2,956 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > LOGOS ȘI EROS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 675 din 05 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului toamnele... muzici funebre în surdina ploilor gloria serii e strânsă-n vitralii albastre cromatica lor stinsă încă arde solitar la balcoane sau
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
exil voluntar venit din elada lebedelor cu gâturile lor lungi balerine pe corzi de liră iluziile plâng pleoapele melancoliei varsă lacrimi căzând pe osânda sângelui obscure danaide joacă pe timpane la porțile palatinului lui nero prevestindu-i frumoasa lui nebunie logos mă întreabă de ce incendiez metaforele în pivnița lui auerbach e posibil ca imposibilul să devină posibil să-l chem pe mefistofel în ajutor în aventuroasa noastră pornire spre cucerirea golfului de corali din care vom face candele cerești pe care
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
și-i alb demult s-au săpat fântâni de liniști peste anii noștri grei trupul gol pe dunga vremii cruci așteaptă să-nvieze ne-a ucis jocul de-a moartea lumea urcă printre zei. luni, 5 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: logos și eros / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 675, Anul II, 05 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
interviu cu Nicu Chișe, Spovedania ultimului supraviețuitor - Dumitru Ion, Despre experiența la superlativ a unei femei obișnuite Alexandrina Stroiu, În Passo Doble cu româncuța Loredana Sachelariu, Despre frumusețea inteligenței cu Elisabeta Cristina Gălușcă, Cuvânt de încheiere. Ben Todică a transcris logosul din interviurile sale filmate sau radiodifuzate la 3ZZZ, Melbourne, și le-a publicat la editura „Singur” în cartea În două lumi , lansată la București. „Evenimentul a avut loc la Centrul pentru Activități Recreative și Inovare Ocupațională, în cadrul Colocviilor de Marți
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]
-
dominată în Grecia antică, pe care a definito mai târziu Aristotel,era că omul este un animal politic care trăiește într-un oraș-stat sau comunitate,koinonia.El mai spunea că viața de comunitate era posibilă deoarece omul, spre deosebire de animale,posedă logos,capacitatea vorbirii inteligente bazată pe rațiune și capapbilă că convingă.Spre deosebire de Socrate, Aristotel nu considera procesul ajungerii la știință o cursă metafizică în căutarea unor definiții absolute, ci drept o acumulare continuă de înțelepciune cotidiană filtrată și distilată din experiența
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351458_a_352787]
-
este recapitulată sau rezumată întreaga lume. Lumea sensibilă este trupul extins al omului. Este trupul care îl hrănește și îl suține, dar care, totodată, are nevoie de îngrijirea și dragostea lui” [1] Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
trupul extins al omului. Este trupul care îl hrănește și îl suține, dar care, totodată, are nevoie de îngrijirea și dragostea lui” [1] Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea moderne și postmoderne, imaginea omului a fost pătată și deteriorată, odată cu ea fiind întunecată și istoria lumii. De aceea, rolul Logosului a fost și El deteriorat și marginalizat, punându-se accent pe energiile și resursele omului, pe iscusința și priceperea sa limitată, care poate înlocui purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu. Drept urmare, odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
înlocui purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu. Drept urmare, odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă că el este „amenințat de pericolul de a-și pierde pentru totdeauna, simbolurile personalității sale” Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă că el este „amenințat de pericolul de a-și pierde pentru totdeauna, simbolurile personalității sale” Mai cunoaștem faptul că Domnul Iisus Hristos este Logosul creator și mântuitor al lumii. În Domnul Hristos - Logosul divin se cuprinde astfel începutul, dar și scopul întregii creații; din cauza acestui fapt lumea, în concepția creștină, nu poate fi abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
