977 matches
-
O scenă tragicomică, aș putea spune, îmi trecu prin minte și mă făcu să surâd: era cu mult timp în urmă, înainte de război, la bordul unui De Havilland Moth (piesă de muzeu în 1935) plecam de pe un teren improvizat din luminișul unei mari păduri, unde se afla centrul de trageri al artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
O scenă tragiccomică, aș putea spune, îmi trecu prin minte și mă făcu să surâd: era cu mult timp în urmă, înainte de război, la bordul unui De Havilland Moth (piesă de muzeu în 1935) plecam de pe un teren improvizat din luminișul unei mari păduri, unde se afla centrul de trageri al artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
necunoscute unde poposiserăm în drum spre zona interzisă, nu ne-a permis trecerea. Mă întreb uneori dacă n-am visat acea căsuță. N-am cunoscut niciodată identitatea persoanelor - complici ai călăuzei? - care locuiau acolo. Un acoperiș foarte jos, în mijlocul unui luminiș retras, un luminiș fermecat, luminos, tăcut, unde doar vântul șopotea lovind frunzele de geamuri. Toamna românească, frunzele și vântul din satele oltenești ne-au însoțit la întoarcere, ca un cortegiu familiar, funebru și consolator în același timp. Ajunși cu capul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în drum spre zona interzisă, nu ne-a permis trecerea. Mă întreb uneori dacă n-am visat acea căsuță. N-am cunoscut niciodată identitatea persoanelor - complici ai călăuzei? - care locuiau acolo. Un acoperiș foarte jos, în mijlocul unui luminiș retras, un luminiș fermecat, luminos, tăcut, unde doar vântul șopotea lovind frunzele de geamuri. Toamna românească, frunzele și vântul din satele oltenești ne-au însoțit la întoarcere, ca un cortegiu familiar, funebru și consolator în același timp. Ajunși cu capul plecat în București
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Și, pentru că suntem democrați, adică respectăm părerea majorității, nu pot propune decât o Întoarcere parțială spre munte; acolo vom da desigur de o pădure Înșirată pe vreun deal, precum Bârnova. Vom Înlocui umbra muntelui cu aceea a pădurii care, În luminișuri, ne va lăsa și În voia soarelui. Noi vom căuta desigur scăparea la umbră, dar alțiisunt obligați să-l Înfrunte. Vorbeam nu demult despre modul În care plantele Își asigură o protecție față de dogoarea Soarelui, folosind, deci diminuând, Însăși această
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
culce Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopții feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis și armonie Noapte bună! La mijloc de codru... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănându-se din unde, În adâncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de zbor de rândurele Și de chipul dragei
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopții feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis și armonie Noapte bună! La mijloc de codru... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănându-se din unde, În adâncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de zbor de rândurele Și de chipul dragei mele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
că Statele Unite sunt un arhipelag risipit de insule în care modernitatea a reușit. Înconjurate însă de un vast ocean mă rog, pădure, lan de porumb, deșert în care modernitatea nu a reușit. Asta îi face pe cei de pe insule/oaze/luminișuri să se radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Lunca, j. Galați - 12.IV.1974, Galați), poet și publicist. În 1923 a absolvit Școala Normală „C. Negri” din Galați. Primele versuri le-a publicat în „Licăriri”, revista liceenilor gălățeni, editată de Cercul literar „V. Alecsandri”. Colaborează și la revista „Luminișuri”. Își începe activitatea pedagogică și culturală în localitățile transilvănene Filea, Năsăud, Târgu Mureș, unde redactează revista „Astra”, în care publică versuri, articole, folclor. În 1934 se afla la Galați, ca inspector școlar al județului Cahul. Concomitent cu munca pedagogică, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
