658 matches
-
are ceva straniu“. Celorlalți spectatori li se părea amuzant, dar mie mi se făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală și să iasă în ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un majordom absolut lugubru și respingător cu numele de Pyles și știam că deși situația era evident confuză, nu aveam șanse să trec de el. Am așteptat momentul favorabil, când l-am văzut dispărând în direcția clădirilor anexe cu cine știe ce treabă și apoi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vremuri mai fericite. Un mic staul de vaci din cărămidă roșie reușise să supraviețuiască programului de expansiune al lui Dorothy (care demolase majoritatea clădirilor originale și le înlocuise cu masive magazii pentru găini și case ecologice controlate, din oțel cenușiu lugubru) și aici își petrecea el cea mai parte a zilei, singura lui companie fiind sticla de whiskey și vreunul din animalele de la fermă mai bolânde și mai slăbite, pe care reușise să le elibereze din temnița lor în speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că avea plămânii terminați de la inhalarea excesivă de pesticide și nu-i mai folosea la nimic. În general, era improbabil să fi fost el vinovatul. Și, oricum, a fost un articol scurt, înghesuit undeva pe pagina a noua: câteva paragrafe lugubre și șugubețe sub titlul UN FERMIER PERVERS SE SINUCIDE DE DRAGUL UNUI VIȚEL. Oamenii ei de la relații cu publicul au asigurat-o că nimeni nu-l va lua în serios și, într-adevăr, întregul incident a fost aproape uitat după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sufragerie peste douăzeci de minute. Hilary a fost prima care s-a întors, urmată în scurt timp de majordom. — Ai avut noroc? îl întrebă ea. Pyles clătină din cap. — N-o s-o mai vedeți, rosti el pe cel mai lugubru ton. Nu în afara mormântului. Roddy sosi cu vești și mai proaste. — Am ieșit să mă uit în garaje. M-am gândit că a plecat fără să ne anunțe. — Și ...? — Mașina e încă acolo, dar oricum nu-i va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ortopedic. Am privit În jos la televizor și am observat că din fanta aparatului video ieșea o casetă, probabil Împinsă În afară atunci cînd căldura intensă zăpăcise circuitele aparatului. Se vede că, Îngroziți de dezastrul din jur și de sarcina lugubră de a scoate cadavrele, polițiștii rataseră unul dintre puținele obiecte care supraviețuiseră și flăcărilor, și potopului de apă ce urmase. Am apucat caseta și am scos-o cu mare grijă din aparat. Carcasa era intactă, iar cînd am ridicat apărătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai figura lui lugubră, care mă scrutează lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi bizară am avut, Edo! Aseară, după întâlnirea din parc cu Bobo, m-a sunat Eduard și m-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
odată un fermier din Moor: parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o persoană superstițioasă, iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar o zecime din cât mă Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
băgându-ți nasul în treburile noastre, ale brațului înarmat al Partidului. Bună șmecheria, n-am ce zice! Ne-ai dus!... L-ai deconspirat, pe un cetățean cinstit, devotat nouă și poporului... Mare pârlac mai ești, tu, mă, băiatule!... Urmară hohotirile lugubre ale unui râs aproape de catalepsie și plesnelile de cazac pasional, avântat în tropotirea unor dansuri de stepă, aplicate, cu palmele proprii, pe coapse și pe carâmbul ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
România Socialistă a Împăratului Idi Amin, monarhul Republicii Centrafricane, și ale altor dictatori din Continentul negru, râvnitori de relații politice dezrobitoare și avizi să se regaleze, la fața locului, în Europa, prin festinuri cu veritabilă carne albă. Atunci, auzi gemetele alea lugubre, dintr-o încăpere cu sobă rece de teracotă, unde, într-un pat cu așternuturi uzate, ca de spital al săracilor, găsi un bolnav cu forme scheletice și cu slabe peceți de stele, bătătorite pe umerii descărnați, vădind un ficat bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și își arătă nemulțumirea față de nerecunoștința exprimată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor. Fusese atât de îndepărtat, de nesigur și de complicat de identificat în alcătuirea acestui imobil străin și în mulțimea camerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stării sale de veghe, survenea totdeauna numai în nopțile cu cer senin și țintat cu stele, până când, deasupra unui chiparos, cu inima tresăltând de o bucurie de sarazin, întrezări Semiluna aurită, într-un vârf de minaret, cum răspândea o strălucire lugubră. Creierul lui care, între timp, se dezrobise de toxinele alcoolului, începu să lucreze cu celeritatea dintotdeauna, la fel ca în perioada de liceu, când se lua la întrecere cu ascuțimea de minte a lui Euler și cu pătrunzătoarea intuiție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele și clienții grăbindu-se spre ieșire cu priviri speriate. Afară, gălăgia crește. Se disting strigăte și fluierăturile ascuțite ale unor țignale. Odată ajuns pe trotuar se pomenește în mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius schițează un surâs discret. Un fapt mărunt pentru