50,381 matches
-
Sawyer. Aș vrea să mă-ntîlnesc cu mătușa Polly, cu Mary, cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că cei mai iubiți „eroi” ai copilăriei mele locuiau într-un tîrgușor ce poartă numele orașului în care locuiesc și cei mai iubiți „eroi” ai adolescenței, tinereții, maturității, personajele lui Dostoievski!!! Și totuși, iată, abia azi mi-am dat seama. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 3.IX.1980
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că cei mai iubiți „eroi” ai copilăriei mele locuiau într-un tîrgușor ce poartă numele orașului în care locuiesc și cei mai iubiți „eroi” ai adolescenței, tinereții, maturității, personajele lui Dostoievski!!! Și totuși, iată, abia azi mi-am dat seama. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 3.IX.1980
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Aventurile lui Tom Sawyer le-am citit pentru prima dată la vîrsta de 7-8 ani, pe cînd stam la Belcești unde tatăl meu era șef de gară, mai bine zis de haltă. Locuiam chiar în gară, la etaj. Tot atunci am citit și Robinson Crusoe și, curios, Aventurile lui Gordon Pym. Plus 20.000 de leghe sub mări. Cel puțin de cărțile astea îmi aduc aminte. Prima a fost Robinson Crusoe. Totuși, ca
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă, aflu azi, pe instituții: Universitate, Spitalul de
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
faci nimic, să privești la infinit lumina, doar atît, ca o rugăciune. Îmi aduc aminte. Dar pînă și a-mi aminti mi se pare un sacrilegiu. Da, să nu faci nimic! Să lași timpul să treacă neîmpărțit de ore. Aș locui o veșnică după amiază, lipsit de memorie, privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
unul dintre cei mai buni cunoscători ai fenomenului teatral românesc și străin, publicistul Horia Petra Petrescu, care, cu puțin timp înainte, tocmai își susținuse teza de doctorat la Universitatea din Leipzig cu o temă legată de dramaturgia lui Caragiale. Deși locuia la Sibiu, el a venit în mod special la Brașov, spre a vedea spectacolele trupei Hanako. La capătul celor două seri de teatru la care a asistat, el se apucă să facă o dare de seamă a lor, după toate
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
aș reuși zic, să scriu permanent? Mă gîndesc la Caragiale! Poate că scria în draci din cauza berăriei pe care o patrona! * Ciudat! A scrie în draci! De ce nu, a scrie în îngeri? Nimic nu-i inventat! Pe la 2-3 ani am locuit la Curtea de Argeș, la un unchi de-al meu care avea o cafenea cu două mese de biliard! Acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată de bile! Erau albe, de marmură, galbene, de fildeș, roșii. Mă fascinau ultimele, le doream, le
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
lui Mugur ca să-i mulțumesc pentru carte. Constatăm că, deși pregătim mereu și ne promitem solemn prin scrisori, n-am mai stat de vorbă că lumea de prin 1974, adică de pe cînd, la DXXX, întinși în șezlonguri, în spatele casei unde locuiam, sub niște peri, tăceam cîte trei ceasuri împreună! Cuvintele picurau rar, la intervale mari, uneori cădea cîte-o pară în iarbă, o mîncăm dacă putea fi culeasa fără să ne ridicăm din șezlonguri, daca nu, așteptăm altă mai apropiată, măi mălăiața
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
română). Prezentîndu-mă în ziua și la ora fixată, academicianul m-a supus unui interogatoriu savuros (de ce am venit la filologie, ce impresie am asupra facultății, de unde sunt, cîți ani am, ce limbi cunosc, dacă sunt sănătos, dacă sunt bursier, dacă locuiesc în condiții bune etc. etc.). După aceea mi-a spus - semi-interogativ, semi-afirmativ și parcă în chip de scuză - că sunt „un student eminent”, mi-a indicat o serie de lucrări de specialitate în materie de lingvistică și mi-a cerut
