599 matches
-
METODELOR DE TESTARE Pentru determinarea presiunii de vapori, sunt propuse șapte metode diferite care trebuie aplicate pe diferite intervale de presiuni de vapori. Pentru fiecare metodă, presiunea de vapori este determinată la diferite temperaturi. Într-un interval limitat de temperaturi, logaritmul presiunii de vapori a unei substanțe pure este o funcție lineară a inversului temperaturii. 1.4.1. Metodă dinamică Metoda dinamică se bazează pe măsurarea temperaturii de fierbere care corespunde unei presiuni specificate. Intervalul recomandat: 103 Pa - 105 Pa Metodă
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
raportul dintre concentrațiile de echilibru (ci) ale substanței dizolvate în sistemul bifazic constând din doi solvenți aproape nemiscibili. În cazul n-octanol și apă: Coeficientul de partiție (P) este prin urmare raportul dintre două concentrații și de regulă este exprimat ca logaritm în baza 10 (log P). 1.3. SUBSTANȚE DE REFERINȚĂ Metoda agitării flaconului Nu este necesar să se folosească substanțe de referință în toate cazurile în care se studiază o nouă substanță. Acestea trebuie în special să servească la etalonarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
un set de 5 până la 10 compuși de referință standard al căror log P se găsește în limitele intervalului preconizat se injectează simultan și se determină timpii de retenție, preferabil cu un înregistrator conectat la sistemul de detecție. Se calculează logaritmii corespunzători ai factorilor de capacitate, log k și se trasează graficul funcției log P determinat prin metoda agitării flaconului. Calibrarea se execută la intervale egale, cel puțin o dată pe zi, așa încât să se poată ține seama de posibilele schimbări în
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
toate determinările. Dacă există vreun indiciu privind coeficientul de partiție ca funcție de concentrație, aceasta este notată în protocol, - se consemnează deviația standard a valorilor individuale ale lui P de la media lor, - media P a tuturor determinărilor se exprimă și ca logaritm (în baza 10), - valoarea calculată teoretic pentru Pow când această valoare a fost determinată sau când valoarea măsurată este > 104, - pH-ul apei folosite în timpul experimentului și al fazei apoase, - dacă sunt folosite soluții tampon, justificarea pentru folosirea soluțiilor tampon
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
formula: unde: μc= viteza medie specifică de creștere pentru proba martor μt= viteza medie specifică de creștere pentru concentrația testată Scăderea procentuală a vitezei medii specifice de creștere la fiecare concentrație a substanței față de testul martor este trasată ca funcție de logaritmul concentrației. Valoarea CE50 se poate citi din acest grafic. Se propune să se folosească simbolul CEb50 pentru a nu denumi ambiguu valoarea CE50 derivată prin această metodă. Timpii de măsurare trebuie indicați, de exemplu, dacă valoarea se referă la timpii
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
Această constantă se poate determina pentru o valoare a pH-ului și a temperaturii, T, cu ajutorul formulei: [4] unde : t = timp Co = concentrația substanței la timpul 0 Ct = concentrația substanței la timpul t și 2,303 = factorul de conversie între logaritmul natural și logaritmul în baza 10 Concentrațiile sunt exprimate în g/l sau mol/ l. Dimensiunea acestei constante kobs este (timp)-1 Perioada de înjumătățire t1/2 este definită ca timpul necesar pentru a reduce concentrația substanței de testare cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
poate determina pentru o valoare a pH-ului și a temperaturii, T, cu ajutorul formulei: [4] unde : t = timp Co = concentrația substanței la timpul 0 Ct = concentrația substanței la timpul t și 2,303 = factorul de conversie între logaritmul natural și logaritmul în baza 10 Concentrațiile sunt exprimate în g/l sau mol/ l. Dimensiunea acestei constante kobs este (timp)-1 Perioada de înjumătățire t1/2 este definită ca timpul necesar pentru a reduce concentrația substanței de testare cu 50% adică, Ct
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
metiletil)4-pirimidinil) tiofosfat. (Dimpilat, Diazinon) 1.4. PRINCIPIUL METODEI DE TESTARE Substanța se dizolvă în apă la o concentrație scăzută; se controlează pH-ul și temperatura. Scăderea concentrației substanței în timp este urmărită prin orice metodă analitică adecvată. Se reprezintă logaritmul concentrației în funcție de timp și dacă diagrama este o linie dreaptă se poate obține constanta de viteză de ordinul întâi din panta dreptei (vezi punctul 2). Atunci când nu este posibil să se determine direct constanta de viteză pentru o temperatură dată
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