vreme în care pe hotarul satului și pe luncă era risipă de cântece, care-l opreau pe om în loc să le asculte și să-l facă să vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
desăvârșite ordini imuabile. Cu cât pătrundeam mai mult în interiorul pădurii, cu atât această impresie era mai puternică. Umbrele înfricoșătoare au dispărut rapid, forma copacilor și culoarea frunzelor au devenit tot mai liniștitoare, cântecele păsărelelor se auzeau tot mai clar. În luminișurile care se deschideau pe ici-colo, n-am simțit nici o clipă bezna și tensiunea pe care Zidul mi le transmisese în suflet. Oare de ce e atât de mare diferența între două porțiuni de peisaj așa de apropiate? Să fie Zidul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
temeam de ei. Poate ar fi trebuit să avansez și mai mult în inima pădurii. Sau poate ei știau că sunt acolo și mă evitau cu înțelepciune. În a treia sau a patra zi de căutări, am dat peste un luminiș în partea în care Zidul de est cotește brusc spre sud. Se deschidea ca un evantai, pornind dintr-o cută a Zidului. În mod cu totul inexplicabil, hățișul des al pădurii nu ajunsese până la el. Locul era dominat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
afla atât de aproape de Zid. Pământul era acoperit de un covor des de iarbă, iar deasupra capului am zărit, printre crengile copacilor, un petec de cer de o formă extrem de ciudată. Fundația peste care am dat într-un capăt al luminișului trăda o fostă construcție. Analizând-o atent, am tras concluzia că fusese o clădire înălțată cu meticulozitate, după un plan foarte bine pus la punct. Avusese trei camere separate, o bucătărie, o baie și holul de la intrare. Încercam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nea pe obraji. Am ridicat privirile și am constatat că norii coborâseră mult, că erau mult mai întunecați. Fulgii de zăpadă dansau nestingheriți pe aripile vântului, atingând în cele din urmă pământul. A venit deci iarna. Înainte de a pleca din luminiș, am mai privit o dată Zidul. Frumusețea lui ieșea și mai bine în evidență sub cerul brăzdat de fulgii albi. Era de-a dreptul impunător. Absolut perfect. În timp ce-l priveam, aveam impresia că mă priveau și ei. Parcă erau niște creaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de-o veșnicie. Când a văzut-o pe bibliotecară, a dat ușor din cap în semn de salut. — Bună ziua! zise ea. — Bună ziua! răspunse el. Ne-a condus spre un loc unde vâjâitul nu se auzea atât de tare. Era un luminiș în spatele căsuței. Ne-am așezat pe buturugi. — Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi prea tare, spuse tânărul. Sunteți din oraș, nu? — Da, am zis. — După cum ați văzut, orașul e luminat prin energie eoliană. Există mai multe cratere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
călare printr-o pădure, spre un cîmp de bătălie, strîngîndu-mi buzele cu stoicism sub mustața blondă, încrețindu-mi fruntea sumbră sub coroana Moldovei, fără să mă uit înapoi, la doamna una dintre educatoarele mele de la grădiniță care plîngea într-un luminiș). Dar la mică distanță în urma lui ștefan venea Tiberius, comandantul și colonistul roman din Columna. în orice caz, îl preferam pe Tiberius antagonistului său din film, Gerula (Ilarion Ciobanu), fost locotenent al lui Decebal și lider al rezistenței dace. Gerula
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
încântătoare priveliști de care se poate bucura un suflet iubitor de natură. La planul întăi se desfășură grădina mea veselă cu multă verdeață, cu multă umbră, cu brazi frumoși de munte răsădiți de mâna mea acum treizeci de ani, prin luminișurile cărora zăresc colo în vale așternându-se întreg orașul Iași, de unde îmi vine întocmai ca glasul ritmic al mărei, freamătul mișcării, vuietul vieței acestui furnicar omenesc. Dincolo de oraș, pe al doilea plan, se rădică capricioase dealurile înconjurătoare, acoperite cu vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai neplăcute și mai dureroase din această călătorie ale vieții. Dragii mei prieteni, începe Dorin povestirea cum să vă spun eu câte am întâmpinat în această viață, suficientă pentru o călătorie de peste 75 de ani, prin jungla aceasta, când cu luminișuri și perioade bune, când cu perioade vitrege, ca la armată, nu trebuie să vă explic vouă care ați trăit o, poate că mai aspre decât mine, în special pe vremea începutului, când nu se putea pretinde mai mult. După "stagiul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