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
prezintă diavolul! „Cine sînt eu? Știi prea bine. (Rodea, într-adevăr, știa! n.n.): sînt nobil, am revenit de doi ani în cavalerie, apoi m-am învîrtit pe aici prin Petersburg, pe urmă m-am însurat cu Marfa Petrovna și am locuit la țară. Asta-i toată biografia mea!”! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 21.VII.1980
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
bancă, purtătoare de cuvânt etc., chiar printre surorile lui - prințesele. Toate răspunsurile erau șovăielnice, de nu puteai trage o concluzie. În ultima zi a lunii, disperat, mai făcu o ultimă încercare. Merse la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
am închipuit că stați tot cu spatele la abis și că, probabil, sînteți iar pe cale de a descoperi inefabilul alfabet al delicateții. Cred că fac parte din categoria acelora care, ca și "sărmanul Makar Alexeevici Devușkin, v-ar scrie scrisori chiar dacă ar locui în același bloc, la ap. 33, să zicem! Da, Dinescu este cam ca Nadia cea care a căzut de la paralele și s-a bușit dizgrațios la "sărituri, ca apoi să ieie aur la sol și bîrnă! Tăria de-a fi
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
umerii unei tinere femei, unul din taioarele Lisei. Un taior negru, cu nasturi mari de sidef, pe care Lisa nu reușea aproape niciodată să-l asorteze fie cu ultima ei coafură, fie cu o fustă, fie cu pantofii. Tânăra femeie locuia în apropiere, am urmărit-o. Am așteptat-o și am văzut-o și a doua zi, purta o bluză a Lisei. A treia zi, a îmbrăcat o fustă și un alt taior. Lejeritatea și eleganța ei mă fascinau și m-
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
coerență de adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase / în care locuia un creier frumos...”), ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
am asigurat, apropiindu-mi urechea de buzele lui, pentru a-i auzi cuvintele. Aproape inaudibil, bărbatul a bolborosit: - Spune-i soției mele... spune-i... Vocea s-a pierdut într-o bolboroseala. Apoi, tăcere. - Cum o cheamă? am întrebat, tulburata. Unde locuiește? Nici un răspuns. Degetele mele i-au palpat din nou pulsul. Se oprise. Îngenunchind pe pămîntul înghețat, i-am ținut mîna vreme îndelungată, în timp ce lacrimile îmi scăldau față. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
au fost nevoiți să admită că nu e nimeni ascuns aici și au plecat în fugă să caute în altă parte. Ne-au cerut actele de identitate și au vrut să afle cine e fiecare dintre noi, ce facem, de ce locuim în casă, tot soiul de lucruri... Pînă și la băieți s-au uitat bănuitori și i-au chestionat drastic. După ce au plecat și lucrurile s-au mai liniștit, am fost nebună de spaimă din cauza ta. M-am întrebat dacă și-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
șut. Victor Ion Popa îi dă niște bani și prea puțne încurajări. Nimeni nu-i arată ușa spre locul acela unde să poată, în liniște, să scrie și să citească. Problema se punea chiar mai acut: fratele Nilă, la care locuise de la părăsirea internatului școlar, trebuia să plece pe front și, astfel, apare și necesitatea unei locuințe. Un singur lucru este cert în toată această istorie: tânărul Preda nu se va mai întoarce la Siliștea- Gumești. Acolo nu-l așteaptă nimic
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
la îndemână decât relațile cu foștii colegi de școală: cu sprijinul acestora învață să supraviețuiască. Învață să-și caute locuri de muncă pasagere, împrumută bani ( pe care are tentața să nu-i mai restituie), găsește locuințe în medii extrem de sărace. Locuiește împreună cu doi băieț într-o cameră neîncălzită, mâncând pâine goală când unul dintre cei doi nu-și poate împărț porța lui cu el. Soța curelarului, în casa căruia locuiește, deschide câteodată ușa spre camera băiețlor ca să se mai ducă și
