2,404 matches
-
conectată la energiile noilor zei virtuali/ și mă întorc la spitalul avicenne/ ... numele lui iisus scris în franțuzește jesu(i)s... (povestea șoricelului supărat pe sat/ care s-a întors în locul de unde a plecat) Deși nu poate scăpa de humusul livresc, Gheorghe Mocuța transformă, prin experiența amară pe care o trăiește ("asta nu e viață, asta e karma,/ mă încurajează lucian"), aluziile la Apollinaire, Verlaine, Celan, Villon, Balzac etc. într-o medicamentație armonizantă: "pe podul mirabeau e pustiu/ doar doi disperați
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
clocotind în versuri albe, sănătatea și împăcarea s-ar decanta datorită armoniei formei. * Ioan Șimon, născut în 1945, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj, unul din laureații Festivalului național de poezie "George Coșbuc", face parte din aceeași stirpe a livreștilor preocupați de contrastul Orient-Occident. În recentul volum Descântece de dogmă adoptă ca structură rareori experimentatele rubaiate persane, intitulându-le Pseudo-rubaiate pentru rugul tău. Raportân-du-se la temele lui Omar Khayyam, poetul încearcă o abordare modernă și uneori parodică a stilului: În
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
cititorilor și scriitorilor, pentru a-și verifica orientarea, preferințele, propriul sistem axiologic, fără de care viața e o derută obositoare și o bâjbâială penibilă. Bucuria valorilor îți susține bucuria vieții. Un critic adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă spre fericire) al comunicării permanente dintre biblioteca esențială și viața cotidiană. E un elogiu ceea ce am scris aici? Nu, nu asta aș fi vrut. E o elegie aniversară pentru un cititor profesionist. Prin el se înțeleg și alții.
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
pentru ca apoi să li se pună în brațe tomuri masive. Modulațiile vocii spun enorm despre capacitatea de a rezona cu textul, iar cele mai mici neatenții strică audiția atentă a eruditului maseur. Primit, nu se știe de ce, în preajma acestui guru livresc, alături de cei patru "filosofi" și tineri "câini de pază" de care Palatinus e nedespărțit, Teodor nu renunță la căutările sale. Și, citit printre rânduri, din acest talent monomaniacal și lipsit de dogmatism iese farmecul adevărat al romanului. Vrea s-o
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
numărul din octombrie al Ideilor în dialog este dedicat, după cum îi arată de fapt și titlul ("Plecînd de la Sebastian"), lui Mihail Sebastian. Aceeași fluență savuroasă și aceleași considerații pertinente, dezarmant de directe, fac din textul criticului literar o veritabilă trufanda livrescă, confirmînd un lucru pe care îl știam, de altfel, de mult: Dan C. Mihăilescu are un talent literar ce îl scoate din clasa criticilor obișnuiți. E exemplul cel mai nimerit de intelectual care, comentînd literatura altora, reușește să scrie la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
credință și rațiune. De acum încolo, disputa dintre confesiuni va păli în fața amănuntului că toate vor începe să fie puse sub semnul îndoielii. În virtutea unei reacții firești de apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o subtilitate devenită brusc oțioasă, și în schimb, prinși de avalanșa unei agresiuni pînă atunci neștiute, se vor coaliza împotriva noilor dușmani: adepții luminilor iscate de rațiunea umană. Preoți-exegeți precum Bossuet și Fénelon își curmă polemicile biblice și iau
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar, Marx, atunci miezul gîndirii lui Adorno își păstrează și astăzi doza de incitare. Iar dintre cărțile a căror expresie livrescă e destul de digerabilă pentru cititorul contemporan, Minima moralia ocupă un loc aparte. Spun "destul de digerabilă" întrucît lectura cărții numai una ușoară nu e. Dimpotrivă, efortul pe care îl faci pentru a-i parcurge paginile seamănă cu un ordalițiu la capătul
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
clare și lipsite de nuanțe. Ea l-a pierdut, ea îl răzbună: dacă în anul de dizgrație 1997 singurul unghi din care putea fi abordată cartea, singurul cifru de deschidere a acestor bagaje intime era acela al unui psihologism întrucâtva livresc, deceniul scurs de atunci ne deschide surprinzător de mult perspectiva. Nu atât atentele microeseuri pe teme cinematografice sau literare, nu atât reconstituirea din detalii a unui spațiu ardelenesc al copilăriei, destul de greu localizabil în timp, și nu atât convulsiile interioare