abordată decât prin raportare la Hristos, la lumina Sa care luminează tuturor. Durerea cea mare este că în vremurile acestea moderne și postmoderne, imaginea omului a fost pătată și deteriorată, odată cu ea fiind întunecată și istoria lumii. De aceea, rolul Logosului a fost și El deteriorat și marginalizat, punându-se accent pe energiile și resursele omului, pe iscusința și priceperea sa limitată, care poate înlocui purtarea de grijă proniatoare a lui Dumnezeu.Drept urmare, odată cu „ieșirea” omului din epoca modernă se observă
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
cerea Tatălui: „Acum preamărește-Mă, Tu, Părinte, la Tine Însuți cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17, 5). Sfântul Apostol Pavel vede frumusețea Fiului ca izvorând din ființa Sa dumnezeiască proprie Logosului lui Dumnezeu, căci Îl numește pe Hristos: „strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale (a lui Dumnezeu)” (Evr. 1, 3). Sfântul Grigorie de Nyssa proclamă și el frumusețea Fiului lui Dumnezeu: „Nu există nimic inform sau urât în Tatăl, nimic
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
arhetipală. Această frumusețe a Fiului este transcendentă, anterioară lumii, deci eternă. În rugăciunea de despărțire de ucenici, în seara Cinei celei de Taină, Mântuitorul Îi cerea Tatălui:). Sfântul Apostol Pavel vede frumusețea Fiului ca izvorând din ființa Sa dumnezeiască proprie Logosului lui Dumnezeu, căci Îl numește pe Hristos:Sfântul Grigorie de Nyssa proclamă și el frumusețea Fiului lui Dumnezeu: „Nu există nimic inform sau urât în Tatăl, nimic care să nu proclame frumusețea Unului Născut” [43] Prin Întrupare Fiul a adus
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
numele Său cel Sfânt: „Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta, și pe acelea trebuie să le aduc și vor auzi glasul Meu și va fi turmă și un păstor” (Ioan 10, 16). Caracterul arhetipal al frumuseții Logosului Creator este clar enunțat în Cântarea lirică a Prohodului intonată de creștinii ortodocși în Vinerea Mare: „Cel mai frumos cu chipul decât oamenii toți, ca un om se vede mort fără chip, Cel ce firea toată a înfrumusețat” Existența pământească a
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
omului din robia satanei, este cea care revelează Frumusețea lui Hristos; Frumusețe pentru care este iubit de Dumnezeu Tatăl, dar și de oameni pe care i-a dezrobit, restaurat și ridicat la demnitatea frumuseții celei dintâi.Caracterul arhetipal al frumuseții Logosului Creator este clar enunțat în Cântarea lirică a Prohodului intonată de creștinii ortodocși în Vinerea Mare: „Cel mai frumos cu chipul decât oamenii toți, ca un om se vede mort fără chip, Cel ce firea toată a înfrumusețat” [50] Textele scripturistice
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
urmă dintre oameni: om al suferinței și deprins cu durerea; unul de care să-ți acoperi fața când îl vezi: disprețuit și socotit de nimic” (Isaia 53, 1 - 3). Origen pune „urâțenia” Domnului din această profeție în legătură cu kenoza Sa, căci Logosul și-a asumat condiția umană în deplină umilitate, deșertându-Se de slava dumnezeirii Sale, ceea ce nu este în contradicție cu afirmarea frumuseții Lui divino-umane. Origen aduce în exegeză ideea necesității curăției morale a privitorului pentru ca acesta să poată contempla Frumusețea
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
perspectivă fizică. Totuși sunt suficiente mărturii în Sfânta Scriptură referitoare la frumusețea fizică a Domnului, în pofida profeției lui Isaia care Îl vede pe Mesia ca fiind „urât” la înfățișare:Origen pune „urâțenia” Domnului din această profeție în legătură cu kenoza Sa, căci Logosul și-a asumat condiția umană în deplină umilitate, deșertându-Se de slava dumnezeirii Sale, ceea ce nu este în contradicție cu afirmarea frumuseții Lui divino-umane. Origen aduce în exegeză ideea necesității curăției morale a privitorului pentru ca acesta să poată contempla Frumusețea
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
om după chipul și după asemănarea Noastră... Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Fac. 1, 26 - 27). Prin urmare, omul este icoana Chipului cel veșnic al lui Dumnezeu, este icoana vie a Fiului lui Dumnezeu. Și, după cum Logosul divin poartă în Sine rațiunile (λογοι) necreate ale întregii creații, tot astfel și omul, poartă în sine chipurile create ale rațiunilor divine. Părintele Dumitru Stăniloae scria: „Așa cum Logosul divin, Creatorul chipurilor rațiunilor Sale necreate S-a făcut prin întrupare, pe lângă