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
să nu-i mai restituie), găsește locuințe în medii extrem de sărace. Locuiește împreună cu doi băieț într-o cameră neîncălzită, mâncând pâine goală când unul dintre cei doi nu-și poate împărț porța lui cu el. Soța curelarului, în casa căruia locuiește, deschide câteodată ușa spre camera băiețlor ca să se mai ducă și la ei puțnă căldură și miros de mâncare de fasole. Momentul acesta, punct-limită, este asociat cu inspirația de a-l vizita pe tânărul redactor al revistei "Albatros", Geo Dumitrescu
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
rigiditatea", „căpăta de departe o oarecare eleganță". Dar toată această concentrare a demonicului rămîne suspendată, stare a lumii înseși, o dată cu dispariția păpușii. Bîlciul, lumea de la capătul liniei de tramvai, nu este decît o altă înfățișare a cartierului șters în care locuiește Veniamin, unde personajele se confundă în umbra prăfoasă a decorului. Evadarea, nu numai că nu e posibilă, dar nici nu e dorită. Esmeralda, cea de a doua nuvelă din volum, tratează, devitalizînd, tema exotismului, îi reduce vraja la superficiale (și
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
de Parfumerie. A fost construită în 1847, anul în care o mare parte a Bucureștiului a dispărut în „Focul cel Mare." Urma să fie demolată în 1990, ca mai toate casele vechi, de patrimoniu, de pe străzile învecinate. Case în care locuiseră Ilarie Voronca sau Ionel Teodoreanu. Sînt cutremurătoare amănuntele care apar în paginile cărții - felul în care au fost demolate biserica Sfînta Vineri sau Halele Unirii. Documentul uman devine document istoric. Tulburător și nostalgic. Cartea Silviei Kerim nu cred că ar
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
nu uit: și camera lui Raskolnikov și cea a babei (prima odaie) sînt tapetate galben. R. stă într-o mansardă a unui imobil cu 4 etaje. Baba stă și ea la etajul 4. Și, culmea, Marmeladov, tot la catul 4 locuiește. Același nivel! Vă promit că o dată, cu cartea-n față, dînd citate, suflecat pînă la coate și cu mîinile umblînd, ca măcelarii, prin "organe", voi demonstra că ! Cum de nu s-a spus pînă acum? Sau poate că s-a
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]
-
agonie în cerul gurii tale dumnezeule gata nu mai scriu un cuvânt ba da ba nu ba da ba nu ba dansez cu moartea în oglinzi princiare am părul pieptănat și hainele aranjate impecabil iar pereții încăperii minuscule în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
în Nopțile de Sânziene. După o scurtă ședere la București, unde bate pe la ușile redacțiilor, dezamăgit, Sadoveanu se întoarce la Fălticeni, se căsătorește în 1901, respectând cu sfințenie datinele, stabilindu-se într-un mediu care-l amintește nemijlocit pe Creangă. Locuiește chiar în casa care-l găzduise pe marele povestitor după ce fusese izgonit cu Trăsnea și Mogorogea de la Pavel Ciubotaru, în urma istoriei cu "poștele". Mahalagiii de pe ulița Rădășenilor își mai aminteau de popa Buligă și de moș Bodrângă, știutele personaje din
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
liber, livadar și prisăcar - moștenire paternă. Se retrage iarăși la Fălticeni, în sânul naturii și aproape de mănăstiri, adevăratul mediu generator al operei sale: Astfel am devenit proprietar al unei minunate paragini de două hectare, fără împrejmuire și fără casă de locuit. Se afla în capătul de la deal al Târgului Folticeni, aproape de Dumbrava minunată și de huceagurile Folticenilor Vechi și Oprișenilor. Se vedeau dincolo de Moldova, munții în ceață; dealuri și văi romantice, spre apa Șomuzului". S-a apucat de gospodărie și s-
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]