925 matches
-
la adresa luptelor politice din România postdecembrista, inspirat de românul lui Dinu Săraru „Ciocoii noi cu bodyguard”. Cu acest film realizatorul se postează mai aproape ca oricând de obiectivul multor regizori din generația să, jurnalistică, însoțită de versatilitatea-i caracteristică. La liziera dintre ficțiune și realitate, Marinescu își înconjoară acțiunea polițista cu elemente de autenticitate perimata precum comentatori reali de TV, mediu care acoperă oricum un mare spațiu din imaginea cinematografică a filmului, cu VIP-uri smulse direct din realitate, de la Octavian
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
montană"; "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Vegetație lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros"; "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane"; "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin") ce
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
de ecosisteme terestre. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
largă bordura albă, ea însăși supraliniată prin două trăsături negre, care se unesc în spatele ochilor. Aria să de repartiție se întinde peste Mexic, Guatemala, Honduras, el Salvador, Nicaragua și Costă Rica. Aceasta pasăre frecventează mediile care sunt relativ deschise și lizierele forestiere până la altitudine. Această specie consumă nevertebrate capturate mai ales la sol. După Alan P. Peterson, 2 sub-specii au fost descrise :
Cucul terestru american () [Corola-website/Science/337198_a_338527]
-
suprafața) - reprezentate de răul Prut, fluviul Dunărea , lacuri și bălti naturale sau amenajate piscicol și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile. Floră este constituită din vegetație palustra (de baltă) asociată cu cea acvatică, precum și comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile, cu specii de: rogoz (Carex reparia), pipirig (Scirpus sylvatjcus), papura (Țypha latifolia), stuf (Phragmites communis) sau vegetație ierbacee precum coadă calului (Equisetuni arvense), izma broaștei (Mentua aquatica), săgeată apei (Sagitaria sagitifolia), iarbă mlaștinii (Juncus effusus), piciorul
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
și ravene, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi" și Peșteri în care accesul publicului este interzis; ce conservă și adăpostesc o mare varietate de
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
Aria naturală dispune de șapte habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Turbării active și Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Maramureșului. La baza desemnării sitului se află mai
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
și/sau Pinus cembra din regiunea montană", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Pajiști calcifile alpine și subalpine", "Peșteri închise accesului public", "Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Fânețe montane", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
protejată dispune de 9 tipuri de habitate; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Tufărișuri uscate europene, Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Turbării active și Mlaștini alcaline. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
amestec, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, terenuri cultivate) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a munților și Depresiunii Maramureșului; ce conserva habitate natural de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Comunității de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition", "Fânețe montane", "Mlaștini turboase de tranziție și turbrii oscilante (nefixate de substrat)", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
laturile gâtului albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad de petrofilie, fiind întâlnit adesea în zona stâncoasă. Cu toate că preferă locurile mai uscate, el este întotdeauna găsit în proximitatea apei (pârâu, baltă, lac). Gușterul vărgat dobrogean populează viroagele și râpele colinelor și dealurilor dobrogene, cu
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
habitate naturale ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice", "Vegetatie forestieră panonică cu Quercus pubescens", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin" și "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition") ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii faunistice (mamifere mari și mici, păsări, amfibieni, reptile
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat. Capul relativ mic, scurt, puțin mai lung decât lat
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
chei cu abrupturi calcaroase (pe partea stângă a văii) și rupturi de pantă, cu zone împădurite și fânețe. În arealul rezervației au fost identificate 5 de tipuri de habitate de interes comunitar (Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase; Grohotișuri și lespezi calcaroase și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și fauna
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera și Peșteri în care accesul publicului este interzis. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria protejată dispune de 10 tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din" Littoretea uniflorae "și/sau" Isoeto-Nanojuncetea; "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Păduri ripariene mixte cu" Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior "sau" Fraxinus angustifolia, "din lungul marilor râuri"; "Zavoaie cu" Salix alba "și" Populus alba; "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice"; "Pajiști
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării active și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase. La baza desemnării sitului se află o gamă diversă de specii faunistice, dintre care unele protejate prin
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
loc din luna mai până în iulie. Ca toate păsările din acest grup, după perioada împerecherii, care poate dura o zi, păsările se despart. Femela face un cuib pe sol sub formă de gropiță căptușită cu frunze, iarbă și mușchi, la liziera pădurii. În cuib se află de obicei patru ouă, care sunt clocite trei săptămâni. Puii sunt nidifugi, fiind protejați și hrăniți de femelă până la maturitate. În caz de pericol, femela transportă puii între picioare, sprijinindu-i cu ciocul. După ce cresc
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Tufărișuri alpine și boreale, Fânețe montane și Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; ce adăpostesc o mare varietate de floră și fauna specifică Meridionalilor. Floră parcului are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, funcție de structură geologică și
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
ravene", "Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori)", "Pajiști panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
pe vremea Mariei Tereza, pe vatra actuală a așezării: Corneanț (nucleul viitoarei așezări), Bocea (cel mai mare) și Drila. Corneanțul era așezat acolo unde astăzi se găsește cartierul cu același nume, în sudul satului. Bocea era mai în nord, la liziera pădurii, între Dragșina și Sârbova. Pe vechile hărți austriece din secolul al XVIII-lea, începând cu harta lui Mercy, satul Potchia mai era reprezentat până pe la 1750. Pe harta ilustrând monografia lui Griselini despre Banat, Bocea nu mai apare. Astăzi
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
a întrebat. Nu e departe, nu sunt decât vreo trei kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cumva câmpia aceasta era ea Însăși o mare cu iarbă moale, unduită În bătaia vântului, și cu turlele Bazilicilor San Zaccaria, Carmini, San Giovanni și ale Palatului Dogilor drept catarge ale unei corăbii unice pe fața pământului, numită Veneția. La liziera ultimei păduri, călăreții moldoveni dispăruseră, lăsând doar sunetul cornului de zimbru să plutească o clipă În cerul senin, În semn de rămas-bun. Trăsura intra În Republica Veneția, una dintre cele mai mari puteri ale lumii, stăpână a Mării Adriatice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]