12,623 matches
-
nu în concepte aplicate de multe ori anapoda, presupune un efort, ce-i drept, pentru profesor. Efortul de a citi (și) altceva decât Ion și Moromeții. Sunt de admirat, nu contest, profesorii care ți-ar putea reda toate oftaturile eului liric din poeziile pentru bac, la urma urmei e calea către o notă maximă la examenele naționale. Cum să-i faci însă să citească literatura de azi, autorii cu care poate se ciocnesc în librării, „în carne și oase", cum le-
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
universal în care se află cei doi compozitori. Această privire sintetică, din perspectiva decelată a timpului și a istoriei, permite o clară evidență a potențialelor sau certelor influențe la care au fost supuși cei doi compozitori italieni. Pentru istoria teatrului liric, perioada cuprinsă între cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea este poate, cea mai importantă. Scenele europene sunt dominate de câteva dintre cele mai mari nume de compozitori de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
cunoscute de public și comentate de critică. Niciodată efervescența creatoare în acest domeniu nu a fost mai mare iar direcțiile de dezvoltare atât de diverse. Dat fiind subiectul particular al acestor pagini, propunem o privire sintetică dar edificatoare asupra creației lirice cuprinsă între Simon Boccanegra de Verdi (premiera 1857, Veneția) și Turandot de Puccini (premiera 1926, Milano). Simon Boccanegra vede luminile rampei cu un an înainte de nașterea lui Giaccomo Puccini. La un an după nașterea viitorului mare compozitor, același Verdi aduce
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Opéra Comique, Ambroise Thomas prezintă delicata partitură Mignon, în timp ce un an mai târziu, tot la Paris dar la Operă, Verdi oferă publicului vigurosul și sumbrul său Don Carlos. Doar un an desparte această premieră de o altă capodoperă a creației lirice franceze, Romeo și Julieta de Gounod (Paris, 1867). După doi ani, în 1868, la München Wagner triumfă cu Maeștrii cântăreți din Nürenberg, după care urmează, tot în capitala bavareză, Aurul Rinului (1869) și Walkyria (1870). Fața teatrului liric se schimbă
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
a creației lirice franceze, Romeo și Julieta de Gounod (Paris, 1867). După doi ani, în 1868, la München Wagner triumfă cu Maeștrii cântăreți din Nürenberg, după care urmează, tot în capitala bavareză, Aurul Rinului (1869) și Walkyria (1870). Fața teatrului liric se schimbă din ce în ce mai mult și mai profund. Verdi înțelege dar scriind Aida (Cairo, 1871), demonstrează că nu renunță la statutul său de compozitor italian sensibil, totuși- ca gândire muzicală și scriitură - la ce se petrece în jurul său. Din nou o
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
G. Puccini preia practic ștafeta și își spune primul cuvânt, pornind pe drumul ce îl va conduce către o poziție egală marelui său predecesor. În niciun caz nu poate fi vorba de o confruntare între trecut și viitor în teatrul liric. Falstaff-ul lui G. Verdi este viitorul, așa cum G. Puccini este viitorul teatrului liric italian, viitor pe care însă îl construiește pe temelia fermă a tradiției și cuceririlor verdiene. Între 1893, Manon Lescaut și 1896, Boema, de același G. Puccini, scena
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
ce îl va conduce către o poziție egală marelui său predecesor. În niciun caz nu poate fi vorba de o confruntare între trecut și viitor în teatrul liric. Falstaff-ul lui G. Verdi este viitorul, așa cum G. Puccini este viitorul teatrului liric italian, viitor pe care însă îl construiește pe temelia fermă a tradiției și cuceririlor verdiene. Între 1893, Manon Lescaut și 1896, Boema, de același G. Puccini, scena teatrului liric internațional nu a mai înregistrat premiere semnificative. Până la Tosca (Roma, 1900
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
lui G. Verdi este viitorul, așa cum G. Puccini este viitorul teatrului liric italian, viitor pe care însă îl construiește pe temelia fermă a tradiției și cuceririlor verdiene. Între 1893, Manon Lescaut și 1896, Boema, de același G. Puccini, scena teatrului liric internațional nu a mai înregistrat premiere semnificative. Până la Tosca (Roma, 1900) cu bunăvoință am mai putea aminti doar Andrea Chénier de B. Giordano (Milano, 1896). Ultimul deceniu al teatrului liric internațional este dominat deci, cert, de G.Verdi și G.
