KorAP: Find »[drukola/base=lotus & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...54 >

1,339 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

Rong, în timp ce Fann Sora cea Mare îi dă lui An-te-hai un rând de haine femeiești. O duc pe Orhideea să viziteze o prietenă, îi spune Fann mamei. Suntem deja în stradă când Fann îmi zice că ne îndreptăm spre Casa Lotusului. — Fann! Cunosc natura casei și de aceea ezit. — Aș vrea să avem de ales, Orhideea, zice ea pe un ton de scuză. Stau în mijlocul drumului, incapabilă să iau o hotărâre. — La ce te gândești, Orhideea? — Să câștig inima Majestății Sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede alături de Fann Sora cea Mare și An-te-hai. Ne oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul al doilea atârnă un lampion pe care scrie Casa Lotusului. Intrăm toți trei într-un hol slab luminat. Interiorul e acoperit cu picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare pe o frunză de lotus. Nu se arată deloc îngrijorat cu privire la posibilitatea de a se scufunda, căci ochii îi sunt complet închiși, iar gura sa zâmbește ușor. Are în mâini celebra cupă a înțelepciunii. În dreapta tabloului se află un raft albastru pentru cărți, plin până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
urăsc faptul că trebuie să ia sfârșit. Mă simt cuprinsă de durere și devin din ce în ce mai disperată cu fiecare clipă care trece în zbor. Aș putea să-l sărut, mă gândesc. Aș putea să-l sărut așa cum am învățat la Casa Lotusului. Aș vrea ca Majestatea Sa să fie aidoma clienților care vizitează casa aia, căci ei cunosc plăcerea și o caută cu fiecare ocazie. Mă întreb dacă împăratul Hsien Feng a trăit vreodată plăcerea adevărată. Am impresia că nu. Nu pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
respirația îi devine mai rapidă. Pare să fie surprins de propria-i excitare. Acum mă dă deoparte, ca în clipa următoare să se năpustească din nou asupra mea. Încerc să-mi amintesc pașii pe care i-am învățat la Casa Lotusului, însă mintea mea e o oală care fierbe și în care gândurile se transformă în păstăi moi. Ia-o, șoptește el. Ești pregătită? — Pregătită... pentru ce, Majestatea Voastră? — Nu mă dezgusta. Ridică-ți fundul. Nu asta urmărești, sămânța mea? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc cutia toracică și îmi scot sânii înainte. Continuă, țipă el, în timp ce respirația i se oprește. Pot să-mi aud propriul gând: Aplică ce ai învățat la Casa Lotusului! Numai că sunt incapabilă să-mi unduiesc fundul. Mă mișc stângaci, mă răstorn și mă trezesc așezată pe burtă. Hsien Feng se întinde peste mine ca o pătură. Mă simt bine într-un mod atât de surprinzător, încât plâng. Mișcările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Orașul Interzis. În urma perseverenței mele, împăratul reușește din nou să se trezească înainte de ivirea zorilor. După ce ne spălăm și ne îmbrăcăm, bem o ceașcă de ceai și mâncăm un castron de terci făcut din fasole roșie, susan și semințe de lotus. Ne deplasăm după aceea în palanchine separate la Sala Dezvoltării Spirituale. Curtea și-a dat seama de gravitatea bolii lui Hsien Feng - ei știu că are inima și plâmânii slabi, și că dispoziția sa îl secătuiește de puteri - și acceptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
tot felul de simboluri: roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează anotimpurile de inundații și secetă; sticluțe care conțin fluidul înțelepciunii și magiei; flori de lotus, care reprezintă pacea; peștișori aurii pentru echilibru și grație; și, în sfârșit, insert simbolul de la pg 172 (v. p. 140 șpalt) , care înseamnă „infinit“. De la piept până la genunchi, e înfășurată într-o foiță de aur tipărită cu scripturi budiste. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ilegal. Mi-e greu să vorbesc despre durerea pe care mi-a cauzat-o acest lucru. E ca o înecare lentă: aerul îmi iese din plămâni și nu pot decât să-mi aștept moartea. — Picioarele lor micuțe în formă de lotus l-au subjugat pe Majestatea Sa, mi-a raportat An-te-hai. Doamnele au fost un dar de la guvernatorul din Soochow. Bănuiesc că lui Nuharoo nu i-a fost greu să-i sugereze guvernatorului că sosise momentul ca acesta să-i facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
unde s-a ridicat un altar desupra căruia este o foaie mare prin care se explică ritualul. În mijlocul sălii se află o masă mare, pătrată, din lemn de roșu. Pe masă e o tavă de mărimea unei frunze mature de lotus, mai mare decât cădița unui copil. Pe tavă sunt așezate obiecte simbolice: un sigiliu imperial, o carte de Confucius, Despre toamnă și primăvară, o pensulă de scris făcută din păr de capră, un lingou de aur și unul de argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ceremonie. Încerc să nu îmi imaginez scena în timp ce eunucul continuă să descrie jefuirea a ceea ce mai rămăsese din Yuan Ming Yuan. Însă cu ochiul minții văd aievea barbarii mărșăluind în Satul Caisa, Pavilionul Bujor și Casa de Ceai Frunză de Lotus. Pot să le văd chipurile strălucind în timp ce se năpustesc prin holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin sertare. Îi văd forțând intrarea de la camera mea de depozitare în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dar că trebuie să învețe să-l disciplineze. Spre surprinderea mea, Nuharoo vine la mine înainte de a apuca eu să fac pasul acesta. E îmbrăcată obișnuit într-o rochie de culoarea fildeșului, și îmi aduce în dar flori proaspete de lotus. Se plânge de restricțiile mele preivind dieta lui Tung Chih - insistă că e prea slab. Îi explic că nu am nimic împotrivă să mănânce mai mult, dar că dieta lui trebuie să fie echilibrată. Îi spun că Tung Chih stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
