1,902 matches
-
locutorul trebuie să producă, să exteriorizeze două tipuri de informație: 1) informația propriu-zisă prin care locutorul informează interlocutorul despre ceva și 2) informația că transmiterea primului tip de informație către acest anumit destinatar a fost făcută intenționat. În alți termeni, locutorul produce, face evidente interlocutorului, două tipuri de intenții: o intenție informativă și o intenție comunicativă. Acest tip de comunicare, privit din perspectiva comunicatorului, este numit comunicare ostensivă. Emițătorul vrea nu numai ca receptorul să intre În posesia informației de bază
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
realizează prin interacțiunea cu receptorul. Acesta poate sau nu să reacționeze conform dorinței emițătorului. În consecință, emițătorul trebuie să producă nu orice fel de stimuli, ci stimuli care să-l determine pe receptor să reacționeze „pozitiv” (În sensul Îndeplinirii nevoii locutorului) În raport cu ei. Odată ce enunțul (atît semnele verbale cît și cele para și non verbale care le Însoțesc) i-a fost adresat, receptorul se află În poziția, dată fiind intenționalitatea acestuia, de a-l recepta și descifra pentru a recupera informația
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
verbale cît și cele para și non verbale care le Însoțesc) i-a fost adresat, receptorul se află În poziția, dată fiind intenționalitatea acestuia, de a-l recepta și descifra pentru a recupera informația de bază, acel ceva pe care locutorul a dorit să-l transmită. Prin urmare, receptorul este pus În fața unei sarcini de executat. Dar, pentru că nu el este inițiatorul, pentru că sarcina vine din exterior, ea nu are un caracter de obligativitate, existînd posibilitatea ca ea să nu fie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
optimale: Un stimul ostensiv este optim pertinent pentru un receptor dacă și numai dacă: o este suficient de pertinent pentru a merita efortul de prelucrare a lui de către receptor o este cel mai pertinent stimul compatibil cu capacitățile și preferințele locutorului<ref id=”128”>Wilson și Sperber 2003, p. 8 referință </ref> Aceste principii afirmă de fapt următoarele lucruri: * orice individ urmărește În permanență săși modifice starea de cunoaștere a lumii, cu alte cuvinte, să-și dezvolte continuu capacitatea de a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Interpretarea unui enunț nu va fi un act gratuit și se va obține , cu titlul de <<recompensă>>, beneficiul unor anumite efecte cognitive”<ref id=”129”>Moeschler și Reboul 1999, p. 83 referință </ref> . * pertinența enunțului este În funcție de capacitățile și preferințele locutorului; locutorul este responsabil, cel puțin Într-o anumită măsură, de efectele cognitive pe care enunțul le va avea asupra interlocutorului; * așteptările (destul de precise și predictibile) generate de aceste principii Îi sunt suficiente interpretului pentru a-și orienta propriul demers inferențial
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
unui enunț nu va fi un act gratuit și se va obține , cu titlul de <<recompensă>>, beneficiul unor anumite efecte cognitive”<ref id=”129”>Moeschler și Reboul 1999, p. 83 referință </ref> . * pertinența enunțului este În funcție de capacitățile și preferințele locutorului; locutorul este responsabil, cel puțin Într-o anumită măsură, de efectele cognitive pe care enunțul le va avea asupra interlocutorului; * așteptările (destul de precise și predictibile) generate de aceste principii Îi sunt suficiente interpretului pentru a-și orienta propriul demers inferențial spre
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o anumită măsură, de efectele cognitive pe care enunțul le va avea asupra interlocutorului; * așteptările (destul de precise și predictibile) generate de aceste principii Îi sunt suficiente interpretului pentru a-și orienta propriul demers inferențial spre ceea ce a vrut să spună locutorul. 4.2.2.6. Mediul cognitiv Împărtășit Pornind de la observațiile de mai sus, remarcăm faptul că locutorul, În funcție de intențiile, de preferințele sale, trebuie să producă un set de stimuli care să-l ajute pe interlocutor să obțină efectele cognitive pe
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și predictibile) generate de aceste principii Îi sunt suficiente interpretului pentru a-și orienta propriul demers inferențial spre ceea ce a vrut să spună locutorul. 4.2.2.6. Mediul cognitiv Împărtășit Pornind de la observațiile de mai sus, remarcăm faptul că locutorul, În funcție de intențiile, de preferințele sale, trebuie să producă un set de stimuli care să-l ajute pe interlocutor să obțină efectele cognitive pe care el, locutorul, le dorește. Dacă locutorul este cel care controlează, Într-o anumită măsură, efectele cognitive
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