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
trăsături, în comparație cu cele vechi, să semene cu crucile unui cimitir. În această situație se trezește un cititor cînd deschide o carte semnată de McLuhan. Mai întîi, trăiește cu senzația că asistă la o mascaradă culturală, întocmai ca spectatorul unei teatru livresc în care autorul, simulînd o bravură nonconformistă, vrea să se dea competent într-un domeniu pe care nu-l stăpînește, apoi gîndul diletantismului este înlocuit de ideea supărătoare că, pe undeva, canadianul acesta vorbind în dodii sofisticate s-ar putea
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din funcția, din natura și chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
Cantacuzino, care mi-a povestit unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu cumva e la mijloc, în ciuda tuturor precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat, un bovarism? O manieră de a-și propune o existență ideală pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie) alcătuiesc o rețetă convenabilă! Un punct major al interesului exegetic și neapărat
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
lui Dan Stanca. Repet: aceștia sunt tocmai prozatorii români pe care pariez, împreună cu cei trei pomeniți mai sus, dar mă întreb ce le lipsește pentru a stârni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sunt în mai mare măsură de critică decât de public. Prozatorului român actual îi lipsește experiența scenariului de film, cu două mari excepții
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
Arta concretă este, așadar, o alcătuire severă, o structurare în care prevalentă este ordinea rațională și nu tentația afectivă sau orice altă formă de exteriorizare emoțională. La o analiză mai atentă, lipsită de orice prejudecată născută din experiențe directe sau livrești, lucrurile se limpezesc, însă, chiar în absența acestor utile argumente de ordin filologic. Pentru că, în pofida oricărei percepții comune, cu adevărat concretă este doar geometria, forma care se exprimă exclusiv pe sine, fără convenții asumate și comentarii exterioare. Spre deosebire de imaginea figurativă
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
cititorului de azi. S-ar părea că e la mijloc un conflict irezolvabil. Dar, observă Șerban Cioculescu, e mai curînd o aparență, deoarece adversarii se apropie printr-o analoagă infrastructură clasică. Cu toate că zelator al impresionismului, un Anatole France este un livresc, un alexandrin, "cu înclinări arheologice către umanitățile greco-latine", subtil cunoscător și interpret al valorilor clasicismului, în textele reunite sub un titlu simptomatic, Le Genie latin : "Sensibilitatea sa modernă este mai mult de suprafață, în timp ce fondul său este clasicist. Cu tot
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
din care Fleda, la început, fusese exclusă), chipul odios al Fledei, predător și-n același timp răbdător, transpare dintr-o dată ca o halucinație tactilă: Este o scriere care nu are sfîrșit și care nu trăiește decît din propria figură. Referințele livrești ale acestor texte sînt Blanchot, Bataille sau Beckett, adică intelectuali francezi de stînga... Aici, însă, pe serpentine, alș reușește să iasă din salonul unde se simte secure, să contenească ambivalența dintre un cosmopolit radical care beștelește cultura înghețată a înălțimilor
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
i-a spus: "N-aș da un rînd din cartea asta pentru tot restul cărților din această încăpere." (p. 13)" Exemplul acesta ne spune că, deși occidentalizat și perfect adaptat la normele europene de viață, irakianul își păstra neatinse reperele livrești ale religiei sale. Pe dinafară era un occidental fără cusur, pe dinăuntru era un șiit trăindu-și cu fervoare credința. Asupra ierarhiei sale interioare criteriile culturale ale Londrei nu exercitau nici o înrîurire: el știa că este musulman și că trebuie
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
