586 matches
-
veacului al XIXlea (1886, manifestul lui Jean Moréas), sa manifestat ca o reacție antiparnasiană, descinzând din poetica lui Baudelaire, Verlaine și Rimbaud. Simbolismul românesc, al cărui teoretician a fost Alexandru Macedonski (autorul mai multor articole programatice pu blicate în revista Literatorul, precum „Poezia viitorului“, 1892), este o mișcare literară cu trăsături originale, pregnante. Reprezentat în etapa a doua - a cristalizărilor formale - de Ștefan Petică, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Mihai Săulescu ș.a., simbolismul românesc își descoperă abia în a treia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Hârsu. A funcționat, din 1911, ca institutoare de limba română în învățământul primar. Debutează cu proză în ultimii ani ai secolului al XIX-lea la „Familia” lui Iosif Vulcan, continuând să trimită colaborări și la „Dimineața”, „Dimineața copiilor”, „Helios”, „Adevărul”, „Literatorul”, „Noi pagini literare”, „Viața literară”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Noua revistă română”, „Universul literar” ș.a. În 1921 intră în Societatea Scriitorilor Români. H. a scris nuvele și schițe, dar mai ales basme și teatru școlar, a făcut numeroase traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
Macedonski pentru fumurile sale nobiliare (conte Geniadevsky), numindu-l Aamsky "un geniu cu picioarele strîmbe" sau pur și simplu Macabronsky autor al unei Balade simboliste macabre în care se citează parodic armonii imitative macedonskiene; pentru că făcea parte din gruparea de la Literatorul este vizat și poetul Caton Teodorian, prin mijloace deja verificate: "Dar cînd te gîndești cu cîte amărăciuni este legat talentul unui poet nu vreau să beau, nici să mănînc atîta amara ca Caton." Față în față cu blîndul Vlahuță, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Mihai Pelin către Liviu Antonesei, „De ce se consideră acești domni o elită?” (Timpul, octombrie 2005, p. 6). Poate cristalizarea dezbaterilor noastre cultural-ideologice va interveni în următorii ani, pe măsură ce tot mai mulți participanți la dezbateri nu vor mai fi (doar) literatori, ci și universitari specializați în idei și doctrine. În vechea generație de istorici și teoreticieni ai literaturii, regretatul Adrian Marino (după 1989, mai ales), Paul Cornea (mai ales până în anii ’80), Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Virgil Nemoianu, Mircea Anghelescu, Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cititorilor. Prin asta, poezia lui Rimbaud face parte dintr-o categorie aparte de opere ale gândirii: În încheiere, trebuie să recunoaștem că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc artă cu mult și șanț menite să-i deruteze pe literatori; la fel, noua fizică a lui Poincaré sau cea a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
al Asociației Scriitorilor Transilvăneni. C. își începe activitatea cu foiletoane publicate în ziarul „Clopotul” din Botoșani, semnate cu pseudonimul S. Vântu. Primele poezii le publică în 1955, în „Iașul literar”. Colaborează și la revistele „Dacia literară”, „Argo” (Bonn), „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Arc”, „Ultima oră” (Tel Aviv), „Ahinoah” (Germania), „Kruk”, „Moznaim” și „Fesifos” (Israel), „Cronica” (al cărei corespondent pentru străinătate este) ș.a. Continua sa activitate literară, desfășurată în limba română și în limba ebraică (este considerat unul dintre pionierii mișcării literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
în l978. Este doctor în filologie din 1995, cu o teză despre Marin Preda. Lucrează ca profesor în diferite școli din județul Dâmbovița (1978-1990), ca redactor la „Caiete critice” (1990-1997) și în paralel, de la înființarea noii serii a revistei, la „Literatorul”, unde timp de doi ani îndeplinește și funcția de secretar general de redacție. Din 1998 este conferențiar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
cazului revin la august 1883 cu vizita lui Gheorghe Eminovici la București. Tocmai în jurul lui 15 august chestiunea Eminescu devine publică într-un sens mai larg. Grigore Ventura semnează în L’Indépendence roumaine atacul împotriva lui Al. Macedonski care în Literatorul tipărea epigrama „Un X... pretins poet, acum... Și nu e azi decât nebun”. Ce reiese din această polemică în care sunt antrenate multe ziare și care coboară din presă în stradă? în primul rând este prima oară când se rostește
