37,022 matches
-
de familiară/ încât o mâncăm cu pâine/ cu aceeași pâine pe care alături de sare o oferim străinilor/ cu aceeași pâine care doarme între mine și femeia mea./ În spatele pâinii acționează clandestin grâul/ același grâu care a proclamat victoria/ și a mâncat florile armatelor de ocupație./ Iar în spatele grâului - surâsul lui Stalin/ din care izvorăsc în fiecare an mii de refugiați către Apus." (Cotidiană) Recuzita tânărului poet aparține pământului. Satul, casa, strămoșii, familia, pâinea, toate vorbesc nostalgic despre un univers domestic, de
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
de divertisment de la televizor care sunt de o crasă vulgaritate". Cât privește "cearta intelectualilor", o admite ca pe un indicator al normalității: "De când e lumea și pământul, a existat o ceartă între generații, o ceartă între intelectuali, care s-au mâncat între ei. E o chestiune inerentă talentului (...) Talentul este ceva în plus care creează efervescență, care se traduce uneori prin nevoia de conflict. Pe mine nu mă deranjează, dimpotrivă". Nici pe noi.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
din cauza lui Gide, cu al său epocal Hélas, Hugo... în definitiv, îmi zic, vai de acest Paris invadat de lumea a treia, pestriț, cu obsesia lui napoleoneană defunctă, însă rămasă ascunsă în subconștientul franțuz, de popor războinic, retoric, mai des mâncând bătaie, decât biruind... însăși Marsilieza lor crudă, agresivă, șovină, ...ce naiba! textul măcar să-l mai schimbe și ei puțin, măcar verbele instigatoare la atrocități, îmi spun; și din nou mă întorc la Napoleon și la obiectele lui muzeale păstrate la Carnavalet
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
-se astfel înțelesul sexualității umane. În general vorbind, precizează Clement Alexandrinul, simțirea plăcerii nu-i ceva necesar; este consecința unor nevoi firești: foamea, setea, frigul, căsătoria. Dacă ar fi cu putință să n-ai nici o plăcere când bei sau când mănânci sau când faci copii, atunci s-ar putea dovedi că plăcerea nu e de trebuință. Că plăcerea nu-i nici activitate, nici dispoziție și nici o parte din noi înșine, ci a intrat în viața noastră ca să ne facă un serviciu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
dintre noile noastre democrații care va reuși prima să atingă un nivel competitiv al producției sale de vin. Cât despre mila față de animale, îmi este mai degrabă milă de animalele pe care le ținem în captivitate și pe care le mâncăm de obicei. Toate animalele sălbatice, fără excepție, urmează să fie până la urmă mâncate. Din punctul de vedere al unei căprioare cred că este total nerelevant dacă este mâncată de un lup sau de un vânător cu două picioare.
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
de animalele pe care le ținem în captivitate și pe care le mâncăm de obicei. Toate animalele sălbatice, fără excepție, urmează să fie până la urmă mâncate. Din punctul de vedere al unei căprioare cred că este total nerelevant dacă este mâncată de un lup sau de un vânător cu două picioare.
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. |știa, umaniștii, se încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. Sînt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad în șold, mănîncă numai rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Un crap. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Specia lor e mult prea veche
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
fier le-nvelesc meticulos cu țărîna neagră le ud cu sîngele/ să aibă cu ce se hrăni pînă cînd încolțesc pînă ies din pămîntul de fier la lumină pînă le dau primele frunzulițe de fier/ apoi mi-e iarăși foame mănînc iarăși arbori beau din nou dîmbovița mă-nvelesc încă o dată cu surîsul monei-lisa". Nici unul dintre magnifici nu-l depășește pe "Nicolae Magnificul" în privința numărului de imagini ce le emite (le "mitraliază"). Spre a evita risipirea acestora într-o zonă aleatorie, autorul
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
situații complexe și contradictorii în formule laconice extrem de juste: "La noi nu era posibil să cheltuiești bani așa, pur și simplu. Pentru asta îți trebuiau relații", "La noi acasă nu era nevoie de reclamă ca să-i convingi pe oameni să mănânce ceva", " Muierile sunt acele ființe care-i înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor", "America e când bărbați în maiouri conduc mașini galbene și numără bani verzi de hârtie", "Pe măsură ce trecea timpul, extratereștrii mi se păreau tot mai puțin importanți
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
ar fi condus Titanicul, poate că n-am fi aflat nici azi de scufundarea sa. Acum am aflat că la TVR sunau reprezentanții lui Adrian Năstase pînă și pentru detalii de tip "De ce n-a apărut premierul la tvr cînd mînca mititei cu poporul ?" Cu alte cuvinte, prim ministrul își pune sănătatea în pericol consumînd mici la o adunare cu cetățenii alegători și TVR nu dă o asemenea secvență capitală. Asemenea telefoane se dădeau și la televiziunile private care primeau reclame
Confidențialitate pe bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11828_a_13153]
-
și preferințele, rămânând ca tu, cititorul, să te pronunți, acceptându-i-le ori ba, dar în cunoștință de cauză. Critica universitară (din direcția aceasta tăcerea e și mai asurzitoare) va mârâi probabil în surdină, precum câinele grădinarului, care nici nu mănâncă, nici nu-l lasă pe altul să mănânce. Tălmăcirea lui Sorin Mărculescu va rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
