759 matches
-
omul pe îndelete." Jonas se înduioșa: "Aveți dreptate, spunea el, în ultima vreme nu mai apucăm să ne mai vedem." Simțea și el cât îi dezamăgește pe cei pe care nu mai avea când să-i vadă, și lucrul îl mâhnea. Adeseori era vorba de prieteni pe care ar fi dorit mult să-i întâlnească. Dar prea numeroasele lui ocupații nu-i mai îngăduiau să accepte toate invitațiile. Lumea începuse să-l vorbească de rău: "Umblă cu nasul pe sus. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: "Ședeți aici pînă Mă voi duce acolo să Mă rog." 37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mîhnească foarte tare. 38. Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați împreună cu Mine." 39. Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pămînt, și S-a rugat, zicînd: "Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și apoi intră în compartimentul generalului, suspinând grav: ― Să încercăm... Peste cinci minute crăpă ușa, scoase pe jumătate corpul și zise binevoitor: ― Bologa, vino... te rog... Excelența-sa dorește... Întâlni ochii lui Varga întrebători, dar strânse din urechi, cu fața mâhnită de regretare că "așa-i ordinul"... Generalul Karg era vesel și mulțumit. În sfârșit obținuse, cu chiu cu vai, să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte întinse comod, cu fața-i negricioasă întoarsă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai aproape. Mai nu vrea și mai se lasă. Capul ei mi-l pun pe umăr, Pun pe ochi-nchiși, pe gură, Sărutări fără de număr. Și la piept o strâng mai tare. Răsuflarea-mi se sfârșește; O întreb de ce-i mâhnită, O întreb de mă iubește. {EminescuOpIV 236} Iar ea ochii și-i deschide Mari, puternici, plutitori: "Îmi ești drag din cale-afară, "Dar obraznic uneori ". {EminescuOpIV 237} DE CE MĂ-NDREPT Ș-ACUM De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăș? Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubitele ascunse în adâncurile pământului. -Îmi pare rău, Andrico. Ești singurul meu fiu, tu vei moșteni tronul. Nu te pot lăsa. Poate alt voinic din regatul Soarelui o să dorească să îl înfrunte pe balaur. Să mai așteptăm. Tare s-a mâhnit Andrico de spusele tatălui său și pentru că știa foarte bine că nimeni nu va îndrăzni să-l înfrunte, a pornit fără știrea tatălui său spre tărâmul Întunericului să îl caute pe Marco și să îl înfrunte vitejește. Călătoria A pornit
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, și că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. 6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, și S-a mîhnit în inima Lui. 7. Și Domnul a zis: "Am să șterg de pe fața pămîntului pe omul pe care l-am făcut, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare și pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
roaba aceasta și pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac." 11. Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său. 12. Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: "Să nu te mîhnești de cuvintele acestea, din pricina copilului și din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ți cere; căci numai din Isaac va ieși o sămînță, care va purta cu adevărat numele tău. 13. Dar și pe fiul roabei tale îl voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Iosif a zis fraților săi: "Apropiați-vă de mine." Și ei s-au apropiat. El a zis: "Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vîndut ca să fie dus în Egipt. 5. Acum nu vă întristați și nu fiți mîhniți că m-ați vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. 6. Iată, sunt doi ani de cînd bîntuie foametea în țara și încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
greșeală să răspunzi acasă la telefon. E o slăbiciune, o slăbiciune a oricărui polițai: să fie băgăreț. Trebuia să aflu cine e și e Împuțitu de Toal. Asta Înseamnă că tre’ să am grijă ce pun În OTA 1-7. Ne mâhnește. Nu e impresionat de raportul de două pagini jumate despre cum merge cazul, adică, cum ar putea să fie un scriitor prolific ca Toal? Așa că bolborosește despre cioroiul căpăcit, despre Efan Wurie ăsta (și pe mine mă fute grija lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-a dovedit a fi o șefă de echipă suficient de competentă pentru Secretarul de stat Încât să i te adresezi ei cu grijile astea ale tale, nu? Ha! Dar nu pot să-mi spun punctul de vedere. Toal. Mă mâhnește, dar asta numai pentru că el e mâhnit... Nu pot să mă gândesc decât la craniul băiatului ăluia, zdrobit, la cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de echipă suficient de competentă pentru Secretarul de stat Încât să i te adresezi ei cu grijile astea ale tale, nu? Ha! Dar nu pot să-mi spun punctul de vedere. Toal. Mă mâhnește, dar asta numai pentru că el e mâhnit... Nu pot să mă gândesc decât la craniul băiatului ăluia, zdrobit, la cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei păpuși prostuțe stricate, la cum, când distrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa cea mare și înaltă. Dar n-a fost să fie așa. Iar Ahile a aflat de timpuriu care îi este soarta, însă prea timpuriul soroc nu părea să-l mâhnească în sine (în fond, și-l alesese singur), cât faptul că niciodată nu se va mai întoarce acasă, să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe un pământ străin. 