viteză pentru o temperatură dată, de obicei aceasta se poate estima prin folosirea ecuației lui Arrhenius, care exprimă constanta de viteză ca funcție de temperatură. Se extrapolează valoarea constantei de viteză care nu a putut fi determinată direct din dreapta care reprezintă logaritmul constantei de viteză determinate la temperatura corespunzătoare ca funcție de inversul acestei temperaturi exprimată ca temperatură absolută (kelvini). 1.5. CRITERII DE CALITATE În referința bibliografică (2) se consemnează că măsurătorile constantelor de viteză de hidroliză pe 13 clase de structuri
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
treilea când gradul de hidroliză este mai mare de 30%; se calculează constantele kobs și t1/2. 2. DATE Valorile kobs ale reacțiilor de pseudo-ordinul întâi pentru fiecare valoare de pH și de temperatură din teste se obțin din graficele logaritmul concentrației versus timp, folosind expresia: kobs = - panta x 2,303 [7] Mai mult, t1/2 se poate calcula conform ecuației (6). k25oC se evaluează prin aplicarea ecuației Arrhenius după caz. Pentru reacțiile de non-pseudo-ordinul întâi, vezi 3.1. 3. RAPORT
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
test: temperatura, valoarea pH-ului, compoziția sistemului tampon și un tabel cu toate datele concentrație - timp, * pentru reacțiile de pseudo-ordinul întâi, valorile kobs și t1/2, precum și modul lor de calcul; * pentru reacțiile de non-pseudo-ordinul întâi, rezultatele se reprezintă ca logaritmul concentrației versus timp; * toate informațiile și observațiile necesare pentru interpretarea rezultatelor. 3.2. INTERPRETAREA REZULTATELOR Se pot calcula valori acceptabile ale constantei de viteză (la 25oC) ale substanțelor de testare, cu condiția să existe deja valori experimentale ale energiei de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
litru de vin, este egală cu: C F unde F = factorul de diluare. 36. FLUORURI 1. PRINCIPIUL Conținutul în fluoruri al vinului, adăugat într-o soluție-tampon, este determinat folosind un electrod selectiv cu membrană solidă. Potențialul măsurat este proporțional cu logaritmul activității ionilor în soluția analizată, după următoarea ecuație: E = E0 ± S log aF (1) unde: E = potențialul electrodului selectiv la ioni din soluția analizată, măsurat în raport cu electrodul de referință; E0 = potențialul standard al senzorului; S = panta electrodului selectiv la ioni
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
Colegiului Diploma de Excelență pentru rezultatele elevilor la olimpiadele și concursurile școlare internaționale. În 2012 Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului acordă pentru a doua oară colegiului Diploma de Excelență pentru rezultatele elvilor la olimpiadele și concursurile școlare internaționale. Revista LogaRitm
Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara () [Corola-website/Science/304461_a_305790]
-
a cărei soluție este formulă 10 unde " C" este o nouă constantă, independentă de n; cu aceasta, obținem o formulă extensiva pentru entropie:formulă 11 Putem scrie "C = -ln V + C" unde "V" este un volum molar de referință, ceea ce preclude calculul logaritmului dintr-o cantitate cu dimensiune, iar " C" poate depinde de substanță considerată și nu poate fi determinat mai departe din termodinamica. În concluzie, extensivitatea entropiei nu rezultă din principii fundamentale, dar este o cerință naturală pentru un sistem omogen. Ea
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
matematică". Pentru cazul particular x = "π" avem identitatea: care combină într-o formulă simplă cele cinci numere fundamentale "i", "π", "e",1 și 0. a fost demonstrată pentru prima dată de Roger Cotes în 1714 sub forma (unde "ln" înseamnă logaritm natural, adică logaritm în bază "e"). Euler a publicat ecuația în forma ei curentă în 1748, bazându-și demonstrația pe egalitatea seriilor infinite din ambele părți ale egalității. Niciunul dintre cei doi nu au intuit interpretarea geometrică a formulei: vederea
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
particular x = "π" avem identitatea: care combină într-o formulă simplă cele cinci numere fundamentale "i", "π", "e",1 și 0. a fost demonstrată pentru prima dată de Roger Cotes în 1714 sub forma (unde "ln" înseamnă logaritm natural, adică logaritm în bază "e"). Euler a publicat ecuația în forma ei curentă în 1748, bazându-și demonstrația pe egalitatea seriilor infinite din ambele părți ale egalității. Niciunul dintre cei doi nu au intuit interpretarea geometrică a formulei: vederea numerelor complexe ca
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
sub forma unde și formula 13 este "argumentul" lui "z"— unghiul între axa "x" și vectorul "z" măsurat în sens trigonometric și în radiani — definit până la 2π. Acum, luând această formulă derivată, se poate folosi formula lui Euler pentru a defini logaritmul unui număr complex. Pentru a face asta, se folosește și faptul că și ambele valabile pentru numerele complexe "a" și "b". De aceea se poate scrie: pentru orice formula 17. Scoțând logaritm din ambele părți, rezultă: și aceasta se poate folosi