2.6. Mediul cognitiv Împărtășit Pornind de la observațiile de mai sus, remarcăm faptul că locutorul, În funcție de intențiile, de preferințele sale, trebuie să producă un set de stimuli care să-l ajute pe interlocutor să obțină efectele cognitive pe care el, locutorul, le dorește. Dacă locutorul este cel care controlează, Într-o anumită măsură, efectele cognitive pe care interlocutorul le deduce, rezultă că el controlează și premisele din care aceste efecte rezultă. Una dintre premise, cea care conține informația nouă, este furnizată
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Împărtășit Pornind de la observațiile de mai sus, remarcăm faptul că locutorul, În funcție de intențiile, de preferințele sale, trebuie să producă un set de stimuli care să-l ajute pe interlocutor să obțină efectele cognitive pe care el, locutorul, le dorește. Dacă locutorul este cel care controlează, Într-o anumită măsură, efectele cognitive pe care interlocutorul le deduce, rezultă că el controlează și premisele din care aceste efecte rezultă. Una dintre premise, cea care conține informația nouă, este furnizată de către locutor direct prin
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
dorește. Dacă locutorul este cel care controlează, Într-o anumită măsură, efectele cognitive pe care interlocutorul le deduce, rezultă că el controlează și premisele din care aceste efecte rezultă. Una dintre premise, cea care conține informația nouă, este furnizată de către locutor direct prin enunț. Întrebarea este cum controlează locutorul informația veche a interlocutorului, din care acesta trebuie să desprindă cealaltă premisă? S-ar părea, la prima vedere, că el nu poate face acest lucru decât dacă știe ce știe interlocutorul, adică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
o anumită măsură, efectele cognitive pe care interlocutorul le deduce, rezultă că el controlează și premisele din care aceste efecte rezultă. Una dintre premise, cea care conține informația nouă, este furnizată de către locutor direct prin enunț. Întrebarea este cum controlează locutorul informația veche a interlocutorului, din care acesta trebuie să desprindă cealaltă premisă? S-ar părea, la prima vedere, că el nu poate face acest lucru decât dacă știe ce știe interlocutorul, adică, dacă contextul locutorului și interlocutorului se suprapun Într-
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunț. Întrebarea este cum controlează locutorul informația veche a interlocutorului, din care acesta trebuie să desprindă cealaltă premisă? S-ar părea, la prima vedere, că el nu poate face acest lucru decât dacă știe ce știe interlocutorul, adică, dacă contextul locutorului și interlocutorului se suprapun Într-o anumită măsură, au În comun o anumită cantitate de informații și ambii actanți sunt conștienți de acest lucru (fiecare știe că celălalt știe că el știe). Această teorie a cunoștințelor comune are la bază
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de fapte sau de propoziții pe care interlocutorii le consideră reciproc adevărate și care nu au nevoie să fie explicitate. Exemplu clasic al acestui tip de manifestare, În plan lingvistic, este constituit din presupozițiile pragmatice, definite ca propoziții despre care locutorul crede că interlocutorul le crede adevărate, iar interlocutorul este determinat să creadă că locutorul le crede adevărate”<ref id=”130”>Apud Moeschler, J., op. cit., p. 6 referință </ref> . Teoria pertinenței nu susține condiționarea comunicării de existența unor asemenea cunoștințe care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu au nevoie să fie explicitate. Exemplu clasic al acestui tip de manifestare, În plan lingvistic, este constituit din presupozițiile pragmatice, definite ca propoziții despre care locutorul crede că interlocutorul le crede adevărate, iar interlocutorul este determinat să creadă că locutorul le crede adevărate”<ref id=”130”>Apud Moeschler, J., op. cit., p. 6 referință </ref> . Teoria pertinenței nu susține condiționarea comunicării de existența unor asemenea cunoștințe care trebuie să fie comune (context comun) locutorului și interlocutorului; chiar dacă ar exista, acest lucru
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
iar interlocutorul este determinat să creadă că locutorul le crede adevărate”<ref id=”130”>Apud Moeschler, J., op. cit., p. 6 referință </ref> . Teoria pertinenței nu susține condiționarea comunicării de existența unor asemenea cunoștințe care trebuie să fie comune (context comun) locutorului și interlocutorului; chiar dacă ar exista, acest lucru ar fi imposibil de demonstrat. Locutorul nu poate fi sigur de ceea ce știe interlocutorul și invers. Sperber și Wilson susțin că ceea ce locutorul și interlocutorul Împărtășesc este un mediu cognitiv reciproc (environnment cognitif
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
130”>Apud Moeschler, J., op. cit., p. 6 referință </ref> . Teoria pertinenței nu susține condiționarea comunicării de existența unor asemenea cunoștințe care trebuie să fie comune (context comun) locutorului și interlocutorului; chiar dacă ar exista, acest lucru ar fi imposibil de demonstrat. Locutorul nu poate fi sigur de ceea ce știe interlocutorul și invers. Sperber și Wilson susțin că ceea ce locutorul și interlocutorul Împărtășesc este un mediu cognitiv reciproc (environnment cognitif mutuel) <ref id=”131”>Apud Sperber și Wilson 1989, p. 70 referință </ref
