1,901 matches
-
neapărat ca director-general, și bineînțeles nici ca om de serviciu, ci ca specialist în producția respectivă, asta era o naivitate a lui... Înlăturarea definitivă a patronului el n-o înțelegea ca o înlăturare a unui mit (trebuia să se realizeze lozinca: producem fără patroni, mai bine decât ei și împotriva lor - adică împotriva mitului eficienței particulare) și mai ales nu înțelegea că înlăturarea lui, chiar fizică, însemna înlăturarea unui simbol, cel al exploatării omului de către om: patronul, el era acel simbol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se întîmplase într-o duminică. Vinerea următoare, tocmai când vroiam să mă întorc acasă, o colegă (plecam totdeauna împreună) îmi strânse brațul și îmi șopti speriată: "Suzy, ia uite ce scrie acolo!" Mă uitai. Pe perete, lângă afișier, văzui o lozincă cu litere de-o șchioapă scrise cu tuș pe o bandă de hârtie de-un metru, lipită la capete, citii: Culala S. la cadre. Din prima reacție mă opri această colegă: "Ce faci?" "Ce să fac, mă duc acasă." " Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inevitabilă. "Are cuvântul tovarășul Ghiță N., care va vorbi despre aceste chestiuni, după care vor urma discuții." Mă așezasem chiar în față, din întîmplare sau din curiozitate, să văd mai bine. Ghiță se ridică și începu întîi să-și debiteze lozincile introductive. Glasul îi era deocamdată moderat. Vorbea liber și mi se păru chiar că are de gând să se dea de partea studenților, ale căror succese în învățătură și în activitatea politică sânt din ce în ce mai marcante, datorită unei bune îndrumări a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
manipulase în fel și chip punînd-o să se sucească și să se răsucească încoace și încolo cu mâna ridicată, îi spusese năpârcă. Masa compactă a celor din fund începu iar să scandeze, nu mai mi-aduc aminte ce fel de lozincă. Somnambulă parcă, fata o luă încet spre ușă. Bineînțeles că fu oprită cu râsete sarcastice. Șuta își scoase haina și își slăbi gulerul și cravata. Se încălzise? Îi plăcea? Savura execuția asta publică? Fiindcă asta era, nu discuție și nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poeziei. În concluzie, Breslașu era sfătuit să caute surse de inspirație "mai potrivite" (citiți "atemporale"), de pildă, biblica legendă a lui Iov, pentru a nu altera puritatea artei sale". Vituperînd astfel de teorii dușmănoase, se pronunță în contra "artei pentru artă", lozincă ce înseamnă în fond "artă pentru burghezie". Pledează pentru poezia-manifest (numită peste ani de Nichita Stănescu, cosmetizant, poezie ocazională), iar identitatea tematică nu o crede un handicap, poeți de frunte nefiind stînjeniți în a-și afirma personalitatea creatoare. Sînt date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alți scriitori partinici. Maria Banuș, cuprinzîndu-i pe toți participanții, declară: "Sîntem poeți revoluționari, poeți care ne-am dăruit cu sufletul cauzei poporului, socialismului. Avem o concepție clară, științifică despre lume și despre artă". Nici Titus Popovici nu duce lipsă de lozinci revoluționare prezentate într-o autentică limbă de lemn, iar A. E. Baconsky este foarte critic la adresa locurilor comune din poezia unor Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Maria Banuș, Eugen Frunză, etc., pledînd pentru o poezie modernă, întrebîndu-se retoric: Se pot scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
3 ha de pămînt (în acea regiune pămîntul este argilos și 3 ha nu rodește nici cît trebuie să mănînce), analfabet, este arătat, de materialul informativ, că ar fi condus manifestații la alegerile din 1946 și că ar fi scris lozinci pe garduri. Pentru toți aceștia am dat dispoziție să fie puși în libertate, după ce am stat de vorbă cu fiecare în parte. Pentru ceilalți am cerut să se continue cercetările și să se raporteze, făcînd propuneri concrete". La Concluziile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mulțimea aceea care toată își dorea același lucru să fie liberă, să poată gîndi liber, să se poată exprima liber -, am văzut toți oamenii aceia care se mișcau ca la o comandă militară (toți aruncau cu pietre în steaguri, în lozinci, în geamurile Consiliului Județean de Partid). Probabil că, dacă acum se scrie într-un ziar denumirea aceasta, nimeni, din cei mai tineri, nu o să știe ce înseamnă. Și toate acestea se întîmplau sub privirile tăticului nostru, agățat acolo sus, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toată lumea se lua de mînă (în primă fază nu i s-a dat foc, a fost călcat în picioare, dar în horă). Cred că și hora este un simbol al nostru, al românilor. Am coborît jos, am făcut din toate lozincile acelea un mare