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
liderul conservatorilor brăileni (și al takiștilor mai tarziu), fondând organul de presă al acestora, "Conservatorul Brăilei" (1901), fiind ales deputat, respectiv primar al orașului. S-a făcut cunoscut și ca un important colaborator al presei literare ori juridice ("Convorbiri Literare", "Literatorul", "Revista Literară" ori "Dreptul" sau "Journal du Droit Internațional")52. A tradus din Homer (părți din Iliada) și a publicat mai multe volume dintre care amintim: Elemente de drept administrativ (1881), Elemente de drept constituțional (1881), Le Droit naturel ou
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A tradus, în „Tribuna” (Arad), din Geneviève Denis și Gilbert. În 1912 Societatea Scriitorilor Români îl admite în rândurile ei. Versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
lui Francisc Scrob, medic. În Războiul pentru Independență din 1877, S., absolvent al Liceului Național din Iași (promoția 1875), era sublocotenent de infanterie. A avansat până la gradul de maior. Sentimentalul ofițer scria versuri care apăreau în „Stindardul” (1876) și în „Literatorul” (1880-1884). În 1881 Al. Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
până la gradul de maior. Sentimentalul ofițer scria versuri care apăreau în „Stindardul” (1876) și în „Literatorul” (1880-1884). În 1881 Al. Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902). Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883), De-ale inimei și Rouă și brumă (1900). Cunoscut ca poet galant, S. e autor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
Nevada, Reno, SUA (2003). Debutează în revista „Steaua” (1965) cu critică literară, continuând să colaboreze, cu eseuri și traduceri, și la „Tribuna”, „Secolul 20”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Echinox”, „Vatra”, „Familia”, „Ateneu”, iar după 1989 la „Literatorul”, „Apostrof” ș.a. Este unul din autorii articolelor din Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002). A fost distins cu Premiul Consiliului Britanic (2000) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (2001). Prima carte a lui S., Orientări în literatura Sudului american (1977), conține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
ca un veritabil vehicul european întru afirmarea literaturii române. ["Convorbiri literare", august 2012] Ion Barbu. Poezie și geometrie Cel care a impus ermetismul canonic, Ion Barbu (19 martie 1895-11 august 1961) publică prima poezie, Ființa, pe 18 septembrie 1918 în "Literatorul" lui Alexandru Macedonski. Cel care l-a "îmbolnăvit" de flacăra versurilor a fost Simion Bayer, cînd se afla la aceeași gazdă din București, elev în clasa a VIII-a. Singurul cititor pentru care scria la acea vreme, provocat de acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
închisoare pe viață. Eliberat în 1964, refuză înregimentarea care i se propune și până la sfârșitul vieții îndură nenumărate privațiuni. Debutează în „Noua revistă română” (1915), iar editorial, cu volumul de versuri Denii (1919). Colaborează cu versuri și critică plastică la „Literatorul”, „Renașterea”, „Fapta”, „Luceafărul”, „Contimporanul”, „Politica”, „Roma”, „Convorbiri literare”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Arta plastică” ș.a. Scoate în 1918, împreună cu Gala Galaction și L. Algazi, revista literară „Spicul”, iar între 1920 și 1922
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
10 zile și 6 ore (1912). Începuse studii politehnice și de artă dramatică la Paris și Bruxelles. Ca și Macedonski, și-a brevetat unele invenții tehnice (mașini agricole, de foraj petrolier). În 1939 se interesa de aeronautică. Membru al cenaclului „Literatorul”, a publicat versuri și teatru în „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara”, „Carmen”, „Adevărul”, „Românul literar”, „Forța morală”. Macedonski îl lansase ca poet, prezentându-l, în 1896, în „Liga ortodoxă”. În 1897, C. scoate „Revista modernă”, deschisă aproape exclusiv cenaclului macedonskian. Au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
