1,346 matches
-
după cum Îi e felul. Kelib, de pildă e puternic și Îl poate simți orice prost. Bungdokerik e slab, și nu-l poate simți decât unul ca Vishu. Când se lovesc două asemenea valuri, apare un altfel de val, care izbește luntrea Într-un anume fel, și care nu se naște decât În anume tărâmuri de mare, lungi și drepte, ca un fel de poteci de apă. Ca să știi unde anume te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vishu Îi cară după ei, ca să afle oricând prin ce parte a mării au ajuns. Dacă știi unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca și În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca și În scrijelitura primită pe scoica trimisă de Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ape și tot soiul de valuri, văzduhuri de toate culorile și păsări felurite, din care unele trăiau doar pe mare, după cum spunea Dyas. Am văzut pești care respirau ca noi, oamenii, și am văzut fiare care au mușcat furioase din luntre. Într-o zi, Vishu a simțit În luciul apei o tremurătură ciudată și, deodată a pus luntrele s-o ia drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare. Atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doar pe mare, după cum spunea Dyas. Am văzut pești care respirau ca noi, oamenii, și am văzut fiare care au mușcat furioase din luntre. Într-o zi, Vishu a simțit În luciul apei o tremurătură ciudată și, deodată a pus luntrele s-o ia drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare. Atunci mi-a fost tare frică, pentru că i-am văzut pe Dyas și pe Vishu cum se holbează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-atât de departe părea că se coboară din ce În ce mai mult sub noi, chit că avea ditamai muntele În mijlocul lui. Apoi, am prins a coborî la loc și, după o vreme, un tunet prelung a ajuns până la noi. Vishu a pus luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii luntrei. - Bine. Hai să vedem ce au pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a ajuns până la noi. Vishu a pus luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii luntrei. - Bine. Hai să vedem ce au pățit, dar ai grijă să nu ne prindă și pe noi muntele de apă. - Unul singur a fost azi, măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În mână un toiag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveau puterea să te ducă. Parcă, adăugase el după o vreme, parcă nu fuseseră atâția munți de apă pe vremea În care cei ca Vishu nu știau să spună cântul mării de la un cap la altul. Iar Vishu: - Vorba, apa, luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăi au luat calea mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți să dea din gură, ca orbeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce pocinoguri ne fac! Tu crezi că mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți să dea din gură, ca orbeții? Toți proștii Învață vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai poate cineva să țină una și alta pentru el, după ce s-au apucat toți să dea din gură, ca orbeții? Toți proștii Învață vorba și, din cauza asta, ajung să se creadă Înțelepți! Orice dobitoc știe acum să facă o luntre, și asta numai și numai din cauza cuvintelor. Ce să-i mai spun? L-am Îmbrățișat, așa cum bine se cade Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog și Vindecători, semn că norocul Începea să mă părăsească. - Ziceau că uite ce Înseamnă să te prefaci că te tragi din Tatăl. Râdeau de tine pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit o luntre. Când au auzit asta, ceilalți vânători au urlat și au făcut ca toate fiarele, Înjurându-te pe tine și pe Tatăl care a lăsat lucrurile vraiște după ce a murit, și tot așa. Văzând toate astea, am ținut tot mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voastre. Pândarii au adulmecat de jur-Împrejur, iar cele aflate i-au scos din minți pe cei doi: cu numai jumătate de zi mai devreme, o luaserăți peste Marea cea mare. N-a trecut mult și au venit niște oameni cu luntre multe-multe. Am trecut și noi Marea cea mare, iar după ce am ajuns din nou pe pământul tare, am Început să aflăm tot mai multe din lucrurile pe care le făcuseși. Că ai spus tuturor despre un Vindecător că ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vreunul dintre șobolanii ăia care doar stau și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că, totodată, pusese de se scrijelise pe ele semnul lui Kron, așa ca să vadă cu toții cine eram noi. - Ridicați-l pe Kron, să-l vadă răzvrătiții, am poruncit și, toți purtătorii de piei le ridicară drept În sus, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un tărâm într-altul, sunt „luntrea lui Caron” în care fie taxatorul, fie birjarul primesc ortul, primesc, acceptă plata transgresării sau a transcenderii. Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te lovesc! Te faci luntre și punte să-i vezi ochii. Spune-i că dacă ține nuntă cu Bozoncea, vin de-o fur! Altfel, să te urmeze la mine, să-l lase... S-a dus codoșul. A pândit vreo două zile, până a plecat starostele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mînuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Sau adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasere măiastră. Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai sclipea din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele dumbrăvi ale lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam. Acest amor pacific și dulce ca ideea eternității
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam. Acest amor pacific și dulce ca ideea eternității, fără nici o cugetare or o dorință nevergină, acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc pe-o luntre în mijlocul mărei. În momentul în care strigă, jăratecul se stinse. Atunci pierdu toată speranța... Ea se mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să vadă direcția-n care era insula. Insulă și țărm departe, și ea lăsată pradă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai ținea pe suprafață ca la lumina de fulger să vadă direcția-n care era insula. Insulă și țărm departe, și ea lăsată pradă mărei nemărginite. Un fulger cumplit încruși noaptea -ntreagă - atunci ea zări ca zece pași departe o luntre neagră [și-n] ea *, stând drept în picioare, cu fața adâncă, aspră, neîmpăcată - Castelmare. Atunci înțelese totul. Ea străvăzu într-un moment toată starea ei cumplită și leșină - pentru a nu se mai trezi niciodată. În vremea aceea Ieronim zărise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a nu se mai trezi niciodată. În vremea aceea Ieronim zărise numai din întîmplare focul plutitor și ca un fulger îi trecu prin minte ce-ar putea să se întîmple. EI aprinse un foc stabil pe țărm, sări într-o luntre și se luă după para fugitoare, neuitîndu-și spada. El vâslea cu desperare și, când ajunse la luntrea în care licărea încă jăratic, văzu pe Castelmare, {EminescuOpVII 154} ș-apropie luntrea-i de-a lui, ținti în el - un fulger și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca un fulger îi trecu prin minte ce-ar putea să se întîmple. EI aprinse un foc stabil pe țărm, sări într-o luntre și se luă după para fugitoare, neuitîndu-și spada. El vâslea cu desperare și, când ajunse la luntrea în care licărea încă jăratic, văzu pe Castelmare, {EminescuOpVII 154} ș-apropie luntrea-i de-a lui, ținti în el - un fulger și auzi răsunând luntrea inamică de căderea unui corp greu. El aprinse o făclie și îmbla încet cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
EI aprinse un foc stabil pe țărm, sări într-o luntre și se luă după para fugitoare, neuitîndu-și spada. El vâslea cu desperare și, când ajunse la luntrea în care licărea încă jăratic, văzu pe Castelmare, {EminescuOpVII 154} ș-apropie luntrea-i de-a lui, ținti în el - un fulger și auzi răsunând luntrea inamică de căderea unui corp greu. El aprinse o făclie și îmbla încet cu luntrea, când deodată văzu plutind pe apă ceva neobicinuit de alb... părea că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]