foc de tabără, ne-am simțit foarte bine, a fost extraordinar. Vă spun: pentru prima oară în viața mea și pentru puținele dăți, în ziua de 15 noiembrie 1987 am fost liber". Vor fi arestate patru sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să-i accept și stilul, împreună cu sosul ideologic din declarația lui Filip, ca singură dovadă a ticăloșiilor mele, prefabricatele și lozincile lui Voicu se constituiau într-un dosar acceptabil, numai bun de trimis judecătorilor de la Tribunalul Militar. Ceea ce a încercat anchetatorul, dar nu a reușit, a fost implicarea altor persoane, ca parteneri de discuție sau martori, în uneltirile mele contra ordinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În inspecțiile sale ministeriale, însuși Marin Jianu, conducător spiritual și model al torționarilor, îi bătea pe dușmanii clasei muncitoare pînă aproape de leșin, după care îi ajuta să-și revină silindu-i să nădușească în pas de front și să scandeze lozinca, profund mobilizatoare și dragă inimii lui, Stalin și poporul rus/ Libertate ne-a adus! Cei ce încercau să evadeze nu trebuiau prinși, ci împușcați, "ca să nu se mai întîmple". Un procedeu simplu și eficient. Unele torturi necesitau însă tehnici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dată izbită de o constatare, pe care decalajul o face și mai consternantă: muncitorul român într-adevăr nu gândește, el doar muncește. Coloanele venite în frământatul an 1990 să bumbăcească studenți, profesori, medici, în Piața Universității nu glumeau, scandând sinistra lozincă. Toată lumea a văzut lucrători de la spații verzi aruncând frunze și crengi cu lopata într-un camion deschis, care pleacă apoi în trombă, împrăștiind frunzele și crengile pe străzile altminteri curățele; toată lumea a văzut aceleași străzi scormonite în fiecare vară, pentru
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a lumii în doar patruzeci și opt de pagini, cât are Manifestul Comunist, nu e de colo. Întâi că nu mai trebuie să citești tu, nici măcar celelalte scrieri ale omului, te duci cu tovarășii militanți la bar, bei și comentezi lozincile marxiste, sau leniniste, vezi scena cu troțkiștii din filmul despre viața Fridei Kahlo, o pictoriță de geniu și o femeie fără asemănare de proastă, în felul ei. Doar nu vă imaginați că un grup se poate duce la bar și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Timișoara, spațiu numit Zonă liberă de neocomunism, un număr de corturi adăposteau greviști ai foamei, un spectacol niciodată văzut înainte în București. Pe corturile lor, ca și pe zidurile Universității și Arhitecturii, panouri, afișe, graffiti și fotomontaje informau populația prin lozinci pline de vervă, că scopurile Revoluției din decembrie fuseseră deturnate. Ziua greviștii erau mai degrabă singuri, cu câțiva ziariști, medici, curioși. Dar seara, mii de cetățeni se adunau, se salutau politicos cu "domnule" și "doamnă", ceea ce iarăși nu se pomenise
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Revoluției din decembrie fuseseră deturnate. Ziua greviștii erau mai degrabă singuri, cu câțiva ziariști, medici, curioși. Dar seara, mii de cetățeni se adunau, se salutau politicos cu "domnule" și "doamnă", ceea ce iarăși nu se pomenise de mult în România, strigau lozinci anticomuniste, afișau pancarte, ascultau discursurile foștilor disidenți pronunțate de la balconul Facultății de geologie, vizionau pe zidul Arhitecturii înregistrări, casete, documente, filme dezvăluind ceea ce publicul nu avea cum ști din secretele recentei revoluții: în Iliescu în discuții amicale cu Ceaușescu, pe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să treacă, a comunismului condamnat de istorie și nedispus să lase scena goală. A fost sigur asta. Dar văd altfel acum Piața Universității. Văd mai pregnant altceva. Cămășile curate, obrazurile proaspăt rase, bărbile, blugii, rochiile, mirosul de colonii fine și lozincile, amestec de umor și fermitate, îmi par mai importante decât punctul opt al Proclamației de la Timișoara, pentru oamenii care veneau acolo. Văd Piața Universității ca pe o psihodramă națională. Toți cei care înghițiseră umilința cozilor, fricii, insultelor, șefilor mai proști
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
violența revine ades costumată ca arlechin. Din 2004 ne sufocă rapoartele și descalificările adresate medicilor, profesorilor, artiștilor, tinerilor reveniți în țară, iar portocaliul steagurilor și eșarfelor împrumutate de la dizidenții polonezi din anii '80 nu spune nimic concetățenilor tot mai dezorientați. Lozinca contraculturală "capitalism în carnaval, carnaval în capitalism (societate)" pare mai potrivită. (2, p. 362). Acum, după primul deceniu al secolului al XXI-lea, tradiția a fost redusă la obiecte: mai rar, în portul și în arhitectura de împrumut, tot mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
