721 matches
-
asemenea, Carol s-a aliat foarte strâns de Biserică, devenind protectorul efectiv al acesteia. Recunoașterea de către el a autorității temporale papale în Italia centrală a însemnat întemeierea puterii medievale a papilor, Statul papal consolidându-se sub aspect temporal. Declinul statului longobard a fost unul rapid, iar modificările aduse de cucerirea francă în Italia au fost majore. De asemenea, ducatele din Langobardia Minor (la acea vreme, Benevento și Spoleto) au dobândit o mai mare arie de manifestare.
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
a fost un teritoriu independent al longobarzilor, întemeiat în jurul anului 570 în Italia centrală de către un "dux" longobard, Faroald I. Populație germanică, longobarzii au invadat nordul Italiei în anul 568, cucerind cea mai mare parte a sa și constituind Regatul longobarzilor, divizat în câteva ducate dependente de
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a fost un teritoriu independent al longobarzilor, întemeiat în jurul anului 570 în Italia centrală de către un "dux" longobard, Faroald I. Populație germanică, longobarzii au invadat nordul Italiei în anul 568, cucerind cea mai mare parte a sa și constituind Regatul longobarzilor, divizat în câteva ducate dependente de un rege, care și-a stabilit reședința la Pavia în 572
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a fost un teritoriu independent al longobarzilor, întemeiat în jurul anului 570 în Italia centrală de către un "dux" longobard, Faroald I. Populație germanică, longobarzii au invadat nordul Italiei în anul 568, cucerind cea mai mare parte a sa și constituind Regatul longobarzilor, divizat în câteva ducate dependente de un rege, care și-a stabilit reședința la Pavia în 572. În anii următori, ei au
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
a fost un teritoriu independent al longobarzilor, întemeiat în jurul anului 570 în Italia centrală de către un "dux" longobard, Faroald I. Populație germanică, longobarzii au invadat nordul Italiei în anul 568, cucerind cea mai mare parte a sa și constituind Regatul longobarzilor, divizat în câteva ducate dependente de un rege, care și-a stabilit reședința la Pavia în 572. În anii următori, ei au cucerite de asemenea și pățile centrală și sudică ale Peninsulei Italice, inclusiv importantul centru Spoleto în 570, situat
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
cucerite de asemenea și pățile centrală și sudică ale Peninsulei Italice, inclusiv importantul centru Spoleto în 570, situat în ceea ce astăzi constituie provincia Umbria. Un deceniu de "interregnum" petrecut după moartea succesorului regelui Alboin din 574, a permis totuși ducilor longobarzi (în special celor din sud) să își întărească poziția în noile teritorii și să se manifeste cvasiindependent față de regatul de la Pavia. Către 575 sau 576, Faroald a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
din sud) să își întărească poziția în noile teritorii și să se manifeste cvasiindependent față de regatul de la Pavia. Către 575 sau 576, Faroald a ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
ocupat Nursia și Spoleto, întemeind ducatul de Spoleto, cu sprijinul unui episcop de credință ariană. Ducii longobarzi ulteriori au restaurat fortificațiilor, ale căror ziduri fuseseră distruse de regele ostrogot Totila în timpul the Războiului gotic dintre anii 535 și 554. Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio, Marche și Abruzzi. Neavând importanța (inclusiv strategică) a celuilalt ducat longobard, Benevento
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
Ducii longobarzi de Spoleto s-au aflat în război aproape continuu cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio, Marche și Abruzzi. Neavând importanța (inclusiv strategică) a celuilalt ducat longobard, Benevento, Spoleto nu a avut un rol obscur în cadrul istoriei longobarzilor. Al doilea duce de Spoleto, Ariulf a efectuat frecvente expediții împotriva bizantinilor: în 579-592 el a atacat Ravenna, iar în 592 Roma. Ariulf a fost urmat de Theodelap, fiul
