2,874 matches
-
sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
ferestrele mistrale. Căci voi rămâne-un flutur în retine și-or să te doară corzile vocale. Parfumul tău îmi amintește, iată, De un pelin de mai și herghelii. Grăbiți, lăsasem ușa descuiată, Și ne-au surprins abulici, doi scatii. Metalul luciului din buze te-asemăna cu Cleopatra, Când se plimba printre ecluze. (Era pe-atunci în clas-a-patra). Și părul tău ca de păpușă făcând să scapere magnolii, Ți-l tot prindeai ades în ușă și-n scârțâitul unei molii. Iar sânii
FARAONICĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382363_a_383692]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ANOTIMPUL ISPITELOR Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe luciul tău de fluviu înghețat, Aș patina o viață și-ncă-o eră. Și-n pulpele cu iz tergiversat, Eu m-aș ascunde ca în litosferă. Ai unghii lungi, tăioase ca de linx. Și-acum mai port pe umeri cicatrici. Mi-
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
dor în aplecare, sau vântul ce se-abate și-ți mângâie el fața acum și fără tine mă-ntorc și sărut fata. Departe și aproape, aproape dar târziu peste albastre spații am sufletul mai viu și mă alătur tainic în luciu opalin în cinstea ta iubire o cupă de suspin. Referință Bibliografică: În cinstea ta / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN CINSTEA TA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382467_a_383796]
-
găsesc la el. Îmi spune-n loc de vorbe, floricele vernale și-mi face portretul Julietei? Apoi mă-mbie să-mi domolesc pornirea, s-accept ce vrea, chiar s-aduc circumstanțe că tot ce-și dorește el e potrivit?! Din luciul oglinzii reflectându-și chipul, Juniorul se face că pică pe gânduri... Apoi, izbucnește: -O știu pe Geraldine, o știu prea bine! Copil precoce, talentat la multe, dar mult prea singuratic... Nu-i prea plăcea tumultul, nu-ndrăgea mulțimea picilor de-
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
pe unde zace uitată, într-o zi am să mă pedepsesc pentru asta, timpul cu siguranta mă va ține minte și nu mă va ierta. Acum stau în fața unui pc, cu o mutra tâmpa pe care mi-o întrezăresc în luciul ecranului și nici nu știu cum să îi spun, computer, calculator? Pe asta nu îl cheamă nicicum. Pe ea o chema Lili. Eu i-am pus numele. Îmi plăcea. Avea o alura impunătoare, strălucitoare. Lili mă ierta și mă lasă să merg
ÎMI E DOR… de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384138_a_385467]
-
căutând libertatea. Fiecare e în spațiul său, -tăcut și închis-, unde mii de puncte dor. Uită-te la mine! Am adormit (fără motiv) o noapte pe dorurile tale, și m-am trezit dorindu-te sublim în bucățile de lună de pe luciul apei. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: AM ADORMIT / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AM ADORMIT de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383358_a_384687]
-
și să încerce să lege dacă se poate, o discuție pe un teren alunecos cum ar fi... prietenia dintre o femeie și un bărbat? Îi priveau tăcuți pe cei doi tineri care, îmbrăcați în alb, păreau două lebede grațioase pe luciul unui lac, într-un dans al iubirii. Tânărul părea a fi un dansator priceput, poate de aceea a și îndrăznit să invite o fată necunoscută. Cine știe? Poate că era și el în căutarea unei noi iubiri sau, cel puțin
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, ... Citește mai mult ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPULZboară vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusulCa o furcă-n brâu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi,Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale,... IX. TE ROG... MĂ IARTĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ce se legănau ușor în bătaia vântului. Dincolo de ele, cerul cenușiu, dar luminos, ca un ciob de oglindă ce reflecta sau ascundea...Chiar...ce se ascundea acolo, în cenușiul luminos? Poate, viața ei. Viața ei? Ochii i se cufundară în luciul lacrimilor. Ce-a fost viața mea?.. O copilărie searbădă, fără frați, fără surori, într-o curte cu pomi și o grădină plină cu flori. O casă țărănească, străveche, cu două camere, probabil construită de bunici sau părinții bunicilor. Era un
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
Acum suntem la poarta lui Zamfirescu. Mai bine, scoate și milionul ăla! --N-ai grijă, ți-l dau la poartă. Tu bagă tare, că până acolo n-ai nimic în față. Buhăianu se-nșela, pentru că, după încă douăzeci de kilometri, pe luciul șoselei se profilau două siluete, ca două pete de întuneric, pe care se mișcau două luminițe. Cei doi jandarmi, plutonierul Gigel Moacă și sergentul-major Guță Bârneață abia își mai târau picioarele. Mergeau cu pistoalele atârnate de gât și cu lanternele