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Lescaut și 1896, Boema, de același G. Puccini, scena teatrului liric internațional nu a mai înregistrat premiere semnificative. Până la Tosca (Roma, 1900) cu bunăvoință am mai putea aminti doar Andrea Chénier de B. Giordano (Milano, 1896). Ultimul deceniu al teatrului liric internațional este dominat deci, cert, de G.Verdi și G.Puccini. Giuseppe Verdi va muri în primul an al secolului următor, 1901. În 1902 C. Debussy propune la Paris, Pélleas et Mélisande, o lucrare de certă valoare dar care marele
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
primul an al secolului următor, 1901. În 1902 C. Debussy propune la Paris, Pélleas et Mélisande, o lucrare de certă valoare dar care marele public nu s-a apropiat așa cum a facut-o în cazul operelor italiene contemporane. Frecvența premierelor lirice de reală importanță este din ce în ce mai mică. În 1904, la Brno, semnalăm Jenufa de L.Janacek. Pentru ca, în 1904 la Milano, G.Puccini să revină spectaculos la rampă cu Madama Butterfly. Un an mai tarziu Richard
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
ce mai mică. În 1904, la Brno, semnalăm Jenufa de L.Janacek. Pentru ca, în 1904 la Milano, G.Puccini să revină spectaculos la rampă cu Madama Butterfly. Un an mai tarziu Richard Strauss își face intrarea în lumea teatrului liric cu a sa Salomée (Dresda, 1905). Urmează, în 1909, tot la Dresda premiera Elektrei sale. Un an mai târziu, la New York, G.Puccini prezintă Fata vestului sălbatec (1905). Același Richard Strauss, propune capodopera creației sale lirice, Cavalerul rozelor (Dresda, 1911
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
intrarea în lumea teatrului liric cu a sa Salomée (Dresda, 1905). Urmează, în 1909, tot la Dresda premiera Elektrei sale. Un an mai târziu, la New York, G.Puccini prezintă Fata vestului sălbatec (1905). Același Richard Strauss, propune capodopera creației sale lirice, Cavalerul rozelor (Dresda, 1911). Franța revine în prim plan cu Ora spaniolă a lui Ravel (Paris, 1911). Apoi din nou Richard Strauss cu Ariadna la Naxos (Stuttgart, 1912). Următoarea partitură lirică competitivă este Castelul prințului Barbă-Albastră de Bartok (Budapesta 1918
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
sălbatec (1905). Același Richard Strauss, propune capodopera creației sale lirice, Cavalerul rozelor (Dresda, 1911). Franța revine în prim plan cu Ora spaniolă a lui Ravel (Paris, 1911). Apoi din nou Richard Strauss cu Ariadna la Naxos (Stuttgart, 1912). Următoarea partitură lirică competitivă este Castelul prințului Barbă-Albastră de Bartok (Budapesta 1918). În același an, 1918, tot la New York se joacă operele într-un act Mantaua, Sora Angelica și Gianni Schicchi de G. Puccini. Europa va fi în următorii aproape 20 de ani
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
prințului Barbă-Albastră de Bartok (Budapesta 1918). În același an, 1918, tot la New York se joacă operele într-un act Mantaua, Sora Angelica și Gianni Schicchi de G. Puccini. Europa va fi în următorii aproape 20 de ani dominată de creațiile lirice ale lui R. Strauss, S. Prokofiev, I. Stravinski, M. de Falla, A. Schönberg, M. Ravel, F. Busoni, A. Berg într-o direcție de teatru muzical, cu totul diferită de tradiția impusă de școala italiană. În acest context eterogen de căutări
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
diferită de tradiția impusă de școala italiană. În acest context eterogen de căutări și schimbări în numele unei modernități impuse de schimbarea politică, socială implicit culturală a feței lumii, G.Puccini are curajul să revină în aprilie 1926 cu o dramă lirică în trei acte o lucrare grandioasă ce solicită o montare scenică pe măsură. Turandot, povestirea fantastică a lui Carlo Giozzi - subiect ce i-a tentat și pe modernii C. M. Weber și F. Busoni - se plasează voit în epilogul tradiției grand
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
întru totul dreptate. Turandot este precedată de Wozzeck de Alban Berg (1925) și succedată de Les Mahlheurs d’Orphee de Darius Milhaud (mai, 1926). Este cert că face parte din altă lume. Această lume este însă cea a marelui teatru liric italian, iubit de publicul de pretutindeni până la disperare, lume în care G.Verdi și G.Puccini au stat, stau și vor sta întotdeauna alături cu cele mai numeroase și de succes titluri pe toate marile scene lirice ale lumii Între
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