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
cu bizantinii din Exarhatul de Ravenna, astfel încât teritoriul aflat sub jurisdicția lor a oscilat în funcție de evoluțiile din Umbria, Lazio, Marche și Abruzzi. Neavând importanța (inclusiv strategică) a celuilalt ducat longobard, Benevento, Spoleto nu a avut un rol obscur în cadrul istoriei longobarzilor. Al doilea duce de Spoleto, Ariulf a efectuat frecvente expediții împotriva bizantinilor: în 579-592 el a atacat Ravenna, iar în 592 Roma. Ariulf a fost urmat de Theodelap, fiul lui Faroald, care este creditat cu construirea actualei catedrale din Spoleto
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
Până la moartea regelui Liutprand (744), Spoleto a fost mai sigur în mâinile puterii centrale de la Pavia, astfel încât următorii ani au trecut într-o atmosferă pașnică. Trei dintre ducii din secolul al VIII-lea au fost simultan și regi ai tuturor longobarzilor, un semn că în acea vreme Spoleto era mai strâns legat de puterea centrală de la Pavia decât era ducatul de Benevento. În anul 776, la doi ani după asediul Paviei și căderea acesteia în mâinile francilor conduși de Carol cel
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
acea vreme Spoleto era mai strâns legat de puterea centrală de la Pavia decât era ducatul de Benevento. În anul 776, la doi ani după asediul Paviei și căderea acesteia în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare (marcând sfârșitul Regatului longobard), Spoleto a trecut și el sub stăpânirea lui Carol și a Imperiului Carolingian. Deși noul conducător a oferit teritoriul Statul papal, el și-a menținut dreptul de a-i numi pe duci, un subiect care a fost aproapesă încordeze relațiile
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
II-lea de Spoleto a refuzat să restituie papei Grigore al III-lea orașele primise, drept pentru care succesorul papei Grigore, papa Zaharia, a cerut sprijinul regelui Liutprand. Zaharia a oferit o armată romană pentru a-l sprijin pe regele longobard și împreună au cucerit Spoleto, unde Liutprand l-a instalat ca duce pe propriul său nepot, Agiprand. La acel moment, Agiprand era deja duce de Clusium. El l-a escortat pe papa Zaharia înapoi la Roma, restituindu-i acestuia orașele
Agiprand de Spoleto () [Corola-website/Science/324718_a_326047]
-
preluarea acestei baze de către musulmani. Pe de altă parte, el a fortificat zidurile orașului și l-a aprovizionat cu suficiente muniții pentru eventualitatea unui asediu. Potrivit cronicarului de mai târziu, Leon de Ostia, Grigore a încheiat un pact cu principele longobard de Benevento și de Capua, Atenulf I, și cu locuitorii din Republica Amalfi, creând o forță comună care i-a atacat și i-a înfrânt pe sarazini. La 2 iulie 911, el a semnat un alt "pactum" cu fiii lui
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
Thrasimund, care l-ar fi inclus și pe ducele de Benevento, Grigore. Regele Liutprand s-a opus încheierii acestui tratat, pe care îl considera ca fiind contrar propriilor interese și l-a atacat pe Thrasimund, considerându-l drept trădător. Regele longobarzilor a cucerit Spoleto înainte de 16 iunie 739 și l-a numit în locul lui Thrasimund pe Hilderic. Thrasimund s-a refugiat la Roma, unde Liutprand l-a supus asediului. Regele a ocupat Amelia, Orte, Bomarzo și Bieda, însă papa a continuat
Thrasimund al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324717_a_326046]
-
fost preluată de Agiprand, nepotul de frate al lui Liutprand însuși. Noul duce de Benevento, Godescalc, care a preluat acel ducat fără consimțământul regal și care continua să îi acorde sprijin lui Thrasimund, a constituit noul obiect al răzbunării regelui longobard. La moartea lui Liutprand din 744, Thrasimund a reușit să preia încă o dată puterea în Spoleto, profitând de slăbiciunile noului rege, Hildeprand, și a deținut puterea până la moarte.
