1,582 matches
-
folosirea lupei sau chiar a microscopului. Firele se pot scoate pe bolnavul culcat sau așezat pe un scaun cu suport pentru cap. Este periculos să se prindă firele cu o pensă chirurgicală, căci, dacă bolnavul mișcă capul, pensa poate să lunece și să rupă țesuturile. Se apucă firele cu o pensă anatomică fină, fără reacțiune, cu ajutorul căreia acestea se vor ține drept, apoi se introduce sub ansă o foarfecă ascuțită, un cuțit de cataractă, fragment dintr-o lamă de ras etc.
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
țesuturile, trebuie uneori să fie scoase mai repede. Masajul regiunii operate este adesea util, mai ales când aceasta trebuie să fie mobilă și să nu adere la planul osos subiacent. Se practică plecând de la 12-15 zile, după aplicarea unui unguent, lunecând delicat degetele, fără a exercita tracțiuni pe cicatrici. Există, totuși, cazuri unde trebuie să se exercite o oarecare presiune, pentru a mobiliza lamboul transplantat pe planul subiacent [188]. CONCLUZII Faciesul prezintă față de restul corpului particularități structurale și fiziologice, dar și
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Poeziei (cu majusculă) și al Morții. Poemele lui F. au o violență a confesiunii, o forță a imaginii, un metaforism tăios, oximoronic, care trimit la definițiile paradoxale din poezia lui Nichita Stănescu: „Mă rezem în iubire/ ca-ntr-un pumnal; lunec/ până la prăsele, fac/ cu pământul un unghi.// Luminat de aura/ trupului căzut, sunt/ arătătorul acestui ceas al durerii.// Iau liniștea drept truc al urletului; // te văd,/ înveșmântată în cărnuri scumpe/ cum treci, smucită de/ animalul frumos/ de la celălalt capăt al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
este un roman în sensul tradițional al termenului. Este o suită de amintiri colerice din trecutul ceaușist al cenzurii și presiunilor de tot felul. Coborât din Iași să cucerească Bucureștii („așa cum ai jurat, Rastignac, să posezi Bucureștii, când ai ieșit lunecând prin scuipații Gării de Nord”), personajul dă „cinci examene de admitere în școala aceea unde se împart diplome și doctorate de artiști”, se străduiește („șaisprezece scenarii ca să fiu înghițit”) ca să i „se îndese în gură batista aia stacojie cât steagul Partidului, călușul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
în câmp, Au plecat olteni la coasă, Teascuri de struguri, Poveste cu dealuri, Somnul secerătorilor). Ț. îmbracă teme bucolice în haine moderniste, insistând, cu o nestăpânită propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate: „Pe-o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
imaginativă a impresiei pe care orașul o lasă asupra ei există ceva care ar putea fi interpretat ca o formă de consimțămînt auctorial față de comportamentul Emmei: În sfîrșit, casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-o dată apărea orașul. Coborînd în amfiteatru și înecat în ceață, orașul se lărgea nedeslușit dincolo de poduri. Cîmpia se
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
părintelui Conmee, în drumul său spre Artane este prezentată direct după acest pasaj: Nu e dînsa doamna M'Guinness? Doamna M'Guinness, solemnă, cu păr argintiu, se înclină către părintele Conmee de pe trotuarul de vizavi de-a lungul căruia își lunecă o clipă surîsul. Părintele Conmee surîse și el și salută. Ce mai făcea dumneaei? Frumoasă prestanță. Ca Maria Stuart, cam așa trebuie să fi fost. Și cînd te gîndești că ține o prăvălie pe amaneturi. Ei, mda! O... cum să
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sinucis, sunt Kleist, Nerval, Otto Weininger"42, spune Svetlana Paleologu-Matta. Cioran însă nu s-a sinucis, desi citim în Tratat de descompunere 43: "Cel ce niciodată n-a conceput propria să anulare... e un întemnițat degradat, ori un vierme care luneca pe hoitul cosmic. Mai ales că toate instrumentele ne ajută, toate abisurile ne invită; dar toate instinctele noastre se opun", desi continuă Cioran tot ce prefigurează moartea adaugă o calitate de noutate vieții, o modifică și o amplifica. Cuvântul "dar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
S. Ț.: Curentul m-a dus înapoi în mijlocul Dunării. Apa era rece de mi se tăia respirația și, firește, și de la efortul depus. M-a sleit de puteri și făceam eforturi mari ca să nu fiu împins la malul românesc. Am lunecat mai în aval dus de curent și efectiv nu mai aveam putere să înaintez. Făceam eforturi supraomenești să mă mențin la suprafața apei, să nu mă scufund, să nu mă înec. Și atunci mi-a venit așa în gând, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
repede: unde se piere/ de vorbe, de culoare, de piatră” (Desenul nu spune nimic). Și în Rana (1980) preeminente sunt pendularea, oscilația între posibilități și opțiuni. Eul liric se află suspendat, într-un echilibru fragil, între două spații (Trecere, Hotar, Lunecă). Poetul începe să cultive imagini și simboluri viscerale („E vie rana / În sângele ei fierbinte / Eu mai trăiesc prin cântec” (Rana). Versurile din Interior (1991) accentuează tentativa coborârii în sine, spațiul poemelor fiind dominat de peisaje sufletești. Erotica, prezentă constant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
cu sine un interes mai apăsat pentru dimensiunea experimentală și virtuțile ludice ale limbajului (Ev, Eleonora). În același timp, peisajul citadin cosmopolit, sclipitor și caleidoscopic devine un prilej de developare a fascinantei polimorfii a lumii moderne: „La băcănie la Ciobanu / lunecă pe chitre soare. / Câtă umbră sub pădure, / în vitrina fructelor răcoare. / Au sosit / strugurii timpurii din sud, / banane în piele de căprioară / și nucile de cocos / cumplit testiculare / în care hohotele negrilor se mai aud. / Aici, aici, / unde târguiește Mira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mea, și o greșeală a conducerii USR, care nu a coordonat punctele din program cu Uniunea de la Chișinău la o etapă când se mâi puteau opera modificări. Încercarea de a discuta literatură, așa cum îndemna de fapt și titulatura colocviului, a lunecat în dezbateri privind diferențele de mentalitate, gradul de implicare politică a scriitorului, formele și cantitățile de patriotism necesare acestuia pentru a se face util societății. Aici au ieșit din nou în prim-plan diferențele de formație și informație dintre scriitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
