1,553 matches
-
fecundă Că-n mângâiere nu s-a pus Arsura ce ne-ar stinge vina De-a fi considerați atei Și trecem către Eminescu Printre inelele de tei ... Și ne privim - nu ne cunoaștem, Înaintăm și nu ne vrem; Din umbră lunecă sintagma Că viața nu e roz, ci crem ... Ne reîntoarcem și ne pierdem, Ne regăsim și nu ne știm; O mână lunecă spre alta Doar într-un colț de țintirim ... NUMAI PENTRU DRAGOSTE ... noapte fulgerată de privirile tale sub care
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
Eminescu Printre inelele de tei ... Și ne privim - nu ne cunoaștem, Înaintăm și nu ne vrem; Din umbră lunecă sintagma Că viața nu e roz, ci crem ... Ne reîntoarcem și ne pierdem, Ne regăsim și nu ne știm; O mână lunecă spre alta Doar într-un colț de țintirim ... NUMAI PENTRU DRAGOSTE ... noapte fulgerată de privirile tale sub care ia foc o inimă ... și colțul acesta e prea aproape de lume..., dar ziua îngenunchează numai pentru dragoste! ... CINE ȘTIE? ... Pentru idei ajung
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUNECÂND PRIN VISE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului lunecând prin vise, trupul tău vibrează, ca-n hăuri un ecou căzut pe stânci, te miști prin aburul albastru al serii, cu
LUNECÂND PRIN VISE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350710_a_352039]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > LUNECÂND PRIN VISE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului lunecând prin vise, trupul tău vibrează, ca-n hăuri un ecou căzut pe stânci, te miști prin aburul albastru al serii, cu pletele-n vânt și glezna gât de viaoră, dansează luna cu tine pe apele mării, câmpuri albastre de cer
LUNECÂND PRIN VISE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350710_a_352039]
-
-n surdină pe vechile străzi, seara e lacrimă, luna mai tot suspină, ești prea departe să te cuprind, unde e timpul nostru cel dedemult, când orele serii strigau cântând, noi fericiți: râzând și plângând... duminică, 11 mai 2014 Referință Bibliografică: lunecând prin vise / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LUNECÂND PRIN VISE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350710_a_352039]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ROUĂ SCHIZOFRENICĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1231 din 15 mai 2014 Toate Articolele Autorului Iar înnebunit-au teii și se vând pe trei parale cum odinioară zeii lunecau din cer la vale Și se vând pe trei parale toți acei fără de preț de rămân nopțile goale la marginea altei vieți Toți acei fără de preț cum odinioară zeii în oglindă din dispreț au înnebunit iar teii Și se vând
ROUĂ SCHIZOFRENICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350728_a_352057]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI VIORILE DOR Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când viorile dor e semn de tăcută tristețe de lacrimi suspine de gând în trecut călător... Lasă arcușul să lunece liber pe coarda gingașă ascunsă vibrantă cu sunete-nalte pline de dor... Atunci vei culege ploaie de zâmbet de ochi luminoși și vorbe în sunet-cuvânt de pace și-adâncă iubire în cânt... Referință Bibliografică: ȘI VIORILE DOR / Marian Malciu : Confluențe
ŞI VIORILE DOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358855_a_360184]
-
care te îmbie să-ți lași privirea să curgă pe liniile ei, căci numai atunci vei descoperi trupul gol cu culori sensibilizatoare fiindului. Dacă nu ai trăirea în forma și culoarea artistului nu te încumeta să îi privești pictura, pentru că luneci în neant și neînțelesul te va domina în întunericul lipsit de puterea de a admira, pentru că nu vei ști ce să admiri: culoarea, linia sau forma. Pictura lui Picasso este un întreg, nu ai cum vedea doar unul dintre elementele
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
Școlii Populare se Artă, profesor și mentor spiritual , fiindcă și el a fost un poet...al culorilor. Un poet în constelația culorilor pentru eternitatea ueni flori, a unui portret, a fiecărui anotimp. Iarna când se arăta majestuos în alb; primăvara lunecând prin potecile pădurilor de brazi, vara ân toate chipurile - Dunărea dotezând bărci la mal, și toamna cu splendoarile ei de culoari coapte și parfumate, răsfrânte-n pietrele mănăstirilor din Bucovina . Aceasta era curgerea sufletului său prin lumina cutremurător de albastră
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
cailor cu un chiot prelung. - Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea unui pârâiaș ce se coboară din coasta munților drept într-un butoiaș încăpător. Mușchiuleții, trandafirii, murăturile proaspete le deschisese apetitul la amândoi, că aproape uitaseră de necaz și de numărul paharelor golite, când Naie îi zise holbându
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
venit chef de plimbare pe așa urgie. Drept e că arătăm diferit, suntem mai bătrâni c-o ninsoare, D. are sprâncene albe, amândoi suntem din ce în ce mai puțin pete vesele de culoare, zăpada ne-a înfoliat într-o pojghiță rece și strălucitoare. Lunecăm pe lângă o căsuță cocoțată în vârf de deal, cu trepte nesfârșite croite până la ușa de la intrare. În copilarie, acela era colțul meu secret de rai, unde înfloreau toporașii până în geana treptelor de piatră și unde m-aș fi mutat, fără
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
plante medicinale. Eram singură, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile sălciilor și cea fotografiată în cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută. Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta ei ușoară. Gândul a străpuns obiectele acelea familiare- scaunul confortabil, în care dungile albe le inghițeau tacticos pe cele verzi, jacheta aceea cunoscută, cu