Thrasimund al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324717_a_326046]
-
(uș, Droctulfo, Drocton) (secolul al VI-lea) a fost un general bizantin de origine suevă sau alamana. Potrivit lui Paul Diaconul, Droctulf s-a ridicat din rândul longobarzilor, intrând odată cu aceștia în Peninsula Italica în 569. În continuare, el s-a raliat trupelor bizantine pentru a lupta chiar împotriva celor cu care venise în Italia și a devenit un aliat important atât pentru Bizanț cât și pentru papalitate
Droctulf () [Corola-website/Science/324724_a_326053]
-
în 569. În continuare, el s-a raliat trupelor bizantine pentru a lupta chiar împotriva celor cu care venise în Italia și a devenit un aliat important atât pentru Bizanț cât și pentru papalitate. După ce a devenit duce de Spoleto, longobardul Faroald I, a capturat Classis, portul Ravennei la Marea Adriatică. Droctulf a intervenit și l-a recucerit în numele Imperiului în 575-576. Pentru o scurtă perioadă de timp, Droctulf a fost capturat (Paul Diaconul vorbește de "captivitas"), însă a fost eliberat, după
Droctulf () [Corola-website/Science/324724_a_326053]
-
servească drept comandant ("dux") al postului bizantin din Brescello (Reggio nell'Emilia), care păzea un pod de pește Pad care ducea către Classis, începând din jurul anului 584. Între anii 584 și 590, Droctulf a luptat neâncetat împotriva regelui Authari al longobarzilor, care până la urmă l-a silit să se retragă în Ravenna, în vreme ce regiunea Brescello a fost preluată de longobarzi, iar zidurile cetății au fost distruse până la temelii. După insuccesul din Italia, Droctulf a fost solicitat să lupte în Balcani și
Droctulf () [Corola-website/Science/324724_a_326053]
-
Landulf I (n. cca. 795 - d. 843), supranumit cel Bătrân, a fost primul gastald longobard de Capua din ilustra să familie, care va guverna Capua până la anul 1058. Potrivit "Cronaca della dinastia di Capua", el a guvernat Capua Veche vreme de 25 de ani și 4 luni, iar Capua Nouă pentru încă un an și
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
(de asemenea, n sau Zottone) (d. 591) a fost un conducător militar ("dux") al longobarzilor din sudul Italiei. El este considerat ca fiind întemeietorul Ducatului de Benevento în 571 și primul său duce: “"...Fuit autem primus Langobardorum dux in Benevento nomine Zotto, qui in ea principatus est per curricula viginti annorum..."” (conform lui Paul Diaconul
Zotto () [Corola-website/Science/324732_a_326061]
-
Guaimar I (de asemenea, "Waimar", "Gaimar" sau "Guaimario") (n. cca. 855 - 901) a fost principe longobard de Salerno de la 880, atunci când tatăl său a intrat la mănăstirea de Montecassino în luna august. Părinții lui Guaimar erau principele Guaifer de Salerno și Landelaica, fiica principelui Lando I de Capua. Din 877, el a fost asociat la domnie
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
Salerni, et Capuae et ducum Neapolis". În anul 716, pe când o epidemie se răspândise în Napoli, ducele Romuald al II-lea de Benevento a ocupat castelul din Cumae. Imediat după aceea, papa Grigore al II-lea i-a ordonat ducelui longobard să îl restituie, oferindu-i compensații în schimb. Romuald nu s-a conformat, iar Ioan I a condus o armată împotriva sa în 717. Conform promisiunii, papa a contribuit financiar la această campanie.
Ioan I de Neapole () [Corola-website/Science/324735_a_326064]
-
Guaifer (de asemenea, "Guaifar", "Waifer", "Waifar" sau "Guaiferio") (n. cca. 835 - d. 880) a fost principe longobard de Salerno de la 861 până la moarte. Guaifer a fost fiul lui Daufer "cel Mut" și nepot al lui Daufer "Profetul" și a fost primul membru al familiei Dauferizilor care s-a instalat pe din Salerno, pe care familia respectivă l-
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
a fost exarh bizantin de Ravenna în două rânduri, între 585 și 589 și între 603 și 611. În primul său mandat, a încheiat o alianță cu francii și cu avarii împotriva dușmanului imediat al exarhatului, longobarzii și se părea că bizantinii au forța de a elimina puterea longobardă din Italia înainte ca aceasta sp se instituie. Cu toate acestea, efortul lui Smaragdus nu s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se confrunte
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]