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
se poate folosi formula lui Euler pentru a defini logaritmul unui număr complex. Pentru a face asta, se folosește și faptul că și ambele valabile pentru numerele complexe "a" și "b". De aceea se poate scrie: pentru orice formula 17. Scoțând logaritm din ambele părți, rezultă: și aceasta se poate folosi ca definiția logaritmului complex. În fine, legea exponențială care este valabilă pentru orice întreg "k", împreună cu formula lui Euler implică anumite identități trigonometrice, precum și formula lui de Moivre. Formula lui Euler
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
complex. Pentru a face asta, se folosește și faptul că și ambele valabile pentru numerele complexe "a" și "b". De aceea se poate scrie: pentru orice formula 17. Scoțând logaritm din ambele părți, rezultă: și aceasta se poate folosi ca definiția logaritmului complex. În fine, legea exponențială care este valabilă pentru orice întreg "k", împreună cu formula lui Euler implică anumite identități trigonometrice, precum și formula lui de Moivre. Formula lui Euler furnizează o legătură puternică între analiza matematică și trigonometrie, aducând o interpretare
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
Constanta matematică e este un număr irațional transcedental cu proprietatea că valoarea derivatei "f"("x") = "e" în punctul "x" = 0 este exact 1. Funcția "e" este numită funcție exponențială, și inversa ei este logaritmul natural, sau logaritm în baza "e". Numărul e este uneori numit și numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard Euler, sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian John Napier, care a introdus logaritmii ("e" nu trebuie confundat cu "γ
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
Constanta matematică e este un număr irațional transcedental cu proprietatea că valoarea derivatei "f"("x") = "e" în punctul "x" = 0 este exact 1. Funcția "e" este numită funcție exponențială, și inversa ei este logaritmul natural, sau logaritm în baza "e". Numărul e este uneori numit și numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard Euler, sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian John Napier, care a introdus logaritmii ("e" nu trebuie confundat cu "γ", constanta Euler-Mascheroni, și
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
funcție exponențială, și inversa ei este logaritmul natural, sau logaritm în baza "e". Numărul e este uneori numit și numărul lui Euler după matematicianul elvețian Leonhard Euler, sau constanta lui Napier în cinstea matematicianului scoțian John Napier, care a introdus logaritmii ("e" nu trebuie confundat cu "γ", constanta Euler-Mascheroni, și ea numită uneori "constanta lui Euler"). Deoarece "e" este un număr transcendent, și deci irațional, valoarea sa nu poate fi dată cu un număr finit de zecimale (nici măcar cu perioadă). O
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
de zecimale (nici măcar cu perioadă). O valoare aproximativă, cu 20 de zecimale exacte, este "e"≈2,71828 18284 59045 23536 Prima referință la această constantă a fost publicată în 1618 într-un tabel dintr-o anexă a unei lucrări despre logaritmi, scrisă de John Napier. Totuși, aici nu era referită constanta însăși, ci doar o listă de logaritmi naturali calculați pe baza ei. Se presupune că acel tabel a fost alcătuit de William Oughtred. "Descoperirea" constantei însăși îi este atribuită lui
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
18284 59045 23536 Prima referință la această constantă a fost publicată în 1618 într-un tabel dintr-o anexă a unei lucrări despre logaritmi, scrisă de John Napier. Totuși, aici nu era referită constanta însăși, ci doar o listă de logaritmi naturali calculați pe baza ei. Se presupune că acel tabel a fost alcătuit de William Oughtred. "Descoperirea" constantei însăși îi este atribuită lui Jacob Bernoulli, care a încercat să găsească valoarea următoarei expresii (care este de fapt chiar "e") legată
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
ele să nu fie în cutia corespunzătoare este exact "n"!/"e", rotunjit la cel mai apropiat întreg. Motivul principal pentru introducerea numărului "e", în particular în analiza matematică, este pentru a efectua derivarea și calculul integral cu funcții exponențiale și logaritmi. O funcție exponențială generală "y"="a" are derivata dată ca limita: Limita din dreapta este independentă de variabila "x": ea depinde doar de baza "a". Când baza este "e", această limită este egală cu unu, și astfel "e" este simbolic definit
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]