797 matches
-
spuse și-i sclipiră o clipă ochii. ― La urma urmelor, ce importanță ar fi avut? ― Pentru mama... Ar fi vrut să spună ceva, dar se opri. Eram și eu stingherit de această întrerupere și nu știam ce să cred despre lucirea aceea mânioasă a ochilor. "Poate că am supărat-o", îmi spusei în gând. ― Te rog să mă ierți dacă am greșit cu ceva, vorbii eu blând. Nu știu cum să mă port cu indienii.... Când i-am vorbit, ea deja se pregătea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
caracterul... Sunt mult mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei... protestează, zâmbitor, acesta. S-a creat o confuzie : domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai e mult și va fi și la noi ca în Germania, unde oamenii de condiție stau la coadă... Da, da, stimată și distinsă doamnă, ne așteaptă zile încă și mai grele. Glasul tânărului profet este vesel și o lucire de satisfacție i s-a aprins în ochi. Totuși, o tăcere îngrijorată s-a țesut în penumbra salonului, la această oră neliniștitoare a zilei, entre chien et loup. Cel mai tare s-a întunecat la față Profesorul Mironescu, care își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de nimeni, că vedea vulpi. Ruby se temea de ele. Alex le iubea. Își privi ceasul de mână. La ora șase urmau să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe înspre rândurile din mijlocul sălii, unde nu mai vedeai decât lucirea ochilor ici și colo, și încă și mai departe spre fundul sălii și spre balcon, unde totul se ascundea în întuneric. La un moment dat, cam pe la mijlocul unui rând apropiat de scenă o recunoscu pe doamna Chivu. Probabil că se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate unde lucirile ochilor nu se mai deslușeau în ceața de întuneric. ASFALT AL COPILĂRIEI Avantajul era că existau pe strada mea, din loc în loc, de-a lungul trotuarului, guri de gaz metan, probabil la fel ca în oricare alt oraș dedicat petrolului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât câțiva pași. Doamna Mușat parcă fusese plecată cu gândul într-o călătorie lungă unde cineva îi șoptise cu zel la ureche că despărțirile reci nu priesc nimănui. Dar n-avea totuși timp de pierdut și prin ochi îi treceau luciri de nervozitate. Rareș, nu vreau să fiu acuzată că fac nedreptăți. Nu sunt obligată și nici n-am voie... Dar am să te las pe tine să judeci singur. Uite, am să-ți arăt... Vino încoace. Doamna Mușat deschidea o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi ziceau Burlan. Da, tu, a zis instructorul Cerchez. Tu ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aș dori, l-a întrerupt Geta... Instantaneu, pe Paul l-a încercat un sentiment de jenă fiindcă într-adevăr nu-și amintea... Asta pentru că tu n-aveai pe-atunci ochi pentru mine, a mai adăugat Geta, în ochi cu o lucire de șiretenie candidă. Privind-o drept în față, Paul a constatat cu surprindere că Geta, spunând asta, nu cocheta, ci că reproșul ei părea să fie real. În clipa următoare însă a fost cuprins de îndoială, fiind nevoit să recunoască
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rațiunea de a fi persuasiv, cu atât mai mult cu cât temele pe care le dezvoltă sunt cele eterne ale artei. Astfel, elegiac de multe ori - sau măcar nostalgic -, conștient dureros de precaritatea ființei, de când e lumea (Năluci de fum, lucire de secundă...), în sonete, poetul face din substantivele clipă și secundă laitmotive: lucire de secundă, tăcerea clipei, buza clipei etc., prin care sentimentul acut și, totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate fi eludat: Din viața noastră, muza mea de-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care le dezvoltă sunt cele eterne ale artei. Astfel, elegiac de multe ori - sau măcar nostalgic -, conștient dureros de precaritatea ființei, de când e lumea (Năluci de fum, lucire de secundă...), în sonete, poetul face din substantivele clipă și secundă laitmotive: lucire de secundă, tăcerea clipei, buza clipei etc., prin care sentimentul acut și, totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate fi eludat: Din viața noastră, muza mea de-o zi, / Rămân doar cu un fulg ce se așază / Pe trunchi uscat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27. Am mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, și de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
stăpânesc românii și există un consiliu comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala și înfrumusețarea orașului. O terasă pe țărmul înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întunerec, și noaptea marea își merită numele ei de neagră. Viața e cam scumpă aci, dar nu atât de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acasă și i-au scos mațele. Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Câtă lume \ nu găsiți? \, deși e atât de târziu și plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există păhărelul cu rachiu de ienupăr, singura lucire în bezna care ne înconjoară. Simțiți lumina aurie, lumina arămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea rachiului de ienupăr. Merg așa nopți întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acestea, în dimineți ca acestea mai curând, căci căderea se săvârșește în zori, ies din casă și încep să umblu cu pas grăbit de-a lungul canalelor. Pe cerul livid straturile de pene se subțiază, porumbeii mai urcă puțin, o lucire trandafirie vestește, deasupra acoperișurilor, că o nouă zi începe în lumea zămislită de mine. Pe Damrak se aude cel dintâi tramvai și zgomotul lui, în aerul umed, spune că viața s-a trezit din nou aici, și în întreaga Europă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ele e vorba de o femeie bolnavă și tot mai bolnavă. Nimeni nu știe ce are. Dar când, după lungi chinuri, în sfârșit femeia moare și i se face autopsia, se scoate din pânte cele ei o perlă grea, cu luciri cenușii, mare cât o bilă de bowling. Cea mai mare și mai grea perlă din lume. Diavolul de hârtie Victor și Ingrid împărtășeau un secret, sau cel puțin așa credea Victor. Pentru el, întâmplarea care-l lega atât de strâns
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpre ună, și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dâmboviței: Când apari, señorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim. A fost cel mai mare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în zori, cu rochia muiată în sânge, și cântărețul, care deja răscolise orașul toată noaptea, după ea, fu imediat anunțat. La comisariat, poves tea mai târziu polițistul de gardă din acea zi, Cris tian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie în ochi. Când îi dădură drumul, se duse țintă în prima cârciumă și bău până nu mai știu de el. Timp de câțiva ani mai apoi li se arăta mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care i se întorsese împotrivă, scoțând la iveală evidența, toate semnele pe care numai el nu le observase. Și timp de o clipă, chiar înainte de a-și recăpăta cunoștința, își aminti că simțise aceeași groază înghețată și în nopțile trecute. Lucirea roșie, spectrală a ceasului arăta 4.10 a.m. Mese neregulate și un mediu străin, glicemie foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice noapte întunecoasă a sufletului. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un fior de amețeală. — Și ea e un castravecior drăgălaș. „Proaspăt.“ Și aia care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să-i susțină privirea, dar lucirea ei bolnavă îl ajunse și pe el. Tot trecutul lor. Ea îi imită calmul. —Te uitai doar la vitrine? El își ridică palmele în aer. — Nu mă uitam. Ce-am făcut? Am făcut ceva greșit? Am zis ceva care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acum ești pe Venus. Chiar în acest moment, ne găsim într-un parc la periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ele. Și mai departe, drumul - cu un autobuz ca o insectă - vira de pe coastă spre o regiune mlăștinoasă, cu mici lacuri și mici ridicături muntoase verzi-albăstrui pălind în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne hotărîm acum să începem cu dreptul. Vă purtați bine cu mine, mă port și eu bine cu voi. Dar dacă se iscă vreo dispută între noi, voi veți avea de suferit. Nu eu. Se uită la clasă cu o lucire în ochi, iar clasa înspăimîntată îi întoarse privirea. Avea o față colțuroasă și un nas strîmb, o mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]