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
p-aproape și dă pe goarnă crucit dă ce sminteală e-n stare omu-ăsta! Poftște dă-l mai lua-n samă, păcatele mele, se burzului ca-ntr-un blestem de deochi, cu raci roșii perpeliți pe jăratec și înghițiți în lunec de gălușcă ăl mai în vârstă dintre ei. - Dumiresc vorba dumitale înfiptă, dăsară, vere. Pun cap la cap cu Măria mea și tot ticluiesc spusele tale de amețit fără leac, adăugă de luare aminte Panacoadă, hiert că „bătrânu” Niță Șerb
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
de fel Se ivesc tremurătoare, Proaspete și zâmbitoare. De pe coastă până-n vale Zboară roiuri de petale. Doamne, câtă frumusețe, Ce miresme pe fânețe! Ștefan calul își strunește Și pe-un munte se oprește: - Iată, iată Giumalăul! Strigă Vodă, iar ecoul Lunecă-n păduri bătrâne Și-i răspunde: „Da, stăpâne!” Hăt departe, colo-n vale, Unde vântul dă târcoale, Apa Bistriței străluce, Pe sub ferigi doru-și duce, Pe sub sălcii și arini Și crengi verzi de mărăcini, Iar pe malul plin de floare Paște
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
Înainte de culcare pe întinderi de opal Cerul fața-și lustruiește cu un nour-pămătuf, Doar un zbenghi de spumă însă mai rămâne ca un ciuf, Noaptea-n haina ei de gală se reflectă în astral. Pe ghețușul alb al vremii pasul lunecă ușor Străbătând în timp și spațiu firmamentul ca și ieri, Omulețul-spiridușul cară sacul cu poveri Opintindu-se să-l salte peste creasta unui nor. Eu m-am pregătit din vreme să-l întâmpin cu un cânt Și aștept cu nerăbdare
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
cu visuri noi poteci, Iar lâng-un gard, visând și el, murea-nghețat Grivei... Agonizând, înfricoșat, se ascunsese lâng-un gard, Să simtă-un strop de ocrotire, să-l apere cumva de rău Căci, ajunsese de un timp, al nimănui bietul bastard, Și lunecând în somn de gheață, plângea și se visa dulău... Fusese un cățel de casă, iubit, plimbat și periat... Cu ''mami-lui'', saltea, păpuși... Așa trăise-ntreaga viață! Și nu știa că-i corcitură. Și ăsta este un păcat, Când ''mami'' pleacă
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
geometria aerului sfărâmată de cuvintele de plastic între oglinzile în care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna plină printre halouri fără culoare, fără strălucire. Ne mai rămâne să ne privim de pe piatra
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach nimic nu a rămas neatins de feerica înflorire a orhideelor din întuneric în lumină trecem cu inimile explozii stelare roș-albastre doar buzele ... Citește mai mult ploaia înfășoară în lumină umedăaripile fluturilor catifelațiatât de albastru
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
soare pe malul măriiîn după-amiaza unei furtuni neanunțateți-au înflorit orhidee pe pântecîmi spuiiluminezi întunericul din mine, femeielampioane albesânii tăisimfonii transparenteîmi tresar în palmecoapse albe și rotundenasc primăverile pribegiteîn așteptări îndelungicum să definesc acestmoment de împreunăuitat zvâcnit prelung...zâmbescnote suave îmi lunecă pe pieledegetele tale braille Bachnimicnu a rămas neatins de feerica înflorirea orhideelordin întuneric în luminătrecemcu inimile explozii stelare roș-albastredoar buzele ... XXIII. BL.15, SC.A, ET3, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012. pata
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede ... Citește mai mult este o șosea cu șapte benzipe care nebunii lumiimerg cu două sute
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea-mi tot lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se reîntoarcă și să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește în sus în jos precum flash-ul
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
fost astăzi la școală, Igor?” Încă ținând mâna tatălui său, Arina se întoarse și privi și ea spre Igor. Chipul, și vocea tatălui zâmbeau, însă nasul băiatului se aplecase în jos, dar înainte ca genele să-i acopere privirea, aceasta lunecase tăioasă, peste chipul Arinei. Își ascunsese repede mâinile la spate, strângându-și pumnii. „Bbb... Bine...” - cuvântul ieși până la urmă exploziv printre buzele strânse și Igor, încercând să pară nepăsător, adăugă imediat: „Încă n-am luat nicio notă”. O umbră ca
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede scuturate aseară de un nebun care voia sa grăbească arderile toamnei doar fantomele iubirii
VIAŢA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359237_a_360566]
-
spui iluminezi întunericul din mine, femeie lampioane albe sânii tăi simfonii transparente îmi tresar în palme coapse albe și rotunde nasc primăverile pribegite în așteptări îndelungi cum să definesc acest moment de împreună uitat zvâcnit prelung... zâmbesc note suave îmi lunecă pe piele degetele tale braille Bach nimic nu a rămas neatins de feerica înflorire a orhideelor din întuneric în lumină trecem cu inimile explozii stelare roș-albastre doar buzele tale rătăcind pe genunchii mei restabilesc echilibrul planetei Referință Bibliografică: feerie / Nuța
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau în lungul și-n latul străzii, adulmecând ca niște ogari în văzduh, mirosul noutății îndelung așteptate. Uneori, privirile le lunecau peste gard, către plaja care se întindea sclipindu-și atât de ademenitor auriul nesfârșit al nisipului, pe care la acea vreme alergau doar vântul și valurile. În partea din dreapta a plajei, un dig lung format din pietre uriașe de granit
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]