1,085 matches
-
vie în Ortodoxie, nevoitor de carte românească, cumpănitor înțelept în relațiile ce și le-a câștigat, zelos apărător al Ortodoxiei, împăciuitor al domnilor români învrăjmășiți, purtător de grijă pentru ridicarea nivelului cultural al 30 preoțimei și pururea străduindu-se la luminarea poporului moldovean din sânul căruia ieșise ca simplu fecior de țăran. Prin toate aceste daruri sufletești se conturează armonios dorul său neîntrecut de slujire creștinească și românească. Nici un cărturar sau ierarh român de până atunci nu a arătat atât patos
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Tomosul Sinodal a fost citit de Preasfințitul Ciprian Câmpineanul - Episcop vicar patriarhal: „Având în vedere viața pilduitoare a Sfântului Ierarh Varlaam - Mitropolitul Moldovei, scrierile sale duhovnicești și de apărare a dreptei credințe pentru luminarea slujitorilor Sfintelor Altare și a poporului dreptcredincios, urmând obiceiului sinodal și chemând în ajutorul nostru puterea Duhului Sfânt, hotărâm ca de acum înainte părintele nostru Mitropolitul Varlaam al Moldovei să se numere printre Sfinții pomeniți de Biserica noastră și preamăriți
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cât și pe acel care revine. Marin Mihai 30 iulie 1978 Omagiu tardiv, pios și recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut toate frumusețile, bogățiile acestui lăcaș, una din importantele vetre din trecut și prezent, care au contribuit la luminarea neamului sub toate aspectele, au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii, au păstrat niște obiecte foarte valoroase, care vorbesc despre vrednicia, iscusința, răbdarea și devotamentul tuturor slujitorilor cunoscuți și anonimi, despre zestrea spirituală a acestui popor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care s-au ridicat buni călugări, vrednici de laudă, cum este și Înaltpreasfințitul Mitropolit Varlaam, se cuvine să aducem un omagiu recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc despre vrednicia, iscusința, răbdarea, devotamentul tuturor călugărilor, cunoscuți și necunoscuți care au slujit în acest sfânt lăcaș, despre zestrea spirituală
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
spațiul bisericii sau în afară o mimodramă simbolică, amplificată de posturi și de limbaj, replicile generând și orientând gestul liturgic ortodox, însemnând cu semnul fricii secvențele simbolice, care trimit spre număr. Unele gesturi liturgice sunt legate și de spațiul profan (luminarea cu ajutorul lumânării), iar alte elemente pragmatice depind de daruri, mai ales în prima parte pregătitoare, daruri purtate la altar. Unele gesturi (ridicarea în picioare, închinarea) trec de la profan spre gesturile sacre, dar trebuie să ținem seama de: a) spațiul bisericii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
protecția Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, iar în cursul Evului Mediu domnitorii români au făcut consistente donații mănăstirilor grecești de la Muntele Athos, dar și propriilor biserici și mănăstiri, care s-au constituit în focare de cultură, copiind și tipărind cărți pentru luminarea neamului și răspândirea credinței. În Evul Mediu, bisericile și mănăstirile ortodoxe au constituit loc de refugiu în timpul năvălirilor, adăposteau spitale sau aziluri pentru săraci și se bucurau de un respect deosebit în societate. Ca instituție, Biserica Ortodoxă Română a fost
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce - aminte de ceea ce a văzut în somn. 267Adevărul, ca ochiul, cum îl legi, nu-l mai vezi. 268Adevărul ca luminarea, până nu sufli în ea nu-și pierde lumina sa, așa și adevărul, până nu-i sufli minciuni, el nu se stinge. 269Minciuna ca norul întunecă adevărul, iar buna înțelegere, ca soarele îl discopere. 270Cel ce-și ascunde adevărul său
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și iarăși de vânt se sparge. 293Omul ca umbra, îndată piere cum îi lipsește lumina. 294Omul ca un suflet, cu un mort în spinare, ce-l poartă ca pe un orbeț. 295Omul ca vremea, când veselă, când turburată. 296Omul ca luminarea, când luminează, atunci se sfârșește. 297Omul ca plosca, nu se caută pe din afară, ci ce înlăuntru are. 298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul cu cap ușor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
380Omul face banii și banii pe om. 381D-aia n-are ursul coadă. 382Lacomi la bogăție și săraci la minte. 383Dacă nu ți se trece vorba, nu-ți răci gura. 384Are chiag la inimă. 385Stup neretezat. 386Arc de moară. 387Scrie pe luminare pentru neuitare. 388Scrie pe gheață până dimineață. 389Tu-mprumuți nuiele, gardul se prăpădește, datoria nu putrezește. 390Cum erea, bună rea, îmi făceam treaba cu ea. 391De copii, de barbă și de coate goale să nu te plângi niciodată. 392Răsare unde nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vină că eu sesizez mai greu. Nu mi se pare însă un motiv destul de important pentru a rata ziua lui Mirciulică. De ce ar suferi el de pe urma unor neînțelegeri? Scoase un băț de chibrit și aprinse cu o expresie de mucenică luminările tortului. Îi zâmbi după aceea lui Cristescu cu aerul unei persoane bine educate care știe să primească plină de curaj orice situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne certăm, interveni domol Melania Lupu, nu se cuvine, și făcu semn spre odaia lui Panaitescu. Se vedeau luminările aprinse, sicriul. Sculptorul închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm foc, aveți grijă, domnule Matei. ― Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua în condițiile astea. ― Dumneata, tinere! Eu pot foarte bine! ― "Tinere"! Ia mai slăbește-mă, neică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște pufăituri și un șuierat de locomotivă. — N-am mai văzut lumina soarelui, de nu mai țin minte când... Stan decise să nu spună nimic. Strânse mai tare volanul și conduse în continuare, în noapte. În spate se vedea o luminare ușoară a cerului. Asta însemna că mergea spre vest. Și asta și voise. Mai mult sau mai puțin. Iar atunci, în tăcerea încordată, Gerard reîncepu. — Doamnelor și domnilor, mesdames et messieurs, damen und herren, din ceea ce a fost odată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
