1,843 matches
-
unde buștenii căzuți de pe maldăr se amestecau cu rumegușul, iar bucățile mari de lemn atârnau despicate ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă te dezechilibrai și puneai piciorul jos, Îți intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și crăpat de bătaia soarelui cât traversai câmpul cu iarbă pentru păscut și măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lauda pe buze: "Pace, pace celui de departe și celui de aproape!" zice Domnul, "da, Eu îl voi tămădui!" 20. Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mîl." 21. "Cei răi n-au pace", zice Dumnezeul meu. $58 1. "Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trîmbiță, și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2. În toate zilele Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și lipitori? - Le ține Într-un borcănel la Întuneric și, când e nevoie, le scoate de acolo c-o pensetă și le pune la locul potrivit. - Cred că o să am nevoie de serviciile lui, murmură oaspetele. Sângele-mi miroase a mâl stătut, va trebui să-l reîmprospătez. - Dacă aveți nevoie de lipitori, nu aveți decât să vă duceți seara pe malul iazului, sunt acolo câte vreți... Numai că trebuie să aveți grijă să nu adormiți, că nu vă mai treziți. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ridice. Oameni Începuseră să cadă și Sammler fugise. Mai fuseseră alți doi supraviețuitori. Unul făcuse pe mortul. Celălalt, ca și Sammler, găsise o deschidere, și fugise pe acolo. Ascuns În mlaștină, Sammler se Întinsese sub un trunchi de copac, În mâl, sub mâzga apei. Noaptea părăsise pădurea. Riscase cu Cieslakiewicz a doua zi. (Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În Zamoșt, chiar În oraș, sălbatic, sleit, putred, ochiul mort holbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu te superi... Sunt așa eu, un om prost... Parcă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aia te aduc și pe tine. Se ridica de pe vine și se scărpina în capu-i pleșuv. Mai avea puțin păr cărunt numai pe la urechi și deasupra cefei. Am pus lemne pe foc. Iar căuta ceva, întinzând ghiarele-i de coloarea mâlului într-o parte. Pe urmă își aducea aminte de alta. — Mă duc s-aduc apă. Poate le e sete oamenilor. „Oamenii“ eram eu. Se ducea și se întorcea: —Apăi am adus apă. Am fost surprins mai târziu, când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vărsat creștinește câteva picături din sticlă pentru amintirea ei, așa mi-a venit, de obicei nu practicam mesaje de-astea subtile cu subsolul amintirilor, apoi am făcut ceea ce știam prea bine să fac când mă năpădeau frica, amintirile, remușcările, tristețile, mâlul vremii. Am închis ochii și am tras o dușcă, urmărind cum puturoșenia aceea îmi descoperă și-mi descrie interiorul. Hălăduia prin mine, de parcă gonea în căutarea sufletului. Dinspre Sf. Ilie Gorgani băteau clopotele. Chemau la cea de-a doua Înviere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu toate că, peste mai mulți ani, doamna Aldaya a fost descoperită fără suflare În patul din dormitorul ei, În zorii zilei de 12 aprilie 1921. Toate bijuteriile sale dispăruseră. La drenarea puțului din parc, unul dintre băieți le-a găsit În mîlul de pe fund, Împreună cu o păpușa ce Îi aparținuse fiicei sale Penélope. O săptămînă mai tîrziu, don Ricardo Aldaya hotărî să se descotorosească de casă. Pe atunci, imperiul său finaciar era deja rănit de moarte și nu lipseau glasurile care insinuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe piele și sub piele. Erau foarte greu de stăpânit. Senzația pe care o resimțea masterandul era extrem de neplăcută. Balele gelatinoase i se lipeau de scoarța de pe picioare și de pe mâini, uscându-se Între degete și degajând un miros de mâl dospit... O mulțime de limacși Îi mișunau, ca niște limbi reci, de șarpe, bifurcate, mișcându-și cornițele moi și intrând pe sub subsuori, prin maiou și prin chiloți... ...Și totuși fața Oliviei i se părea destul de cunoscută. Unde o mai Întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acestea să fie adevărate? Să ne ferească Dumnezeu de așa pacoste” - gândea Dumitru... În fiecare zi, la retragerea în cazarmă, simțeau că oboseala le-a intrat în oase și orice mișcare este o luptă pentru a învinge un val de mâl prin care sunt nevoiți să înainteze... Într-una din seri, Dumitru l-a întrebat pe Todiriță; ― Cum ți se pare armata la tunuri, vere? ― Dacă știam că e atât de grea, nu te mai rugam să mă iei cu tine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai departe de ziua de mâine. Uneori nu puteau gândi nici măcar cu două ceasuri În viitor. Totul se decisese, adeseori, În străfulgerarea sabiei. Timpul trecuse repede și Încet, ca un fluviu care fremăta la suprafață, dar căra o albie de mâl În străfunduri. Erina ar fi vrut uneori să oprească totul. Să iasă din nebunia lui Cosmin și să revină la normalitate. Să-și trăiască visele, speranțele și vârsta. Se simțea trasă ca de un vârtej și voia să iasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
preocupări și interese deosebite pentru desen. Încercările mele cele mai timpurii le probam, după câte îmi amintesc, pe suprafețe de pământ, negru sau galben, netezite și transformate în planșete. Și natura îmi venea uneori în ajutor. Pe porțiunile acoperite de mâl, adus de șuvoaiele de apă, executam prin zgâriere lucrări artistice în fața cărora mă extaziam și pe care le distrugeam fără regret după ce le admiram. Lipsa unei înzestrări native cu predispoziții și îndemânări pentru desen m-a dezavantajat toată viața, dar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nord, pe jos de-a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi ale potecii, este sumbră. Apa din canal e puțin adâncă și e maronie de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
efectiv militar de 18 000 de oameni pe țărmurile Golfului Chihli. Luând cu asalt imensele metereze de pământ care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale, i-a trimis vorbă împăratului că este pregătit să moară - cu alte cuvinte, toate speranțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit să fie, păsările Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de atâtea zeci de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot soiul de documente cu nume ciudate și complicate. Secretarul, ca să râdă de el, Îi dădea lămuriri anapoda ori ridica din umeri. Porcii se speriau, dar nu aveau loc de Întors ori de țopăit, că s-ar fi scufundat În mâl. Grohăiau Înspăimântați și se grăbeau, cu micii demoni În spinare, să străbată apele Împuțite. Cum ajungeau la mal și prindeau pământ tare sub copite, se scuturau și o luau la goană. Oamenii, care nu uitau niciodată să-i aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre copii, alergând pe marginea șanțului, căzu înăuntru, scoțând un sunet ca al unei broaște. Șanțul era gol, nefiind nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptå îmbråțișåri ispititoare ale nemårginirii Maluri cu rådåcini și umbre foșnitoare ademenitoare cântece revårsând din izvoare Dincotro încotro urmele visului så ațin neuitårii Unde s-ajung undele så le calc stăncile så le urc și cuvântårile så le spun valurilor mâlurilor tristelor påpådii și meduze
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1645]
-
clintit, nici vîntul c-a suflat. Jurai că vasu-i o pictură Pe un ocean pictat. Apă, apa, cer de apă, Se strînge lemnu-ncheietură ... Apă, apa, cer de apă, Dar de băut, nu-i picătură. John Keats Frumoasă Doamn\ f\r\ mîl\ O, triste cavaler, cu chip pierit, Ce dor te poartă solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]