120 Dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa cea mare și înaltă. Dar n-a fost să fie așa. Iar Ahile a aflat de timpuriu care îi este soarta, însă prea timpuriul soroc nu părea să-l mâhnească în sine (în fond, și-l alesese singur), cât faptul că niciodată nu se va mai întoarce acasă, să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe un pământ străin. Dar paradoxul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a trecut prin aceste locuri, poate chiar a locuit aici, cercetez cu luare aminte locul, dar nu mai descopăr decât cioburi de sticlă într-un colț și nimic altceva, locuința de piatră pare să fi fost de mult părăsită, vag mâhnit în sufletul meu că n-am dat de craniul lui Yorick, câteodată realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar a murit împăcat că a avut cui să lase moștenire această neobișnuită avere a lui, Și meșterul Luca se întunecă acum în barbă și degetul lui arătător e tot îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui Janos! încerc eu, Pe Janos îl țin lângă mine pentru că e un bun ajutor, face treabă bună, are simțul culorilor, execută bine orice, dar îi lipsește fiorul pictorilor de biserici, și-apoi nici nu-i ortodox, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eram convins că numai cunoscând acele semne ciudate voi putea citi din Cartea părintelui Ioan, mult mai târziu m-am convins că nu scria în greacă în Cartea părintelui Ioan, rămân la masă cu creionul în mână și ascult, Ești mâhnit, fiul meu! Știu! dar să n-ai părere de rău pe meșterul Luca, el nu-i decât purtătorul unei vechi tradiții căreia nu i-a greșit niciodată și poate e ultimul dintre cei care mai cunosc și respectă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sângele-n obraji, cum niciodată nu i se mai întâmplase în casa aceea unde intrase de-atâtea ori. Înainte vreme, părea că domnișorul nici n-o vedea, ceea ce pe ea, care credea că se cunoaște, o neliniștise și chiar o mâhnise. Să nu-i acorde nicio privire! Să nu o privească așa cum o priveau alți bărbați! Să nu o devoreze din ochi sau, mai bine zis, să nu-i lingă cu privirea ochii, și gura, și fața toată! — Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vrut să-mi facă pă voie fără somație, care să-i alung pă bune bolnăvicioasele scălâmbăieli. Mi-am amintit pă loc dă tata, care m-a catapultat dân luntre, da nu m-am lăsat prostit la inemă. Ca să n-o mâhnesc la supărare, m-am dus cu ea până unde pornea scara ș-am bunghit-o cum cobora bățoasă și căpoasă cu spume, precum soldățelu-țintă dă la tragerile dă tir dân iarmaroc. Cobora jos cu ochii Închiși și s-a dus Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părea firesc, altfel de ce dracu’ a mai venit acolo? să-i facă sânge rău? ea le-a repezit, nu-i obligatoriu ca toată lumea să se exibeze, și a râs, iar ele n-au mai spus altceva, era limpede că o mâhniseră, pentru că o făcuseră să-și dea seama că ceea ce dorea fără să obțină doreau toate femeile, adică nu era nimic anormal din partea ei. Dar toate astea Andrei Vlădescu le-a aflat mult mai târziu, atunci era doar o bănuială. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și n-a mai râs: purtările maică-sii erau stupide. N-a spus ce gândește, era convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să-l mâhnească. I s-a făcut milă de maică-sa, în momentele acelea ar fi vrut să fie băiat, i se părea că fetele ajung toate femei obsedate de câteva idei, se temea să nu i se întâmple la fel. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bloc cu niște bagaje în mâini, Clara se împiedicase de o treaptă, se dezechilibrase și căzuse. Se lovise la același genunchi la care se julise mai demult. Fetița sărise de pe băncuță și o ajutase să se ridice. Ca să nu fie mâhnită că a căzut cu bagajele, fetița îi făcuse cadou desenul la care lucrase toată după-amiaza. Spusese că în desen e portretul Clarei. Nu prea semăna cu ea, dar Clara îi mulțumise și îl luase acasă. îl pusese sub saltea. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el a fost martor al alegerii celorlalți apostoli (Matei 9, 9). Niciodată nu s-a îndoit în credință. La uciderea lui Ioan Botezătorul a lăcrimat. La Cina cea de Taină s-a întristat. Când a fost vândut Iisus, s-a mâhnit profund; când Iisus a fost judecat, el și cu Ioan stăteau în curtea Pretoriului; lângă Crucea Golgotei era de față; la punerea în mormânt plângea, iar în dimineața Învierii, s-a bucurat și a primit liniștea eternă prin salutul pascal
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
foarte mult, chiar dacă ar fi nevoie, pentru asta, să facă de petrecanie la opt persoane. Însă, prințe, nu v-aș sfătui, totuși... Dar prințul se ducea de-acum să le deschidă musafirilor. Îi calomniezi, Lebedev, zise el zâmbind, te-a mâhnit foarte mult nepotul. Nu-l credeți, Lizaveta Prokofievna. Vă încredințez că alde Gorski și Danilov 45 nu sunt decât cazuri deosebite, pe când aceștia doar... se înșală... Numai că n-aș fi vrut aici, de față cu toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să-l absolviți de greșeală pe Burdovski în virtutea faptului că s-a amestecat neștiutor în această chestiune? Dar asta e o impertinență, stimate domn! Burdovski n-are nevoie de justificările și scuzele dumneavoastră, asta trebuie s-o știți! E mâhnit și îi e greu și fără asta, se află într-o situație penibilă, ar fi trebuit să vă dați seama, să pricepeți... — Destul, domnule Terentiev, destul, reuși să-l întrerupă Gavrila Ardalionovici, calmați-vă, nu vă enervați; nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râs cum, poate, nu mai reușise niciodată să râdă. Văzând că prințul a roșit de tot, Kolea începu să râdă și mai tare; îi plăcea grozav ideea că prințul este gelos din pricina Aglaiei, dar încetă imediat, observând că acesta era mâhnit cu adevărat. Apoi, cu seriozitate și îngrijorare, mai vorbiră vreo oră sau o oră și jumătate. A doua zi, având o treabă care nu suferea amânare, prințul își petrecu toată dimineața la Petersburg. Întorcându-se spre Pavlovsk când trecuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]