ștersături și corecturi manuscrise, dactilograma rămasă de la S. Schafferman conține mărturii extrem de prețioase pentru clarificarea perioadei de militantism sindical și social-democrat a Ťtînărului Istratiť. Amintirile fostului director al Anchetei sînt în mod evident Ťcompletateť cu date și informații ulterioare, fie livrești, fie provenite din tradiția orală brăileană a anilor '20-'30 ai secolului trecut, fie, altele, de la Istrati însuși ori confirmate de acesta la întîlnirile dintre ei. După plecarea din România, S.Schafferman a avut o strînsă corespondență cu I. Lazaroneanu
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
zero. Și derulează un scenariu radical mai istovitor și mai sincer decât al oricâtor tânguiri mizerabiliste atinse de morbul începutului de mileniu. De ce spun asta? Pentru că îl cred pe Foarță atunci când își recunoaște cel dintâi dintre cei 151 de fii livrești: În urmă cu vreun an și jumătate, la ceas de cumpănă și de izbeliște fiind, mi-am adus aminte de Ťrugăciunea unui sărman, când e istovit și înaintea Domnului își revarsă rugať, ce e subtitlul unui Psalm, anume 101 - pe
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc al mesajului divin. Migala sisifică a copierii textelor nu era însă lipsită de riscuri, primejdia modificării unei singure litere putînd duce la alterarea drastică a sensului inițial. La asta se adăuga amănuntul remarcabil că textul ebraic este unul exclusiv consonantic
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
oameni cărora dicționarul le procură o plăcere cărturărească ce nu este cu nimic mai prejos de cea oferită de parcurgerea unui roman. Intelectualii din această categorie citesc dicționare la propriu, literă cu literă și rubrică cu rubrică, dintr-o patimă livrescă ce seamănă cu un viciu irezistibil: deschid volumul cu scopul precis de a căuta un anumit termen, și apoi, după ce au găsit sensul căutat, li se întîmplă ca privirea să le alunece pe pagina alăturată, atenția fiindu-le atît de
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
arheologic sau ostentativ arhivistic, în favoarea unui context istoric suplu, redat inclusiv prin eșantioane de sensibilitate preromantică. Un spectacol în costume de epocă interpretat de temperamente alerte, când nu vulcanice, ce nu întoarce spatele, ba dimpotrivă, climatului contagios european, politic, cultural, livresc, vestimentar, culinar ș.a.m.d. Compozita structură a tipologiilor și mentalităților din Principate, cu un picior în Evul Mediu și celălalt în modernitate (sindrofiile high-life-ului bucureștean), ține mai curând de carnavalesc și pitoresc, fie că este vorba de bucatele servite
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
mind game, cum ar zice Ioan Petru Culianu, în care totul capătă sens și totul gravitează în jurul numărului 23. Filmul amintește întrucîtva de romanul incitant și bizar al lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49. Cele două lumi, cea a ficțiunii livrești și cea a cotidianului, se amestecă, iar Walter Sparrow intră în dimensiunea imprevizibilă și fascinantă a ficțiunii prin ceea ce am putea numi o lectură de suprapunere a afectelor, așa cum cei mici citesc cărțile identificîndu-se cu eroii lor. Numai că, această
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
scris întotdeauna proză cu un program transparent sau explicit. Proza lui a ieșit dintr-o voință teoretică de a demonstra ceva. De aceea construcția e foarte elaborată (în sensul demonstrației) pe secvențe și variațiuni, pe simetrii și paralele, pe convergențe livrești, pe progresii ale textului, iar aceste "cusături" se văd, relevă onestitatea modului de lucru. Prozatorul își elaborează romanul ca o demonstrație de o logică perfectă, atât în Acte originale/ Copii legalizate (1982), cât și în Compunere cu paralele inegale (1988
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
e Vulpea, cu dialoguri depreciate, decăzute din ordinea normală a comunicării, alunecînd pe panta unui suprarealism îmblînzit. De vină e, desigur, nefirescul situației. Altfel, perfect recognoscibilă. Vițica e "un animal sănătos" pe cînd, meditează Vulpea, "eu sînt prea intelectualizată, prea livrescă." Drame moderniste răsucite a la postmoderne. În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]