a pieptului ei mic... Despletirea părului, care îmi cădea pe față
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din treizeci de conuri verzi, perfect egale, orânduite în fronturi suprapuse: sunt piscurile care alcătuiesc masivul sfânt, acoperite cu arbori, închipuiți printr-o lână creață verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui". Imposibil de conceput o pictură mai prerafaelită și o transfigurare mai completă a realității... Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane - untdelemnuri, zglăvoace, chitici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să vă înfățișez cele două motive care m-au determinat să mă ridic de pe ele. Și aș prefera să ambalez ambele motive într-un singur paragraf, ca într-un sac pentru haine, în parte pentru că îmi place să le știu lipite unul de celălalt, în parte pentru că simt, chiar în mod impetuos, că nu o să mai am nevoie de ele pe parcursul călătoriei. În primul rând, e o problemă de presiune familială. Fără îndoială, aceasta e o chestiune banală, mult mai banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mâzgă cenușiu-cafenie ce părea că a pătruns În interiorul metalului și ceramicii și nu putea fi Înlăturată nici cu nisipul umed, nici cu cenușa amestecată cu leșie, nici cu detergenții mai noi apăruți puzderie după revoluție. Lingurile și farfuriile stăteau strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar să le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare, Însă Extraterestrul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de frunze în care mi-am aranjat oasele parfumate inima roasă la colțuri ca o carte veche îndrăgostiții au frunze lipite pe ochi toamna e o rană deschisă în trupul pământului. furtună pe Marte te caut printre rămășitele verii și nu știu cât timp va trece până descopăr vreo urmă de tine cel puțin un os pe care să-l îngheț până la următoarea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vrea... Întâi genunchii aș vrea să mi-i alinți. Pe ei, care-n lumină sunt mereu cuminți, Rotunzi, și albi, și triști, adeseori, în noapte, Genunchii mei, ca două căni cu lapte... Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreo zece metri lungime, avea chiuvetele montate pe mijloc, care mai de care mai infecte și mai înfundate, oglinzi mătuite de vreme în care căutai să te vezi doar prin anumite colțuri, apă pe jos și vorbe prea multe, ochi lipiți încă de somn și multe înjurii. Îmi spălam dinții și mă gândeam că am început școla cu stângul. Întors în cameră, mi-am golit valiza și am dat-o în schimbul celei pe care o sfărâmasem de capul Ursului. Mi-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
culori. Am privit spre stînga, de-a lungul despărțiturii. N-am văzut decît un birou vechi, demodat, și ceva care aducea a observator. În spatele biroului răsări un cap de fată tunsă băiețește, iar sub birou doi genunchi albi, rotunzi, strîns lipiți. Bună seara, am zis, mai voios decît ar fi fost cazul, frecîndu-mi Între timp brațele și umerii pe rînd, ca și cînd aș fi vrut să mai vîr ceva căldură În oase. Intenționat n-am privit-o pe fată. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]