atitudinea pe care o ai față de ea. Dar nu mai acceptăm să o privim ca pe o expresie resentimentară a unor stări de spirit și, în definitiv, a ghinionului istoric pe care îl întruchipează Basarabia. Nimic mai simplu decât să luneci pe panta unor frustrări, transformându-ți sentimentul de marginalizare într-o redută a orgoliului plăvan - o atare ispită îl pândește pe orice scriitor din stânga Prutului, mai tânăr sau mai vârstnic. E calea minimei rezistențe în fața greului numit azi printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în eternitate. În tabloul I, cadrul nocturn este dominat de imaginea astrului tutelar, luna, stăpână a universului (esență a imensităților), alinătoare de suferințe, zeitate omniprezentă și omniscientă aflată sub zodia eternității: "Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului individual (bătaia ceasornicului), dar și a timpului universal, când ea "varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"). În acest tablou, perceput mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ianuarie. Înghiți o ultimă pastilă de ecstasy. Scria apăsând ușor fiecare tastă a tastaturii. Își închise ochii și își aduse aminte de ceva pe care acum îl pierduse pentru totdeauna în adâncul sufletului ei înghețat, pe el . O lacrimă cristalină luneca ușor parcurgând obrajii fini ai feței. Simțea cum totul în jurul ei se prăbușește. Nimic nu mai era cum a fost. În mintea ei vedea cum totul se spărgea . Vroia să se ridice, dar nu putea . Parcă cineva o ținea pe
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o Înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc În privirea noastră”, - iar În Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecînd În același timp prin toate punctele cardinale”, În vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atîtor distanțe stînd alături”. În fine, un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din Mărgele de măceș (1931), versificate în maniera cântecelor de lume ale lui Anton Pann: „Dragoste, de n-ai mai fi, dulce în viață cum ar fi”; Totul însă printre oameni se strecoară binișor/ Ca și apa ce din munte lunecă încetișor.” Din ciclul romanesc Ferentarii a fost editat doar primul volum, Streina (1940), cel de-al doilea, Privighetorile mute, căruia I. Al. Brătescu-Voinești îi făcuse o prefață, trebuia să apară în anul următor, dar evenimentele au făcut imposibilă tipărirea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
unor scene erotice indimenticabile) cedează pasul, când și când, unor considerații ce țin de sociologia fricii și a dresajului albanezilor, care, datorită manipulării, legați în lanțul vinovăției colective, ajungeau să accepte cele mai înfiorătoare lucruri: Totul era în mișcare, totul luneca, și această instabilitate se reflecta în logica și în psihicul oamenilor. Pulveriza ideile, anihila orice dorință de împotrivire și cu atât mai mult, de revoltă". În acel climat de groază și deznădejde, oricine era susceptibil de a fi lovit de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mod normal, după 20-30′ de la expulzia fătului, placenta se dezlipește și coboară în segmentul inferior; această dezlipire este însoțită de câteva contracții uterine și de o mică pierdere de sânge prin vagin. Fundul uterului se ridică, iar după ce placenta a lunecat în vagin, fundul uterului coboară și își micșorează diametrul transversal. Pentru a verifica dacă placenta este decolată: se apasă cu o mână deasupra simfizei pubiene, împingând în sus corpul uterin; când cordonul ombilical nu se ridică o dată cu uterul, înseamnă că
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
pentru restul corpului. 8. Când urci ține mâinile relaxate pe ghidon nu fă risipă de energie strângând fără rost ghidonul (în plus, când vei ajunge sus nu te vor mai durea palmele și încheieturile). Mănușile ajută cu ele nu va luneca nici chiar o mână care transpiră ușor . 9. Respirația regulată (poți să îți faci tu însuți un sistem de regularizare a respirației) nu uita că mersul pe bicicletă înseamnă un efort de durată, susținut menajează-ți inima, nu fă sprinturi
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
arătătorul de regulă). Asta nu implica o poziție împietrită coatele și umerii trebuie să lucreze suplu astfel încât șocurile să nu-ți ajungă la cap și să nu-ți afecteze atenția și concentrarea. Mănușile te protejează de bătături și nu îți lunecă mâna chiar dacă transpiri, în plus te protejează de crengi sau spini ce pot apărea în cale. 12. Când sari, e bine să aterizezi pe roata de spate fără însă a te lăsa pe spate pentru a nu bascula, păstrează mâinile
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
conducerea autoturismului. Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate mai clar și mai tulburător totodată cum cei fără această „temă” în viața lor unii lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
1989, adesea cu trimitere la demolatoarea reformă din 1948. Grabnic se impune să ne reconsiderăm noi pe noi înșine, cu fireasca recunoștință față de oamenii de valoare care au dat și dau mai mult decât primesc, astfel spre a nu mai luneca prăpăstios pe imaginile mass-mediei la picioarele oamenilor de succes care nemăsurat mai mult pretind și iau decât ei dau (Einstein) (a se vedea poemele Îndemn, Trebuința de optimism). Elev în prima serie, seria re-ființării - 1966-1971 - la Iași a Școlii Normale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]