individul se proclamă măsura tuturor lucrurilor și pretinde să dicteze universului legi plămădite de propria sa rațiune, slabă și supusă greșelii". (9a, p. 107) Cu toate acestea, aventura umană în lumea devenită tot mai ostilă continuă. La începutul anului 2012, lozincile "indignaților" din peste 6o de orașe din țara noastră evocă fapte înrudite cu cele redate de Guénon în observațiile sale socio-politice. Ultimele trei capitole ale scrierii rezumă deficiențele democrației, ale egalitarismului abstract, care nu țin seama de diferențele existente între
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu se prea puteau construi perspective. Acestea presupun subjonctivele, optativele îmbietoare, luminoase, calde, cât de cât ritmate cu tacturile inimilor și sufletelor oamenilor naturali și credincioși totodată. Elevii și studenții părăseau curând lectura și interpretarea conștientă, canonizându-și memorarea câtorva lozinci. La început maturii, mai târziu și tinerii au devenit tot mai indiferenți pentru dificultățile de înțelegere și de memorare a concepției și a practicilor imperative și dominatoare a acestei "filosofii". Ideile socialismului și ale autoritarei pedagogii a muncii, pe care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se transforma în agenți ai modernizărilor. Mai ușor reușesc simple persoane și familii să se integreze în țări cu limbi romanice, cum sunt Italia și Spania, decât emisarii României. La noi, entuziastul obiectiv al demonstranților din decembrie 1989, rezumat în lozinca "Vrem să intrăm în Europa!", s-a diminuat pe măsura accentuării declinului economic, social și a calității tot mai scăzute a vieții. Lipsa de coerență și de continuitate a reformelor politice și culturale a întârziat peste așteptări tranziția de la autoritarism
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și uman. Nădăjduim ca distrugerile la care suntem martori să aparțină unui astfel de ciclu. În decembrie 1989 românii, ca și alte popoare supuse sovieticilor, s-au eliberat și s-au alăturat țărilor cu regimuri liberale. Demonstranții Capitalei scandau atunci lozinca "Vrem să intrăm în Europa", în numele aceleiași apartenențe la Europa pe care o amintea M. Eliade în 1953: "Căci Thracia dionisiacă și Grecia orphică, Roma imperială și creștină, în această parte a Europei, s-au întâlnit și și-au plăsmuit
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au fost frecvent obligați să renunțe și chiar să-și disprețuiască vechile valori și norme în care s-au născut și au crescut generațiile din al doilea mileniu creștin. În ultimele cinci decenii postbelice, românii au fost obligați să adopte lozincile lansate în diferitele "congrese" (ale partidului, ale sindicatului, ale FDUS-ului), la manifestările organizate în cadrul festivalului "Cântarea României", completate de dezbaterile tot mai formale și seci din atotcuprinzătorul "învățământ ideologic". Treptat, crisparea și teama de pedepsele aspre din anii terorii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
HOTARUL, revistă apărută la Carei, săptămânal, din 1 septembrie 1933 până în 4 aprilie 1936, având subtitlul „Organ de afirmare națională”. Adoptând lozinca „Dumnezeu, Națiunea, Regele” și susținând „ideea de consolidare temeinică și afirmarea tot mai crescândă a spiritului românesc din aceste părți”, publicația a fost o ferventă promotoare a doctrinei naționaliste, totalitarist-legionare. Această orientare ideologică e sesizabilă și în versurile ce apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287454_a_288783]
-
pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din când în când câte ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru că apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, daca n-ai fi învelit în crusta tot mai groasă a tuturor rănilor tale cicatrizate." (1955) Portrete de scriitori Atât în
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Iertată să ne fie invocarea acestor nume, de vreme ce ,noua retorică" nu mai are nici un raport cu argumentarea și persuasiunea. Este și receptarea un barometru, atât al calității discursului, cât și al libertății opțiunii receptorilor, când libertatea e autentică și nu lozincă goală. Lipsiți de acest privilegiu, auditorii din adunarea politică imaginată de Cantemir (Istoria ieroglifică), hipnotizați de tirania absolută, ,frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i peste nouri ridicară (că mai toți supușii
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]