studii politehnice și de artă dramatică la Paris și Bruxelles. Ca și Macedonski, și-a brevetat unele invenții tehnice (mașini agricole, de foraj petrolier). În 1939 se interesa de aeronautică. Membru al cenaclului „Literatorul”, a publicat versuri și teatru în „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara”, „Carmen”, „Adevărul”, „Românul literar”, „Forța morală”. Macedonski îl lansase ca poet, prezentându-l, în 1896, în „Liga ortodoxă”. În 1897, C. scoate „Revista modernă”, deschisă aproape exclusiv cenaclului macedonskian. Au publicat aici Macedonski, Ion Theo (Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
într-un act din viața lui Alexandru Macedon, Devadata, Sfârșitul unei lumi). Tragediile Sapho și Dacica, prin care, sfătuit de N. Davidescu, încearcă în 1939 și 1940 o revenire, au trecut neobservate. Destul de incert încă de la început, legat de mișcarea „Literatorului” în ceea ce a avut aceasta mai caracteristic în prima ei fază, autorul era de pe atunci un uitat. C. compune o poezie epigonică; a imitat, după Macedonski și Mircea Demetriade, imagistica intens colorată - la el de o somptuozitate prețioasă -, căuta demonismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
în drept în Franța, dar a trăit câțiva ani la Bruxelles) trimitea, semnând Gheorghe de la Odobasca (familia Orleanu deținea, în ținutul Focșanilor, moșia Odobasca), încercări nuvelistice ziarului „Adevărul” și versuri revistei „Contemporanul”. Apoi, sporadic, poeziile sale au mai apărut în „Literatorul”, „Floare-albastră”, „Forța morală”, „Litere și arte”, „Generația nouă”, „Paloda literară”, „Spre ideal”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, „Convorbiri critice”, „Dunărea de Jos”, semnate uneori Orlandi sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Celarianu, Ion Steriopol, Stan Palanka, Ion Vițianu, Al. T. Stamatiad, Alfred Moșoiu. Z. promovează și câțiva poeți tineri: George Nichita, Gheorghe Bobei, D. N. Puiu, Constantin Barcaroiu, N. Dinescu Barzan, dar predomină spiritul cenaclier și de omagiere a vremurilor de la „Literatorul”. În câteva numere figurează nuvela Jiletca mea de Ion Dragoslav. Sumarul este completat cu scurte însemnări la rubricile „Cărți și reviste românești”, „Revista revistelor”, „Cronica teatrală”, „Cronica științifică”, „Poșta redacției”. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
1997, fondatorul și directorul Editurii Bibliotheca din Târgoviște, secretar de redacție, iar din 2002 redactor-șef al revistei „Litere”, editată la Găești. Începe cu articole de psihopedagogie, în 1968, la revista „În slujba patriei”. Mai colaborează la „Dâmbovița”, „Graiul Dâmboviței”, „Literatorul”, „Limba și literatura română”, „Curier”, „Literatura și arta”, „Sud” ș.a. Debutând ca prozator destul de târziu, cu romanul Clone, apărut în 2003, S. se remarcă prin abilitatea și siguranța cu care știe să construiască un spațiu ficțional, subtil gândit și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
atitudine, sub influența ideilor lui C. Dobrogeanu-Gherea și cu simpatii socialiste, A.i. este un observator independent al vieții literare. Și zonele din care se recrutează colaboratorii sunt altele. Aici au scris, alături de vechii colaboratori ai „Adevărului literar”, scriitori din cercul „Literatorului”, chiar și Al. Macedonski, precum și alți publiciști cunoscuți în epocă (Ilie Ighel-Deleanu, Al. Antemireanu). Nota dominantă este una eclectică; doar articolele lui C. Mille mai pun în discuție problemele estetice pe care, cu puțini ani înainte, „Adevărul literar” le dezbătuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
studia putrefacția morală a clasei boierești din România, e o tristă trivialitate în stil împiedicat. Alte încercări de roman cu subiect istoric, medieval (Din bătrîni: Luca, Manea), unionist (Din păcat în păcat), politic ardelenesc (Vasile Corbeiu) sunt neglijabile. Capitolul XV "LITERATORUL" ALEXANDRU MACEDONSKI Pe cât de mulți fură prozeliții "Junimii", pe atât de înverșunați se arătară adversarii ei. Maiorescu (din motive mai mult personale decât teoretice) e combătut cu stilul lui însuși, dat "în lături". La Revista contimporană (1 martie 1873) se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]