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
al lui Dumnezeu, este icoana vie a Fiului lui Dumnezeu. Și, după cum Logosul divin poartă în Sine rațiunile (λογοι) necreate ale întregii creații, tot astfel și omul, poartă în sine chipurile create ale rațiunilor divine. Părintele Dumitru Stăniloae scria: „Așa cum Logosul divin, Creatorul chipurilor rațiunilor Sale necreate S-a făcut prin întrupare, pe lângă Subiectul rațiunilor Sale și Subiectul chipurilor create ale acestor rațiuni, așa e destinat și subiectul uman să se facă, pe lângă purtătorul chiupurilor create ale rațiunilor divine și purtătorul
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
rațiunilor Sale necreate S-a făcut prin întrupare, pe lângă Subiectul rațiunilor Sale și Subiectul chipurilor create ale acestor rațiuni, așa e destinat și subiectul uman să se facă, pe lângă purtătorul chiupurilor create ale rațiunilor divine și purtătorul rațiunilor necreate ale Logosului împreună cu Acesta” Ajungând mai în profunzime, vom vorbidespreîn antichitatea greacă frumusețea omului era interpretată ca teofanie: sălășluirea zeului în trupul unui muritor. La Sfinții Părinți frumusețea omului nu numai că își păstrează caracterul sacru, dar ea este considerată o reflectare
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
om după chipul și după asemănarea Noastră... Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Fac. 1, 26 - 27). Prin urmare, omul este icoana Chipului cel veșnic al lui Dumnezeu, este icoana vie a Fiului lui Dumnezeu. Și, după cum Logosul divin poartă în Sine rațiunile (λογοι) necreate ale întregii creații, tot astfel și omul, poartă în sine chipurile create ale rațiunilor divine. Părintele Dumitru Stăniloae scria: „Așa cum Logosul divin, Creatorul chipurilor rațiunilor Sale necreate S-a făcut prin întrupare, pe lângă
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
al lui Dumnezeu, este icoana vie a Fiului lui Dumnezeu. Și, după cum Logosul divin poartă în Sine rațiunile (λογοι) necreate ale întregii creații, tot astfel și omul, poartă în sine chipurile create ale rațiunilor divine. Părintele Dumitru Stăniloae scria: „Așa cum Logosul divin, Creatorul chipurilor rațiunilor Sale necreate S-a făcut prin întrupare, pe lângă Subiectul rațiunilor Sale și Subiectul chipurilor create ale acestor rațiuni, așa e destinat și subiectul uman să se facă, pe lângă purtătorul chiupurilor create ale rațiunilor divine și purtătorul
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
rațiunilor Sale necreate S-a făcut prin întrupare, pe lângă Subiectul rațiunilor Sale și Subiectul chipurilor create ale acestor rațiuni, așa e destinat și subiectul uman să se facă, pe lângă purtătorul chiupurilor create ale rațiunilor divine și purtătorul rațiunilor necreate ale Logosului împreună cu Acesta” [69] . Drept urmare, în om sunt concentrate elementele macrocosmosului și pentru aceasta toți Sfinții Părinți îl numesc miccrocosmos. Frumusețea trupului omenesc se manifestă în armonia părților sale constitutive și se ridică spre sfera spirituală. Sfântul Vasile cel mare vedea
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
trupul acestui om un templu viu al Său. Sfântul - creatura rațională în care odihnește Duhul - este împlinirea urcușului duhovnicesc al omului spre Frumusețea divină și, totodată, împlinirea vocației liturgice a omului ca preot al Frumuseții eterne ce iradiază din Chipul Logosului lui Dumnezeu. Sfântul nu este un supraom ci omul care-și trăiește adevărul ca ființă liturgică. Sfântul este ființa umană care alături de corurile îngerești cântă și preamărește pe Dumnezeul treimic. Perspectiva eshatologică a împlinirii vocației liturgice a omului sfânt în
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
dezbatere, susținând argumentul că omul face dovada creației sale după chipul dumnezeiesc (Facerea 1, 27), atunci când devine ființă cuvântătoare și rațională, anume atunci când își asumă în mod conștient și responsabil vocația de „cuvânt gânditor”, „trăind într-un dialog viu cu Logosul personal dumnezeiesc și cu celelalte cuvinte personale umane, cum spunea părintele Dumitru Stăniloae. În acest sens, cuvântul rostit nu este doar un sunet gol, emis la nivelul organului fiziologic al vorbirii, ci este logos plin de viață, adică un angajament
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]