1,956 matches
-
ocrotise și încercase s-o înțeleagă chiar și în momentele în care nimic nu era de înțeles. Oricât se străduia, nu avea ce să îi reproșeze! Pe când, ea? Trăia în spatele gardului înalt de scândură și se lăuda cu casa care lucea de curățenie. De Paște și Crăciun își cumpărau haine noi și mergeau la biserică; ajungeau ultimii și plecau primii. Din când în când se lăsa convinsă și ieșeau la câte o serbare câmpenească; în timp ce Șerban strângea mâini și găsea cuvinte
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
Uăiii, uăiii, hîîî! Nelu frână brusc și spuse și el: uaaa, iar Melu, care picotea pe bancheta din spate, se dezmetici și spuse la rândul său: oalee! Într-adevăr, în dreapta lor, puțin mai jos față de șosea, după un stufăriș rar, lucea sub razele lunii o fascinantă întindere de apă. Miracol! O baltă de care ei nu știau! Nelu, șeful expediției hotărî: - bă, oprim, facem două-trei lansări și dacă trage, oameni ne-am făcut! Timp avem! Mai ceva decât un pluton de
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Toate Articolele Autorului Oameni făclii Seri regale cu oameni făclii, Ce luminează ca aștrii târzii. Din dărnicia lor eu împrumut lumină Și versurilor mele, le pun rădăcină. Mă-mbrac în praf de stele Și luminez și eu, Risipa razei voastre, Lucească mereu. Voi dăruiți comori Prin gândurile voastre, Brațe întinse de flori, Spre zările albastre. Ardeți încet și-mprăștiați lumină, Prin slova voastră curată, fără vină. Peneluri înmuiați în clar de lună, Picturi creați, valori o să rămână. Cresc și eu Cresc
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
tot, și tot dispare. E întuneric beznă. ---Beznă universală. Tăcută merg că muții și fără vaz că orbii. Ma-ndrept așa, spre stele, din viața planetară, Însoțitori mi-s cioclii și păsările corbii. E întuneric beznă, dar steaua-mi sus lucește. Mă cheama-n înălțimi, tăcută, eu ma-ndrept . Plecarea mea din lume un vaiet lung stârnește. Ma-ndrept spre steaua mea , cu mâinile pe piept. Ajunsă sus, lumina mea se stinge Și contopita sunt în beznă de-ntuneric. Cand cade
EU SI STEAUA MEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366029_a_367358]
-
întrebăm pe curieri, ei au acces acolo ! - Care curieri ? Nu vezi că nu mai apare niciunul ?! - Să verificăm dacă este otrăvită ! - Cum ? - S-o gustăm ! - Și să murim noi ?! - Niciun sacrificiu nu este prea mare.... - S-o gustăm ! Le-au lucit ochii în cap atunci când și-au trecut sticla din mână în mână, la fiecare sorbitură fiecare fiind copleșit de gândul că la scurtă vreme poate simți fiorul morții. Simțind tăria și gustul licorii, sclipirile din ochi au fost scăpate de sub
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
și pe mine aș fi putut conta la fel. Cu toate acestea am încercat din răsputeri, și cu încredere să pășesc în lumea ta. Să pășesc în fața ta cu un zâmbet larg, care mi-au făcut ca ochii să-mi lucească când te-am zărit prima oară pe deasupra multimii, acolo unde tu mă asteptai cu dorul în suflet, dar și puțin neliniștit. Purtai și tu în al tău suflet nelămuririle tale! Amintiri multe frumoase și câteva pe care le poți număra
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
adevarat ce simt. Te rog trimite-mă acolo unde simți . Chiar dacă sunt neputincioasă... A noastră piele este sumară, se unește precum soarele în cer neîmplinit. Avem nevoie de lumina noastră tulbure A noastră lumină ce ne mângâie gândurile. Firea noastră lucește precum greierii ce împletesc neliniștea nopții, prin lumina lor și împacă suflete necugetate. Eu plec spre noapte... iar tu rămâi plecat spre febra tăciunilor. Și-mi lipsesti, atât de mult încât apari în jocul miresmei, rămânând ceva mărunt, ajungând acolo
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
