1,144 matches
-
legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar sursa acestor zgomote, văzu o figură ieșind din unul din coridoarele încâlcite. Era o fată pe care avea senzația că o cunoaște, însă nu putea fi sigur fiindcă aceasta se mișca abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la r\s\rit" Închid ochii și-ntreaga lume a murit; Îi deschid și totu-n jur e iar Însuflețit (Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Visam că-n așternuturi m-ai ademenit Și mi-ai cântat de zei lovit, m-ai sărutat ca un smintit. Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Mă alintam că vei veni, așa cum ai făgăduit, Însă Încep să-mbătrânesc și numele-ți de-acum să-l uit ( Cred că mintea mi te-a-nchipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și tu la fel. Olarul opri furgoneta, coborî geamurile laterale, și așteptă să vină cineva să-l jefuiască. Disperarea sufletului, loviturile vieții își împing uneori victima la astfel de hotărâri, dacă nu chiar mai rele. Vine o clipă când omul lovit sau înjurat aude un țipăt în mintea lui, Pierdut o dată, pierdut de tot, și atunci, în funcție de locul unde se află și de particularitățile situației lui, ori își risipește ultimii bani pe un bilet de loterie, ori aruncă pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care tatăl se va ocupa de treaba absurdă de a se debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare dintre statuete linia optimă de divizare a respectivelor jumătăți de mulaje. Cofrajele n-au fost încă predate de tâmplar, ghipsul așteaptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când în când, ca și cum noi n-am avea nevoie să creștem, să mergem la cuptor, să știm cine suntem. Cipriano Algor chemă câinele, Vino aici, Găsit, vino aici, cine să înțeleagă aceste ființe, lovesc și îndată îl mângâie pe cel lovit, îi lovesc și dau fuga să sărute mâna ce i-a lovit, poate că toate astea nu sunt decât o consecință a problemelor pe care le-am avut, de la îndepărtatul început al timpurilor, ca să reușim să ne înțelegem unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să le strig guzganilor!) și întrucât, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țipînd jos, În stradă și huruitul elicopterelor În aer. Sare din cadă, Își trage pantalonii și cămașa, și o ia la fugă pe scară În picioarele goale. Holul arată ca un spital de campanie: pe podea zac oameni tăiați și loviți, medicii fug Încolo și Încoace. Un gaz puturos și Înțepător pătrunde pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține la piept, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
două reclame la Maxdrip. Asta e. Wakefield dă una dintre sticle tînărului său prieten. — Ceea ce e trist este comerțul cu carne umană. Exploatăm totul, fie el animal, mineral sau uman. Puștiul trage un gît, aproape nenimerindu-și gura din cauza ochiului lovit. — Încearcă să nu mai fi atît de programatic, Îi sugerează părintește Wakefield. Oamenii fac ce vor. Așa au făcut dintotdeauna. Ce te face să crezi că e exploatare? Au sindicatul lor. — Da, adaugă barmanul, și multe dintre ele sînt artiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lucru la care visaseși și pe care ți-l închipuiseși, până când devenise aproape o obsesie. — Francesca Tyler, ce ți-a făcut biata mașină ca să merite așa un tratament? întrebă Stevie, atrasă în biroul lui Fran de zgomotul asurzitor al clapelor lovite și de înjurăturile repetate ale lui Fran în timp ce izbea în ele atât de tare, încât câteva rămăseseră prinse într-o îmbrățișare de metal. Adevărul era că Fran se simțea incapabilă să ia o hotărâre. Habar n-avea ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spus să lase mâna jos și să nu caute să facă gesturi de-astea să ne impresioneze. Și atuncea au început să ridice mâna la noi. N-a apucat, că n-a avut cum, și-atuncea a fost și ei loviți. Pentru că ei... că-n fond, ei a căutat-o și nu a vrut să vadă de treaba lor. A trecut o perioadă după ce ne-am certat atuncea cu ei, p-ormă ei căuta tot timpul să se certe cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Din nou la drum și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma, am văzut că pagubele cutremurului erau mult mai grave, populația mult mai deznădăjduită și gropile comune mult mai mari. La Roma, lovită și de o înspăimântătoare inundație, stricăciunile erau imense, și mulți oameni își pierduseră viața îngropați sub dărâmături sau înecați. Pe colina romană Celio ne-am întâlnit