care nu trebuie să ne batem capul. E tot ce pot face în condițiile date. Sper ca următoarea noastră întâlnire să se desfășoare în circumstanțe mai fericite. Îl privește cu ironie lugubră pe von Streinitz: doar dacă nu intervine doamna cu coasa. * * * Aplecat deasupra aparatului de emisie-recepție, tânărul sublocotenent de transmisiuni manevrează atent butoanele pentru o nouă verificare. Printre paraziți se aud tot felul de semnale sonore dar nici unul nu este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picturile din biserici..." Un ideal de asemenea grație estetică, încât contrastul realității e primit de cititor ca un pumn în obraz. Pe când era elev, Grass s-a înscris ca voluntar la Marina de Război, tocmai pentru a evada din atmosfera lugubră a casei în care locuia, crezând că poate trăi eroic-idealist. Valul l-a dus în Reichsarbeitsdienst în 1942 și, în noiembrie 1944, în Waffen-SS. Elevul de 17 ani s-a trezit aruncat în luptele "ultimei sute de metri" pe teritoriu
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
Terminând, conjurăm pe toți d-nii alegători ca: în numele datoriei publice din nou înscrise în bugetul statului, ca în numele conservării Românii atât de zvânturată în acești din urmă trei ani să meargă tinerii și bătrânii la vot, votând pentru opoziție, căci lugubra voce a tocsinului a sunat națiunei!... Va să zică acum șapte luni roșii erau în ochii d-lui Boerescu oameni cari au trăit din eroare publică, cari triumfă pe ruinele țării tot prin eroare, cari aruncă țara în ghearele pan slavismului, de unde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1868, prin sudori de sânge își varsă avuția și economiile în punga străinilor. Când trec roșii pe la putere lasă sfâșieri adânci în pământ și goluri profunde în finanțe. Au dat concurs Rusiei pe când știau că Basarabia urmează a se retroceda. Lugubra voce a tocsinului a sunat națiunii: Alegătorii să facă justiție cu acești oameni ce s-au substituit suveranității naționale, conducând la răzbel, ruină și dezmembrare națiunea română. {EminescuOpX 365} Toate din nefericire adevărate. Ce sânt roșii peste șapte luni - azi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țara în ghearele panslavismului, aducând doliu, ruină economică, mizerie hidoasă, preparând mormântul numelui român, lăsând sfâșieri adânci în pământ și goluri profunde în finanțe, dând concurs Rusiei cu știința pierderei Basarabiei, conducând națiunea la răzbel, ruină și dezmembrare, încît... Vocea lugubră a tocsinului a sunat! Popor! Fă justiție cu acești oameni! Lucrul se agravează însă și mai mult citind articolul de mai la vale al "Presei", scris cu câteva zile mai înainte, adică la 21 aprilie, tot anul de la nașterea lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zise, stăteau destul de bine, ea și cei doi părinți, dar... așa, îi plăceau ei în mod deosebit casele frumoase... casele care par învăluite într-o poezie misterioasă... casele tăcute ("vedeți cât de tăcută e? pare uitată aici de demult!"), casele lugubre... a, nu, astea nu-i plăceau... casele care aveau sus de tot o odaie izolată, ca o hulubărie... "Hai să ne oprim puțin, nu vă stricați programul?"' "Nu..." "Unde luați masa?..." Depinde, uneori la o braserie în care mă duceam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atât de mici încît... Doar dacă fugiți din țară! Dar cum să fugi? Merită să-ți spun o întîmplare a unui paznic de cimitir." (Dar renunțai s-o mai spun, ar fi fost convingătoare, dar îmi dădui seama că era lugubră și numai de astfel de întîmplări nu aveau ei nevoie... acest paznic suferea, cum să-i spun acestei manii? îi plăceau craniile! avea la el în casă pe polițe, de toate soiurile, mai mari, mai mici, le aduna când, după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale cărei consecințe este probabil că nu le prevăzuse. In aparență, conjurații nu plecaseră decât numai să impună lui Paul I o abdicare forțată și pentru acest caz ei se asiguraseră de complicitatea morală efectivă a lui Alexandru. Acest suvenir lugubru apăsă asupra vieții și a finitului noului împărat, căci cetim în ziarul medicului său Wylie două anecdote destul de semnificative: In timpul ultimei sale maladii monarhul zise într-o zi către d. Wylie: " Lăsați-mă, știu eu ce-mi trebuie, liniște
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ușoară de exploatat pentru imaginația și reaua voință a unui număr de ziare obicinuite cu așa treabă. Foaia rusească crede util să țină publicul deștept asupra invențiilor și basmelor ce se fac pe socoteala situației interioare a Rusiei. Îndărătul acestei lugubre fantasmagorii sunt, pentru cine știe și vrea să judece bine, două figuri reale: suveranul și națiunea rusească. El, cu toată întristarea de care este cuprins, lucrează fără preget pentru bunăstarea și progresul națiunii. Ea este plină de devotament cătră suveran
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o nouă victimă. Scenele desfășurate în curtea poliției erau sfâșietoare. Un tată care în îmbulzeala fugei [î]și pierduse fiica vine alergând în curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și cade în brațele însoțitorului său. El [î]și găsise fiica. Era tânăra copilă cu fața
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]