LA VIAȚĂ DE SILVIA KATZ IANĂȘI FRAGMENT Au ieșit amândouă foarte emoționate din cabinet și deodată Sofia s-a trezit îmbrățișată de Eva, care a început să strige cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii. -Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba! (Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată! Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
Citește mai mult DREPTUL LA VIAȚĂDESILVIA KATZ IANĂȘIFRAGMENTAu ieșit amândouă foarte emoționate din cabinet și deodată Sofia s-a trezit îmbrățișată de Eva, care a început să strige cu glas tare, în timp ce fața îi radia de bucurie, iar ochii îi luceau în lacrimii.-Nu am cancer! Nu am cancer! Am scăpat Eloim, Eloim, Eloim todaraba!(Dumnezeule mulțumesc mult)! Doamâna mea să fiți binecuvântată!Sofia a încercat s-o potolească, deoarece în jurul lor erau foarte multe femei bolnave care poate nu aveau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune în povești de pe la noi, fiul mare-al babei Dochia, ciobănel la mândre oi. Care, ajuns pe
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi își arcuiau coroanadumneaei să se închine.Și din apele cristaleblânzii nuferi o priveau,spiridușii puneau prin iarbăbobi de rouă ce luceau.Măre, zice-se, c-atuncese ivi mândru voinicnalt, frumos, cu negre pletecu mers sprinten pe colnic,Ce era, precum se spune... XIV. TOT BATE CEASUL, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014. tot bate ceasul Beția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
nu răsare alungată de noapte, ci adusă de soare, nici noaptea nu pleacă sub pământ de frica luminii, ci spre a odihni o lume și a lăsa să se anime alta. Oamenii nobili sunt cei mai naturali oameni, căci aurul lucește pentru că e aur, nu pentru că vrea cineva să lucească, nici clopotul n-ar suna dacă n-ar fi clopot, căci una e să bați în el și alta să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
nici noaptea nu pleacă sub pământ de frica luminii, ci spre a odihni o lume și a lăsa să se anime alta. Oamenii nobili sunt cei mai naturali oameni, căci aurul lucește pentru că e aur, nu pentru că vrea cineva să lucească, nici clopotul n-ar suna dacă n-ar fi clopot, căci una e să bați în el și alta să bați într-un lemn! Noblețea e o artă a umanului, zugrăvită, dăltuită, vibrată în fire, iar cei pe care-i
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
pianul mi-a șoptit Cu degete albastre Că-n inima-ți, nemărginit, Se află două astre... În suflet pașii ți-au rămas Cu șiruri de mărgele Să-mi lege-n ultimul tău glas Priviri de rândunele. În minte ochii tăi lucesc Cu verzi diamantine Îmi prind luceafări ce-mi șoptesc Ce dor îmi e de tine! În liniște tu mai pătrunzi Cu inima-ți furată Să-mi spui tăceri și să te-afunzi În apa-ți tulburată! În mâl cu dinții
ÎN GÂND PIANUL MI-A ŞOPTIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366094_a_367423]
-
invitați și a scuzat câteva absențe notabile, dar motivate, i-a dat cuvântul domnului Lazăr Lădariu, care și-a început prezentarea citând ultima strofă din Imnul ASTREI: „ Cu dreapta să ne ocrotești,/Puternic Dumnezeu,/ A noastră stea, pe bolți cerești,/Lucească-n veci, mereu... Un gând din partea Despărțământului Central județean Mureș al Astrei, un gând de decembrie, despre lumină, cuvânt și limbă...: Subt burnițarea măruntă a gândurilor, în această altă iarnă a singurătății, cuvintele - lumină coboară din rafturile bibliotecilor, lin, biruitoare
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
singură avere:/ Să trăim sortiți pentru-a iubi!” (Sortiți pentru a iubi). Ceea ce e cu adevărat remarcabil. Că Alexandra Mihalache a descoperit „Taina unei taine” - este sigur: „În trena lunii visul se ascunse/ Când stele ard pe ramuri de dorinți,/ Lucesc în văi acorduri nepătrunse/ Iar norii se aștern în neputinți.// Se spulberă prin vălul de răcoare/ Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții în zenit.// Tulpini de dor se-nalță către soare,/ Luceferi de lumină
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Neștiut periplu visul În oceanul de mister Unde s-a deschis închisul Altei vămi în efemer Fulger scurt lucind în beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie nodul Funiilor revolute