încrezătoare. Au proiectat un stil național în toate — scris național, case naționale, tranvae naționale C.... naționale, naționale. Ce are arta a face cu acest fascism? Pentru a răspunde acestora am decis ca noi artiștii să creăm un partid politic pentru luminarea massei (...) Plasticii noștri sînt mai toți printre străini. Avem un grup de 3 compozitori moderniști, Szelény, Kadosa, Szabo. Kassák poetul în exil se va întoarce în curînd și va publica o carte, Tiszatasag konyve (cartea curățeniei). Cu mine mai sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însemnătate, un prilej de a demasca unele din procedeele limbii”), limbajul urmuzian conținînd „vocabule, nonsensuri de genul celor pe care le folosea Lewis Caroll” („nonsensurile prin echivoc ale lui Dodgson”). Dezacordul urmuzian în raport cu „folosința obștească a cuvintelor” țintește, într-adevăr, luminarea „nonsensurilor realității”. Pe urmele lui G. Călinescu, Tudor Vianu cade însă în capcana „iluziei realiste”: „Ridiculizarea clișeelor e un mijloc curent în umorul realist” (p. 178). Dezvăluind unul dintre „paradoxurile” avangardismului, esteticianul tinde să explice totul prin echivocul semantic, automatism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care era îmbrăcată, a fost ca o luminare. Ei îi putea spune orice. Și i-a spus. - Și-a găsit acuma alta, dar e al dracu’ că nu te-ajută a început Eliza expertă. Ori cred că i-e frică să se-ncurce, că ești minoră, dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
acțiuni sociale etc. Numele locului: Sfîntul X. Expresii verbale, gesturi, liniștea frapanta din primele clipe: limbajul verbal și expresiv utilizat în această biserică catolică. 2. Inventarul obiectelor, instrumentelor, uneltelor și al elementelor de decor necesare acțiunii: scaunele, băncuțele de rugăciune, luminările, agheasmatarul, confesionalul vechi și nou, cutiile pentru bani, biroul de primire, tablourile, sculpturile. Se vor pune mereu întrebări asupra utilizării acestora. Capacitatea de primire: numărul de locuri. Se vor notă diferitele interdicții și literatura oferită. Se va face un plan
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ochi în fața vitrinelor. Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecîndu-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii: brutarul cu nevasta, ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca strâmb în bocanci și se uita
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bocanci și se uita alături. Aglaia, cu ce avea mai bun pe ea, îl îmboldea să se poarte bine, că erau atâția oameni de față. Mirii s-au apropiat de altar, privind pereții afumați ai pronaosului. Simțiră mirosul înecăcios de luminări și auziră pe preot cădelnițând. Așteptară câteva clipe. Lumea se înghesuia să-i vadă. Veniseră și gunoierii de la groapă. Lina se strânsese mai lângă nașă. Simțea răcoarea de sub bolțile vechi de piatră. Ar fi vrut să plângă, dar nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să plângă, dar nu se mai putea. Îl căută cu privirile pe Nicolae în mulțimea de capete. Nu-l văzu. Totul împrejur era o lumină aurie de soare care curgea prin geamurile turlelor, amestecată cu flăcările mici și vesele ale luminărilor. Rochia scumpă și groasă, bogată mirosea frumos a mosc. Nevasta brutarului o mângâie cu mâna ei caldă și o clipă crezu că totul îi place și nu-i mai păru rău de nimic. Se gândise de atâtea ori, ca orice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-o să fie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub coroana de lămâiță și întinse pliurile rochiei. Birjarul aduse luminările de la trăsură și le rezemă de un perete. 30 Neamțul u chemă, așezmdu-i în fața unei lăzi galbene, care avea un tub terminat cu o sticlă lucioasă. Îi potrivi cu mina lui, vorbind repede: la mijloc, Stere cu mireasa, ținîndu-se de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl simți cum se apropie. Avea răsuflarea fierbinte și ochii lui păreau prietenoși. Îi fu frică și în tot trupul i se urcă o amorțeală. Ar fi vrut să plângă, dar lacrimile nu mai veneau. În curte, brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la negustor în tejghea au rămas. I-a băut cu Spiridon și cu Chirică. Pe urmă cârciumarul a plecat la târguit, a umplut prăvălia cu făină și cu mălai, a cumpărat salam și zahăr, calupi de săpun, drojdie de bere, luminări de seu galben, o terezie cum trebuie și a scris și o firmă nouă: COLONIALE ȘI DELICATESE. La Stere. A așezat-o pe o rână a casei, să se vadă de departe. Au aflat vecinii, lucrătorii, gunoierii și lăptarii. Iar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]