586 matches
-
urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid ca loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase frunți divine - pavezi de-aur ridicate, Lănci ce fulgeră în soare, arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și mi-am dat cu niște ruj ciocolatiu. Eram gata să dau piept cu lumea. Dacă ea era gata să dea piept cu mine, asta era altă poveste. *** Am parcat lângă intrarea actorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe amândouă în Casa păpușilor. O să iasă cu scântei. Scena se schimba; luminile s-au micșorat și apoi s-au stins, actorii au tăcut. Mașiniștii trăgeau de cablurile lor și trei dintre mobilele mele pluteau în întuneric, coborând sub noi, lucitoare ca niște sateliți. Un moment am uitat de toate, contemplând rezultatul muncii mele; Sam se uita la lucrările ei și vedea că sunt bune. Sunt al dracu’ de mișto, zise Bez încet. Până atunci vorbisem pe un ton aproape normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu unghia de la degetul mare, Îndoia marginea foii, apăsa, Îi dădea drumul, o netezea cu podul palmei, după care caietul era iute răsucit și așezat În fața mea, gata de a fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acelea. Vizitam rareori popularele pâlcuri de pini din jurul lacului din Grünewald-ul berlinez. Tu te Îndoiai că locul acela Își justifică denumirea de pădure, de vreme ce acolo se aruncau tot felul de vechituri și era mult mai plin de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care se-așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o altfel de trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui tărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta mea, cu un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul ei de lucru săptămânile și lunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
efortului de a se ridica, sau poate de rușine. Stacey are niște ochi foarte neobișnuiți- se poate spune chiar că sunt atrăgători, la un nivel redus -, dar de data aceasta culoarea lor chiar drăguță se pierduse cu totul în roșeața lucitoare a feței ei mari și transpirate. Îmi e rușine să spun că în vreme ce așteptam ca biata fată să-și facă manevrele ca să se poată scula de pe scaun, am descoperit că nu îmi pare cu totul rău că avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pânza subțire, tremurând în aer cald, Și în care luna bate de sclipește viorie Ș-o încarcă cu o bură, diamantoasă colbărie. Și prin mreaj-asta vrăjită vedeai patul ei de flori, (215) Ea cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vale! " {EminescuOpVI 116} ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE Intre nouri și-ntre mare Sboară paseri călătoare - Cum nu pot și eu să sbor Să mă iau pe urma lor! Și departe de la maluri Trec corăbii peste valuri, Trec cu pânze lucitoare Și se pierd în depărtare. Cum nu am aripi să sbor Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, peste lume; S-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
băsmăluță, Răsădește-n grădinuță Ca să crească - un merișor Și mâncând să-ți fie - ușor. 345 Frunză verde, frunzuliță, O tânără copiliță, Mândră ca o garofiță Cu ochii la cer cătând, Din gură șoptea grăind: - Jură, jură, jură, soare, Jurați, stele lucitoare, Că-s copilă nepătată Cu nimica vinovată. Jură, lună, pentru mine Că n-am dragoste cu nime. - Ba noi, dragă, n-om jura Las-să jure maică-ta C-ai petrecut cu dânsa. - Jură, mamă, pentru mine C-am fost pururea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar fi putut să o repare imediat. Mi-a fost frică, spune ea cu capul plecat, temându-se să mă privească în ochi. Lacrimile curg acum de-a binelea și le văd căzând în praful de pe jos - efemeride sărate, globulețe lucitoare care se întunecă o clipă, apoi dispar în pământ. — De ce-ai făcut-o? întreb. — Îmi pare rău, spune ea, ținându-mă strâns și bolborosindu-mi în cămașă. Tare, tare rău. Parcă am înebunit, unchiule Nat, și până să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetație, și aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare, bătute de soare și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munți afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, țipete și gemete, deși, în realitate, era vorba de zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
opri de tot la vreo cinci kilometri de locul unde se ridica, parcă tăiată cu târnăcopul, înalta stâncă în care se sfârșea marele erg Tidiken. Până aici ne-a fost! zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care-i cuprindeau genunchiul simțiseră, prețuiseră și savuraseră. Iar la Viena ea o pierdea pe Janet Pardoe, care mergea de una singură Într-o lume În care bărbații conduceau. O vor flata și-i vor dărui mici obiecte ieftine și lucitoare, de parcă ar fi fost o băștinașă care trebuia păcălită cu oglinjoare și mărgele de sticlă de la Woolworth. Dar nu plăcerea lor era cea de care se temea ea cel mai tare, ci a lui Janet. Fără s-o iubească câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă să prindă muștele muzicale suflate din instrumente. De la spectacol ieșeam plin de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trezisem. Am crezut că sunt umbră și că plutesc, de fapt, dar pe urmă mi-am dat seama că sunt viu. Alături de mine, sprijinit În cot și privindu-mă iscoditor: Enkim cu ochii lui ca flacăra și cu țeasta lui lucitoare. În fața noastră, o femeie părea că doarme. Când m-a auzit că mă mișc, deodată s-a ridicat și a ieșit. - Măi, Krog, măi! Dacă nu erai tu, umbră eram acum! - Îmi zise Enkim, și-mi luă mâna ca să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mașini, deși Înăuntru se produce și chiar cu mult spor. Chioșcul pentru ședințe de vară, o construcție de lemn, foarte frumoasă pe dinafară, Înconjurată de corcoduși cu frunze roșii, este mobilat pe dinăuntru cu mese acoperite cu PAL albastru și lucitor și cu scaune tapițate. Pânza Înflorită a tapițeriei scaunelor și albastrul spălăcit al meselor Îmi provoacă un fel de oroare când intru acolo. E un tip aici, contabil al C.A.P.-ului și secretar U.T.C pe comună, un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne găseam pe la 1930, când studiam eu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
haz de Îndemînarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu cîteva clipe Înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele În față, se auzeau broaștele În micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trezită de vitalitățile vîrstei, Își găsise patria, căci și ea era a cîmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mîinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]