KorAP: Find »[drukola/base=lustrui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...45 >

1,124 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curînd, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sînt tot la locul lor. Mama le lustruiește În mod regulat, În fiecare săptămînă. Și mai sînt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fîl-fîl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupîndu-l. — Emma ! Își duce o mînă la cap, jucînd surpriza. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
parfum, alții fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dînd mîna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atîrn haina În cuier, cînd Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întîmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

să facă curățenie. Desigur, el a aranjat transportul și a plătit camioanele. Avea nevoie urgentă de spațiu și mobila nu putea fi mutată atât de repede pe cât ar fi vrut el. Aș spune că Ruby nu avea Îndatoriri prea grele. Lustruia argintăria lui Ravelstein, spăla serviciul de masă din porțelan Quimper alb cu albastru și cristalurile Lalique, farfurie cu farfurie, pahar cu pahar. Nu călca rufe - cămășile lui erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ironie - cu o sprânceană În sus. Un șuvoi de comentarii nerostite aluneca pe povârnișul feței ei de mops. Mă rog, era un lucru foarte trist! Dar, pe de altă parte, era un evreu. Uneori o puteai auzi bombănind „Moișale”, În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să-și ascută singur securea, cât vrea și cum vrea... Poate să-și spele singur coșul în care-i va cădea capul și să îndepărteze putreziciunile capului precedent... Poate să-și lustruiască singur buturuga... cu glaspapir... Osânditul își poate aranja singur încăperea în care va muri. El își poate pune în joc toată imaginația și toată inventivitatea... în acest sens... Poate să-și facă încăperea cât mai odihnitoare, cât mai elegantă ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sticlă de șampanie.) De mult o țin pentru așa ceva. ARTUR: Pfuuu! O facem lată! GUVERNATORUL (Toarnă.): Acu’ îi am la mână... Începuseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau până în adâncul inimii, se târșâiau prin fața mea, nu-și mai lustruiau bocancii... Nu mai aveau nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
e! GRUBI: Ascultă ce-ți spun. O să stăm aici și-o să putrezim. N-are cum să se lege când e prea multă zeamă. Se-nmoaie cerul gurii și picură și picură și picură... Eu îi zic. BRUNO (Apucându-se de lustruit uneltele.): Se supără. GRUBI: Și ce dacă s’ supără? Nu s-a putut. BRUNO: Se supără urât. Pendefunda nu-i femeia aia. GRUBI (Obosit, învins.): Dă o țigară! BRUNO: N-am. GRUBI (Scoțând un pachet.): Ia de aici. BRUNO: Las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
va ridica un hotel cu o mie de locuri, cu piscină și cu sală de cinematograf. De la terasa acestui hotel se vor putea urmări toate evenimentele și tot ceea ce ține, nu-i așa, de groapă. În fiecare zi se vor lustrui pereții gropii și se vor face coborâri de câte o oră. VIZITATORUL: Vă gândiți și la coborâri? MAJORDOMUL: Desigur, domnule. Aceste coborâri vor fi televizate. Vor fi antrenați oameni special pentru a însoți grupurile de turiști. (În acest moment o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
scoate muștiucul, îl șterge atent de salivă; pune muștiucul la loc și continuă.) MACABEUS (Furios.): Las-o dracului de trompetă! (Pauză.) PARASCHIV (Se oprește.): Am să te omor. MACABEUS: Când?! PARASCHIV: Nu știu... Într-una din zile. (Pauză; PARASCHIV își lustruiește atent trompeta.) MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ce cum? MACABEUS: Cum mă omori? PARASCHIV (Preocupat de trompetă.): Cum vrei tu. (Pauză; cei doi se gândesc.) PARASCHIV: Eu cred că prin somn ar fi cel mai bine. MACABEUS: Da. Prin somn... (Pauză; PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să spălăm pe jos. MACABEUS: Mi-e silă să fac curat... PARASCHIV: Ar fi bine, foarte bine... pentru noi... Am avea ce face trei zile. MACABEUS: Mai bine dorm. PARASCHIV: Spălăm scaunele, mesele... Spălăm totul și punem totul la uscat. Lustruim sârmele, aruncăm gunoiul, spălăm gamelele... MACABEUS: N-avem apă! (Fericit.) N-avem atâta apă... PARASCHIV: Aduc eu. Sunt gata s-aduc eu toată apa. MACABEUS: Nu ne putem fâțâi mereu pe gaura aia. Or să ne prindă că furăm apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă în jur, trântește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
element dominant. Frică, speranță, un iz de noblețe, plictiseală, calm, un început de altă lume. MACABEUS doarme ca un porc pe rogojini. PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul din primul act. Își mângâie trompeta, și-o lustruiește, își curăță muștiucul, din nou cântă, încearcă mai multe variante ale aceleași teme, cântă, se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se oprește, îl privește o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se cerne prin tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-a aprins o țigară; PARASCHIV își lustruiește trompeta; INAMICUL fluieră încet.) MACABEUS: Ș-acum? INAMICUL: Așteptăm. MACABEUS: Crezi c-o să meargă? INAMICUL: O să meargă. (Pauză.) PARASCHIV: Știi tu? INAMICUL: Știu eu. PARASCHIV: Știi tu drumurile? INAMICUL: Știu toate drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o dată la câțiva ani. Se închide în odaia de sus și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la trei, patru ani... tot e ceva. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se așază pe marginea peronului, privindu-l pe Grubi cum lustruiește șinele.): Și cu drezina? Când se întorc cu drezina? HAMALUL (Se uită pe ceasul gării.): Mai e... Se întorc înainte de prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai găsesc câte un mort... pe calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se întorc înainte de prânz... Uneori mai găsesc câte un mort... pe calea ferată... și îl aduc cu drezina... Nu știu ce ne-am face fără drezină.... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu vrei să te ajut? HAMALUL: Să mă ajutați? (Ezită.) Ba da... Puteți lustrui cealaltă șină. O să vă treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ne-am face fără drezină.... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu vrei să te ajut? HAMALUL: Să mă ajutați? (Ezită.) Ba da... Puteți lustrui cealaltă șină. O să vă treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă treacă timpul mai repede. (Cei doi sunt așezați, călare, pe câte o șină și lustruiesc; câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
câteva zeci de secunde de tăcere; se aud sunetele ritmice ale muncii lor.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa? HAMALUL: Nu știu dacă vă dați seama... dar lustruitul șinelor e... așa... ceva care liniștește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PLOAIE (Lucrând îndârjit.): De fapt... de ce trebuie să le lustruim? HAMALUL: Nu știu. Așa zice domnul Kapunta. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... E bine să fie lustruite. (Alte secunde de muncă încordată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Întinzându-și spatele.) Până unde le lustruim? HAMALUL: Până unde vreți dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum așa? HAMALUL: Nu știu dacă vă dați seama... dar lustruitul șinelor e... așa... ceva care liniștește nervii... care-ți trece prin sânge și te umple de... ceva mai adânc, mai subtil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PRIN PLOAIE: Te simți tu... mai bun? Mai ușor? HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se golește sângele și cum încep să plutesc... așa... printre propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare... Aș putea să lustruiesc zile în șir aceste șine... Dacă n-ar trebui să dorm cred că le-aș lustrui continuu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncându-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, nu, mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]