a recomandat un tânăr eunuc talentat de care auzise el, Li Lien-ying. Numele inițial al lui Li fusese Al Paisprezecelea - părinții săi aveau atât de mulți copii, că au renunțat la numele tradiționale. Numele Li Lien-ying, însemnând „frumoasă frunză de lotus“, i-a fost dat de către un budist după ce a fost castrat. Budiștii cred că frunza de lotus este scaunul lui Kuan Ying, zeița milei, care a fost inițial bărbat, dar a luat forma unei femei. Kuan Ying e una dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fusese Al Paisprezecelea - părinții săi aveau atât de mulți copii, că au renunțat la numele tradiționale. Numele Li Lien-ying, însemnând „frumoasă frunză de lotus“, i-a fost dat de către un budist după ce a fost castrat. Budiștii cred că frunza de lotus este scaunul lui Kuan Ying, zeița milei, care a fost inițial bărbat, dar a luat forma unei femei. Kuan Ying e una dintre preferatele mele, așa că am fost înclinată să-l plac pe Li Lien-ying încă de la început. Am sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
tapiserii reprezentându-l pe Buddha. Dacă ar fi permis, ea ar ordona construirea unui Buddha gigantic în mijlocul sălii de audiență. Nu am odihnă. Într-o noapte, în vis, mă transform într-o albină prinsă în capcană înăuntrul unei inimi de lotus în formare. Cu fiecare sforțare pe care o fac, semințele pocnesc. Mă trezesc și descopăr că An-te-hai a pus în fața mea un bol cu supă din semințe de lotus și că vaza mi-e plină cu flori de lotus proaspăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
transform într-o albină prinsă în capcană înăuntrul unei inimi de lotus în formare. Cu fiecare sforțare pe care o fac, semințele pocnesc. Mă trezesc și descopăr că An-te-hai a pus în fața mea un bol cu supă din semințe de lotus și că vaza mi-e plină cu flori de lotus proaspăt culese. De unde ai știut visul meu? îl întreb pe eunuc. — Pur și simplu știu. Ce e cu toți lotușii ăștia? An-te-hai îmi aruncă o privire și zâmbește: — Se potrivesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de lotus în formare. Cu fiecare sforțare pe care o fac, semințele pocnesc. Mă trezesc și descopăr că An-te-hai a pus în fața mea un bol cu supă din semințe de lotus și că vaza mi-e plină cu flori de lotus proaspăt culese. De unde ai știut visul meu? îl întreb pe eunuc. — Pur și simplu știu. Ce e cu toți lotușii ăștia? An-te-hai îmi aruncă o privire și zâmbește: — Se potrivesc cu culoarea chipului Majestății Voastre. Sentimentele mele nu fac decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pus în fața mea un bol cu supă din semințe de lotus și că vaza mi-e plină cu flori de lotus proaspăt culese. De unde ai știut visul meu? îl întreb pe eunuc. — Pur și simplu știu. Ce e cu toți lotușii ăștia? An-te-hai îmi aruncă o privire și zâmbește: — Se potrivesc cu culoarea chipului Majestății Voastre. Sentimentele mele nu fac decât să se adâncească. Nu mai pot nega față de mine însămi că ele își au originea în figura lui Yung Lu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
zile de liniște. I-am invitat pe Nuharoo și pe Tung Chih să mă însoțească la Palatul de Vară, unde am plutit pe lacul Kunming, departe de distrugerile provocate de invadatori. Înconjurată de sălcii plângătoare, suprafața lacului era acoperită cu lotuși înfloriți. La sfârșitul verii, câmpurile fertile semănau cu regiunea de țară de la sud de Fluviul Yangtze, regiunea orașului meu natal, Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo, care era plină cu oaspeți și animatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

înaintea voastră! Katsuyori rămase încremenit, țintuindu-și soția cu privirea. Ținând în mâini o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
urmau muncitorii, care înfigeau pari pentru a însemna linia stăvilarului. Când linia trasată devenea baraj, iar apele celor șapte râuri erau deviate spre a curge în interiorul său, întreaga zonă avea să devină un lac în forma unei uriașe frunze de lotus, pe jumătate deschisă. Privind cu atenție dispunerea pământului care forma granița dintre Bizen și Bitchu, oamenii își dădeau seama că, în trecutul îndepărtat, trebuia să fi făcut parte din mare. Bătălia începuse. Nu avea să fie o luptă a sângelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nobuo și nedorind să ajungă de râsul celorlalți generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]