delimitare a hotarelor și loturilor răzeșești Obcinș - formă de relief care desparte obârșia apelor curgătoare Obârșie - început (Obârșia Berheciului) Gurș - locul de vărsare (la gura Dunavățului) Laz - pădure lăzuită, tăiată pentru a se obține locă de așezare și agricultur Poianș - luminiș în pădure, insule de stăpânire sătească, aveau formă rotund Prisacș - inițial însemna locă defrișat, apoi a fost cu sensul de îngrăditură, locă înconjurat Slobozii - așezări sătești făcute de boieri și mănăstiri, cu acordul domniei; s-au format acolo unde satele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în principal prin foc, defrișări care vor lua amploare 190 începând cu secolul al XVII-lea. Insecuritatea, datorată cetelor de migratori în căutare de pradă, determina societatea românească să-și schimbe des locurile de așezare, căutând adăpost în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea populația, furniza și o mare parte din cele necesare traiului zilnic: fructe, ciuperci, tuberculi, rădăcini și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
saturată de cultural și livresc, elaborată sub semnul unei mari exigențe artistice. O sursă de inspirație e aflată în mitologia culturii universale (Gauguin, Rembrandt, Cântecul lui Roland, Sfinx, Columb, Muntele Fuji), versurile echivalând cu „un spectacol de candori, purități și luminișuri, stimulat de o deschidere sufletească largă către viața identificată orfic cu cântecul” (Mihai Cimpoi). Vocația pentru eseu a poetului transpare în paginile din Imaginea în artă, Iarba fiarelor, Tovarășul nostru de drum, Poezia (1964), Cadran solar (1966), Eseuri (1967). Căutarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi arătând zâna cea bună despre care se spune că ar apărea noaptea pe lună plină, în luminiș de lângă baltă, unde saltă trestia înaltă 98? La început, se bănuiește că raidurile înspre lac și pădure le făcea însoțit de Ilie, fratele mai apropiat vârstei sale. Desigur, ele au fost o vreme joacă nevinovată de copii în escapade diurne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se simțea ceva grozav. Rechemaseră chiar [și] pe cei 3 000 de soldați care restabileau sondele de petrol de la Câmpina și Buștenari. Această știre, aflată de la fratele d-lui Ștefan Filipescu, era un simptom serios. ion procopiu Profitai de acest luminiș ca să duc o mângâiere bietului Ion Pro copiu 93, care zăcea în pat, internat de germani în casele lui. L-am găsit foarte slăbit și trist; îmi spuse cum îi jefuiseră casa și proprietatea de la Pantelimon trupele germane, revenind dinspre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rupea sufletul la gândul că a nedreptățit pe cineva și de aceea era mulțumit și cumva mândru de sine că nu-l omorâse pe Mihnea, fără să știe că acesta murea încet sub pământul pădurii. Când au ajuns într-un luminiș, de unde se vedea lacul Snagov, Zogru a tras hamurile și a coborât din trăsură. N-avea idee ce vor face, era trist fără motiv. Ghighina se trezise și ea și privea posomorâtă spre lumina lacului. O ajutase să coboare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aromă pe care o recunoscu. O despături și citi un bilet scris de mână: Îți aduci aminte de vară? Îți amintești ziua când ne-am întâlnit în Parcul Petrovski vara care a trecut? Îți amintești de locul de lângă lac, de luminișul înconjurat de mesteceni? Cum ai putea să le uiți? Te voi urî dacă l-ai uitat. Dar ne le vei fi uitat. Am văzut din ochii tăi că nu vei uita nicodată. Este acolo, consemnată în harta inimii tale. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]