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
unor asemenea cunoștințe care trebuie să fie comune (context comun) locutorului și interlocutorului; chiar dacă ar exista, acest lucru ar fi imposibil de demonstrat. Locutorul nu poate fi sigur de ceea ce știe interlocutorul și invers. Sperber și Wilson susțin că ceea ce locutorul și interlocutorul Împărtășesc este un mediu cognitiv reciproc (environnment cognitif mutuel) <ref id=”131”>Apud Sperber și Wilson 1989, p. 70 referință </ref>, format din toate ipotezele ce sunt manifeste la un moment dat, atât locutorului, cât și interlocutorului (adică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Wilson susțin că ceea ce locutorul și interlocutorul Împărtășesc este un mediu cognitiv reciproc (environnment cognitif mutuel) <ref id=”131”>Apud Sperber și Wilson 1989, p. 70 referință </ref>, format din toate ipotezele ce sunt manifeste la un moment dat, atât locutorului, cât și interlocutorului (adică ipotezele ce pot rezulta din percepție, din memorie, sau prin inferență). Așadar, despre acest context care condiționează reușita unui act de comunicare nu se mai poate spune că este alcătuit din ipoteze identice, comune celor doi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fi percepute, accesate sau inferate În egală măsură de către aceștia. Contextele a doi indivizi nu pot fi identice, chiar dacă aceștia trăiesc În același mediu fizic, deoarece capacitățile lor cognitive (perceptive, de memorare, inferențiale) nu sunt identice. Prin urmare, afirmația că locutorul controlează contextul interlocutorului nu poate fi susținută. El contează doar, pe baza experienței comune anterioare, pe capacitatea interlocutorului de a construi un context cât mai apropiat de al său, pentru a deduce intenția sa de comunicare. Ceea ce poate Însă să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextul interlocutorului nu poate fi susținută. El contează doar, pe baza experienței comune anterioare, pe capacitatea interlocutorului de a construi un context cât mai apropiat de al său, pentru a deduce intenția sa de comunicare. Ceea ce poate Însă să facă locutorul - și o face În mod frecvent - este să Încerce manipularea interlocutorului prin setul de ipoteze pe care Îl pune la Îndemâna acestuia prin enunț. Manipularea are la bază așteptările de pertinență ale interpretului observăm că prezumția de pertinență (principiul comunicativ al
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
manipularea interlocutorului prin setul de ipoteze pe care Îl pune la Îndemâna acestuia prin enunț. Manipularea are la bază așteptările de pertinență ale interpretului observăm că prezumția de pertinență (principiul comunicativ al pertinenței) este crucială atât pentru interpret, cât și pentru locutor. Un rol important În modul de organizare a enunțului (atât sub aspectul formei cât și al conținutului) Îl are măsura În care locutorul cunoaște interlocutorul. Cunoscându-i preocupările, nivelul intelectual și de cultură, locutorul poate controla / anticipa reacția acestuia prin
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
observăm că prezumția de pertinență (principiul comunicativ al pertinenței) este crucială atât pentru interpret, cât și pentru locutor. Un rol important În modul de organizare a enunțului (atât sub aspectul formei cât și al conținutului) Îl are măsura În care locutorul cunoaște interlocutorul. Cunoscându-i preocupările, nivelul intelectual și de cultură, locutorul poate controla / anticipa reacția acestuia prin furnizarea celor mai pertinenți stimuli Întrun anumit context al comunicării. Iată cum Îl controlează, pe baza prezumției de pertinență, Bălosu pe Moromete. Ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
atât pentru interpret, cât și pentru locutor. Un rol important În modul de organizare a enunțului (atât sub aspectul formei cât și al conținutului) Îl are măsura În care locutorul cunoaște interlocutorul. Cunoscându-i preocupările, nivelul intelectual și de cultură, locutorul poate controla / anticipa reacția acestuia prin furnizarea celor mai pertinenți stimuli Întrun anumit context al comunicării. Iată cum Îl controlează, pe baza prezumției de pertinență, Bălosu pe Moromete. Ca reacție la faptul că Moromete nu a cooperat atunci când l-a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
elucidarea semnificației anumitor termeni. În acest scop, mă voi situa În poziția receptorului și voi Încerca să identific acțiunile pe care acesta le efectuează pentru a accesa/construi ipoteze optim pertinente apte să-l conducă spre recuperarea mesajului pe care locutorul a dorit să-l transmită. 4.3.1. Receptarea intenției de comunicare a locutorului. Receptarea intenției de comunicare nu se regăsește, explicit, În schema prezentată de Sperber și Wilson. Eu consider că este necesară delimitarea ei ca etapă deoarece, În funcție de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]