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]
-
călău, așezându-și capul pe trunchi. „Vreau să mor creștin! Lovește!” În doar câteva clipite capul destrupat al lui Mateiaș avea aceeași expresie rece, parcă nepăsătoare ca a fraților săi. La urmă, lângă balta de sânge a fiilor săi, ce lucea sub razele amiezii, a fost omorât și bătrânul Constantin Brâncoveanu de aceeași lovitură nemiloasă a călăului. Oribilul spectacol s-a încheiat, după obiceiul otoman, cu purtarea capetelor în vârful sulițelor, pe străzile Istanbulului, iar trupurile mucenicilor au fost aruncate în
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
pâine ... Voi pleca la dimineață, Să le dăruiesc, că-i bine. Dulciuri, fructe, jucării Să le-aducem bucurii. MAGIA CRĂCIUNULUI Se lasă noaptea peste casa mea E noaptea Magică, de Sfânt Crăciun, Miros de cozonac și ce minuni În brad lucind culoare-acestei lumi. Trăiesc ca-ntr-o poveste de demult Când pragu-mi calcă un colindător Îmi amintesc, fetița de-odinioară Și-mpart vise curate uitate în pridvor. Trăiesc magia-n fiecare an Mă-nvălui în sublime amintiri Și clipe ferecate din
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
mințise pe mama ei că va petrece Crăciunul la prietena ei Angelica în complicitate cu aceasta, ca seara pe la opt să străbată cu un taxi drumul forestier de pe Larga și pe o ninsoare ca-n povești cu fulgi mari ce luceau la lumina farurilor să se oprească în fața unei cabane măiestruase acoperită cu un strat gros de zăpadă, cu turnulețe și balcoane din lemn de brad frumos lăcuit. Curtea nu era curățită și atunci, sprijinită de brațul lui Mihai străbătură aleea
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
pe fereastră. - Ce frumoasă e marea!, șopti el sărutându-i urechea. Elena își lăsă capul pe umărul lui și-l privi pe sub gene: - Au început să-ți apară fire albe... Ai îmbătrânit, iubire! - Am îmbătrânit împreună... Deodată, ochii lui căprui luciră cu subînțeles și izbucni vesel: - Ce spui? Mergem pe plajă? - Când? - Acum... - Ești nebun!, râse Elena cu gura până la urechi. - N-am fost niciodată sănătos, doar știi... - Nu, nu, nu... Nicu nu mai așteptă și o luă în brațe, învârtind
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
nostalgia pe umărul serii, Regrete sculptează în lacrima verii Și poartă, azi, trena tomnaticei rochii. În lanțuri mă prinde, pribeagă, o ploaie, Pe trupu-mi își lasă amprente zălude, Cuvintele-n minte se zbenguie, ude Apoi se aștern pe hârtie - șuvoaie... Lucesc, răsfirate-n cerneală albastră, În patima oarbă ce crește în mine Și-n toamna ce suflet ar vrea să-mi domine, Ca doruri să-mi frângă în mintea sihastră. Furtuna mă prinde în chinga-i de aur; Un vânt șturlubatic
MĂ ÎNTUNEC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352429_a_353758]
-
-vor. Eu cu steaua mea ce-apune, Tu cu steaua-ți ce răsare, Întâlni-ne-vom vreodată Pe aceeași rază-n zare? Eu cu lumea mea ce stinsă-i, Tu cu lumea-ți ce se naște, Izbuti-vom vreodată A luci și-a ne cunoaște? Ori în bezna siderală Spulbera-ne-va văzduhul Ca pe două umbre-n umbră, Numai unul dându-și duhul? Ca-ntr-un val doi stropi de apă, Contopi-ne-va hazardul, Ori oceanul înghiți-va Întâi
EMINESCIANĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352460_a_353789]
-
Citind elegiile lui Marian Malciu - gândul te poartă la ciclul de poeme al lui Vasile Alecsandri “Lăcrimioare” și, în chip deosebit la poezia “Steluța”:“Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, / Stea dulce și iubită a sufletului meu! / Și care-odinioară luceai atât de vie / Pe când eram în lume tu singură și eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! / În veci printre steluțe te cată al meu dor, / Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, / Pe plaiul nemuririi se naltă
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]