cu Adeodato, care ne aștepta. Nu aveam de gând să mai zăbovesc în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tati aplauda - și se entuziasma chiar dacă nu știa nimic despre volei. Deși nu cunoștea regulile jocului, și chiar Îl plictisea de moarte, Antonio sfârși prin a se distra de minune. Iar bufnetul surd al mingii de piele izbită, maltratată și lovită În mijlocul acelor urlete și incitări În zgomotul asurzitor al sălii de sport Îi aduse În minte o altă minge, un alt meci, o altă zi. Astăzi putea spune că Întreaga lui viață fusese determinată de o minge. Nici măcar Valentina n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Caterina, voia să se refugieze În orașul copilăriei sale, al vacanțelor, unde Îl considerau un om important, unde Încă se simțea ca un rege. Sasha privea Împietrit geanta ei cu mânerul rupt. Își dădu seama că avea și un genunchi lovit. În locul acela ciorapul rupt lăsa să se vadă pielea. Un fir de nailon atârna pe picior. Firul acela Îi părea semnul intolerabil la dezordinii universale. Dintr-o dată, simți o milă inexplicabilă pentru femeia aceea atât de plină de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat pumnii și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și până la urmă a fost nevoită să-l stropească cu apă, ceea ce l-a trezit așa de rău încât a dat din mâini și a făcut-o pe Zilpa una cu pământul, iar ea s-a văitat ca o pisică lovită. Zilpa nu era așa de încântată de venirea acestui Iacob. Vedea că prezența lui schimbase lucrurile între surorile ei și s-ar fi putut să slăbească legătura dintre ea și Lea. O deranja pentru că era pur și simplu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lipsă de respect și cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată, decât lovită. Deși mama îi mai plesnea pe frații mei din când în când, era prima dată când ridica mâna asupra mea. Am înlemnit acolo și i-am privit fața care se contorsionase de durere imediat după ce și-a dat seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso, ce zici? Te distrai bine În pat cu el! N-aveam imagini, dar mi-era de ajuns și sunetul, n-am pierdut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
El e cel care l-a ucis pe tata, v-o jur! Am vrut să mă interpun, dar probabil că mi-a dat cu ceva În cap, după aia nu-mi mai amintesc nimic. - La fel ca atunci, cu Gwen? Lovit, apoi amnezic de două ori la rînd e cam mult, nu crezi? susură Lucas Înainte ca Marie să preia ștafeta. - Mama mi-a povestit că atunci cînd erai copil aveai crize de somnambulism și de amnezie, ai putut ucide Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La teatrul Cross. În ciuda cadavrelor de la subsol. Nu cred că ar fi într-atât de superstițioasă încât să refuze rolul, ce zici? Și asta nu e tot - ia ghici cine o joacă pe Christina? — Hazel, zisei eu; punct ochit, punct lovit. Hugo păru dezamăgit. — Știai deja? Nu, dar l-am auzit pe Ben vorbind de ea. Zicea că e foarte bună. Și cred că, până la urmă el a făcut întreaga distribuție. — Ben? Ah, ăsta-i mâna dreaptă cea puternică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că n-are nevoie de trucuri de genul ăsta. O să pierd custodia. Deoarece, colac peste pupăză, mi-am pierdut și slujba. S-a uitat la Laura cu amărăciune. — Și-n chestia asta ai o parte de vină. Punct ochit, punct lovit. Felicitări. — Of, Hugo, îmi pare... — Uite ce e! Nu-mi pasă cât de tare îți pare ție rău. E prea târziu. Răul a fost făcut. Laura își frământa mâinile chinuită. — Dar poate că e ceva ce aș putea... — Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât poșirca asta cu spumă. Strânse doza goală în pumn, făcând-o armonică, apoi o aruncă înspre coșul de gunoi aflat lângă birou. De regulă nu nimerea, dar acum observă încântat cum recipientul poposește exact în coș. Punct ochit, punct lovit, uite că te-am nimerit! Aproape că nu auzi întrebarea musafirului. - Se poate ieși prin spate? Îi făcu semn că da, întrebându-se cum ar reacționa dacă intrusul ar solicita dormitorul pentru câteva ore de somn fără vise. Poate că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Habar nu am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au murit? - Instantaneu. Punct ochit, punct lovit. Partea hazlie este că unul avea pe mână un tatuaj cu Celine Dion. Nu ți se pare aberant? Am văzut tot felul de tatuaje la viața mea, unul își făcuse arborele genealogic pe piept și reieșea că se trage din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]