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
târziu, o noapte de catran.Întind cu teamă, mâna printre ierburi,Biet cuc stingher, căutând un cuib...și-un ram.... IV. PE-NSERAT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017. Pe-nserat, când blânda-lună Se-oglindește-n luciul mării, Plâng egretele și stârcii, Își înalță, valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Citește mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind, vapoare,Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare,Voci de zâne despletite;Cheamă-n larg, către abisuri
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
aspru de-atâtea sălcii Se-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tac Și plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz, Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz, Absorb luciul apei în ochiul deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
În crângul meu aspru de-atâtea sălciiSe-așază o lună pe marginea bărcii, Iar lacul privește la mine cum tacși plute de iarbă din mine desfac. Când păsări de noapte îmi cântă difuz,Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,Absorb luciul apei în ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de pe-o margine pe alta Am construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape dalta Și strălucea-ntr-un nor uituc, Desprins de luciu-n care balta Adăpostea un cuib de cuc. Aud ecou de mocăniță, Venind agale dinspre munți, Aud și râsul de fetiță, Născută din părinți cărunți Și-n inima de prepeliță Se mai sărută două punți: Pe una trece, în fanfare
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobră, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe altaAm construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape daltași strălucea-ntr-un nor uituc,Desprins de luciu-n care baltaAdăpostea un cuib de cuc.Aud ecou de mocăniță,Venind agale dinspre munți,Aud și râsul de fetiță,Născută din părinți cărunțiși-n inima de prepelițăSe mai sărută două punți:Pe una trece, în fanfare,Secunda orei ce
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subțire și așa îl fierb, ca să iasă „cu model”. Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarnița), cu coaja de crin roșu sau cu flori de tei; luciul li se dădea stergandu-le, după ce s-au fiert, cu slănina sau cu untura. Spiritualitatea românească păstrează și câteva legende referitoare la înroșirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
nou, în zona Branului. Dar se mai încondeiază ouă și în Vrancea, în Oltenia, etc. În ziua de azi se întâlnesc și alte tehnici: încondeierea cu ceară colorată, cu ceară arsă, cu tusuri, etc. La urmă, ouălor li se dă luciu cu lac. În cultura populară actuala, ouăle împistrite sunt, mai mult, obiecte de artă. Este o adevărată industrie a încondeierii ouălor, care constituie mândria Paștelui bucovinean. Ele sunt vândute și peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
se joacă în prezent în teatre din București:”Pescarul și sufletul său” la Teatrul Odeon, „Pescărușul. Ultimul act” la Centrul Național al Dansului și „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase” la Godot Cafe Teatru. „E ușor să vezi luciul, sclipiciul și e bine așa. Dar mare mi-a fost mirarea când am început să o descopăr pe Maria Tănase - un om atât de singur, atât de sărac, atât de neiubit. Inițial am vrut sa refuz, văzusem niște montări jenante
Spectacol-tribut Maria Tănase la Godot [Corola-blog/BlogPost/92807_a_94099]
-
în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează insula în lung și-n lat, ca un fel de replică a lumii de la suprafață. Acum câteva sute de ani au servit locuitorilor autohtoni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
au condus încolo stolurile pe care, la un moment dat, le văzuse zburând. I-a tresăltat inima, ca împunsă de ac, văzându-le. Casa era izolată, cu grădină mare în spate. Ca a lor de aici, a arătat el spre luciul apei cu unde negre de pe fostul Teritoriu. Leită, nu altceva! Toate i se păreau cunoscute, până și porumbeii de pe creasta ei i se păreau cunoscuți. A zărit acolo poștari, diamanți, bucicazăi, keringo, dar și călugărițe, franconieni... Numai rolleri nu! Poarta
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
munților, pădurii... Numai prin a ta lumină Vine ceasul izbăvirii. Și rămas fără suflare În adânc să mă petreci Chiar de nu mai am ardoare Să mă-ngropi, apoi să pleci Eu, la fundul apei sta-voi Și privind la luciul său Să zăresc cum lumina-vei ... Citește mai mult LUMINA LUNIIautor, Bertoni D AlbertLuna oglindește-n apaLacului de sus, din munțiIar sub apă este groapaUnde vreau să mă strămuțiDupă ce-oi închide ochiiTu să vii să mă săruțiși încet să
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]