a marelui teatru liric italian, iubit de publicul de pretutindeni până la disperare, lume în care G.Verdi și G.Puccini au stat, stau și vor sta întotdeauna alături cu cele mai numeroase și de succes titluri pe toate marile scene lirice ale lumii Între nașterea lui Giuseppe Verdi (1813) și cea a lui Giacomo Puccini (1858) este o distanță de 45 de ani. Când în mai 1884, la Milano, la Teatro dal Verme se joacă prima lucrare lirica pucciniană, Le Villi
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
descisă de G. Verdi pe care G. Puccini pășește la rândul său, atunci când scrie ultima sa capodoperă Turandot (1926). G. Verdi și G. Puccini au parcurs împreună 43 de ani de viață. Mult mai tânăr decât marele maestru al teatrului liric italian, G. Puccini a fost mereu atent la mișcările acestuia, i-a cunoscut și urmărit premierele, i-a apreciat partiturile și, de multe ori a găsit în ele soluții pentru propriile lucrări. La rândul său, G. Verdi a reacționat atunci când
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
voci ale timpului - printre ele și Maria Malibran<footnote Budden, Julian- Puccini, Ed. Oxford University Press , 2002, pag. 2 footnote>. Într-o stagiune erau prezentate câte două titluri. Se pare că în 1874, G. Puccini vede aici primul său spectacol liric, Vestala de Mercadante, într-o montare modestă. Adevărata sa întâlnire cu capodopera teatrului muzical italin, într-o montare fastuoasă, va fi însă la Pisa, sectacolul Aida de G. Verdi în 1876<footnote Ibidem. footnote>. Biografii lui G.Puccini spun că
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Scarpia a fost interpretat de Eugenio Giraldoni, primul interpret al rolurilor Conte di Luna din Trubadurul și Renato din Bal mascat. Acordăm acum o oarecare atenție felului în care G. Verdi și G. Puccini tratează introducerile instrumentale ale lucrărilor lor lirice. Următorii pași pe care îi propunem pe drumul pe care am pornit, se vor referi la începuturile și la sfârșiturile partiturilor/poveștilor verdiene și pucciniene, mai exact la preludii sau uverturi și la deznodămintele cel mai adesea tragice. Cercetătorul avizat
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și voci binevoitoare: Puccini cel puțin, nu pare să-și fi atrofiat simțul melodiei; caută melodia și o face în manieră verdiană. De exemplu, momentul Tra voi belle din primul act din Manon, are toata grația și șarmul vechiul gen liric. Astfel, Puccini demonstrează că privește mai atent către Verdi decât către rivalii săi de generație<footnote Shaw’s Music, ed. Dan H. Laurence, London, 1981, pp. 216-217 footnote>. Comentatorul are dreptate, dacă ne gândim apoi și la acel Allegro vivo
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed. Bruno Mandori, Pavia, 2000, p. 504. footnote>. G. Verdi a început munca la parola scenica, deja în Otello și a atins perfecțiunea în Falstaff, în fluență, conciziune, naturalețe. Un moment de virtuozitate vocală lirică încă neatins rămâne fuga finală la 10 voci cu care Verdi încheie Falstaff. Cât privește melodicitatea din Manon, ea se apropie mult de bogăția melodică a operelor verdiene<footnote Idem, Dorsi, Fabrizio / Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed. Bruno
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
și Carlo, din primul act al lui Don Carlo<footnote Idem, Dorsi, Fabrizio / Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed. Bruno Mandori, Pavia, 2000, p.510. footnote>, în care orchestra se implică masiv și colorat. Primele impresii favorabile următoarei partituri lirice, Boema, G. Puccini le primește de la Edoardo Mascheroni, primul dirijor al operei Falstaff. Acesta este entuziasmat atunci când compozitorul îi cântă la pian primele două acte<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford,2002 p.153 . footnote>. Umbra lui Falstaff plutește dominant și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
fi moartă. G. Puccini vede piesa Tosca a lui Victorien Sardou la Milano, cu Sarah Bernard în rolul titular. Imediat i se adresează editorului săi Giulio Ricordi, cu rugămintea de a obține drepturile de adaptare a piesei, pentru o lucrare lirică. Este interesant faptul că libretul pentru Tosca a fost inițial destinat compozitorului Alberto Franchetti. Illica a scris acest libret și în luna octombrie a anului 1888, Franchetti, Ricordi, Illica și Verdi s-au întâlnit cu scriitorul Victorien Sardou, autorul piesei
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în 1889, după insuccesul operei Edgar, Puccini declara că dorește să se îndepărteze cât mai repede de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]