pronunți, acceptându-i-le ori ba, dar în cunoștință de cauză. Critica universitară (din direcția aceasta tăcerea e și mai asurzitoare) va mârâi probabil în surdină, precum câinele grădinarului, care nici nu mănâncă, nici nu-l lasă pe altul să mănânce. Tălmăcirea lui Sorin Mărculescu va rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
modul ostentativ defulator, dar și dintr-o conștiință textuală mai matură, inițial plasată mai mult în secundar, în ciuda retoricii zgomotoase. Ceea ce nu înseamnă, însă, că imposibilitatea unor schimbări/ îmbunătățiri formale nu devenea cu acest volum tot mai evidentă. Volumul |mi mănânc versurile este interesant măcar dintr-un punct de vedere: conține două cicluri ușor diferite între ele și, aș zice, așezate cumva nefiresc. Primul ciclu, doar numerotat și care, de fapt, conține primele două părți ale cărții, este mai interesant în măsura în care
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
deoarece era interesat de textul ce țâșnea ca o pasăre înfometată, / cu ochii scoși, din gura lui și a mea, pe mine / nu mă mai atingeau versurile, / eram epuizată de atâta poezie" (Claudiu) sau ,îmi părăsesc revolta ce mi-a mâncat trupul / ca un corb înfricoșat / nu pot fi posedată nu pot poseda pe nimeni și atunci / scuip sânge roșu și plec la război / pe câmpul de luptă al tăcerii acolo unde mâinile și picioarele / nu mai au nici o valoare". (Plec
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
trecut, dar poemele grupate aici sunt scrise mai mult pentru fanii mai tineri, de care poeta nu ascunde că se bucură urmărind, în același timp, să-i și țină la respect: ,mi se fâlfâie de toți tinerii ce vor să mănânce / din poezia mea fără să plătească o minimă taxă de intrare / în frunte cu oricine îmi dă bani acum pentru ce / nu a fost atunci". Poate că publicarea acestor două volume în același an trecut să nu fie, așadar, întâmplătoare
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic.../ De parcă pe cel așteptat l-a mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic.../ De parcă pe cel așteptat l-a mîncat pămîntul,/ pămîntul de parcă l-ar fi mîncat" (Chipul). Așadar datoria d-sale, în calitate de făptură zămislită de Divinitate după chipul și asemănarea acesteia, este de-a crea pentru a umple golul, plecînd de la punctul zero. Paradigma autorului devine chiar "Duhul Domnului plutind peste ape", doldora de virtualități. Traiectul
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
viață, psihic și sufletește, în urma acestei diabolice experiențe care le-a refuzat nu doar fundamentalul drept la diferență - sistemul comunist folosea oamenii în scop energetic, precum generatorul din Matrix -, dar la o viață situată măcar la limita minimei decențe. Oamenii mâncau puțin și prost, munceau tot mai mult pentru o piață de desfacere tot mai săracă, de la un punct încolo aproape inexistentă, infuzau permanent gazul nociv al ideologiei răspândit de mass-media, viața socială era drastic limitată datorită constrângerilor de tot felul
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Cînd să-și termine cîntarea luă o acută țintind cu glasul înspre caninul său, nimeri pasărea de deasupra cortului și o doborî cu glasul aidoma săgeții. După care își oferi serviciile vizitatorilor. Pentru un sfert de napoleon d'or putea mînca numele oricăruia dintre ei, iar pentru cîteva firfirici în plus, și numele, și prenumele. - Cine se învoiește, n-o să mai aibă niciodată numele cu care a intrat. Dacă aveți cheia unei case, iar casa v-a fost distrusă în război
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Poliției, SRI, MI și clădirea Televiziunii? De ce minerii veniți să facă ordine în București (cine i-a organizat? au plătit bilete de tren? cine le-au fost ghizii prin București, pentru că devastările lor au avut o precizie chirurgicală? ce au mîncat și unde au dormit în Capitală?) au devastat Universitatea, Facultatea de Arhitectură, (din moment ce se știa că în Piață nu mai erau studenți?), sedii de partide și de publicații? Și rebelii din 13 iunie și minerii din zilele următoare ar fi
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grîu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite o sută de ace de gămălie fără nevoie decît acel ce de foame mănîncă o baniță de pîne. Unde însă sîrguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta și face să se execute încă trei
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să-și mănânce rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni. Primului care se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
spun, că șiretlicul nu ține și trebuie să fii cretin s-o ții înainte c-un plan care nu merge. Ulise înăbușă încercarea de răzmeriță așa cum amenințase: îi strânge de gât și pe ei, ca pe Anticles. Cum n-au mâncat de-atâtea zile, războinicii devorează amândouă cadavrele. Unul, cu stomacul mai delicat, varsă la prima înghițitură. Ca să nu se deshidrateze, se hotărăsc toți să-și bea urina. La putoarea de urină și excremente se-adaugă acum mirosul de carne împuțită
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
viața mea!" R.B.: A fost de fapt, paradisul copilăriei... C.H.: Da, dar și al adolescenței. Mama a păstrat tot acest tezaur de trăriri și cred că, în mod inconștient, le-a transmis mai departe, chiar într-un registru foarte senzual: mîncam "bucate românești", iar pentru colegii mei de școală aceste meniuri păreau de-a dreptul absurde. Să adaugi unei mîncări și puțin iaurt - o adevărată porcărie! (rîde). Eram prin anii 50000000, cînd unele lucruri și obiceiuri nu erau deloc de la sine
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
impune slujitorilor săi să renunțe la dreptul de a fi aleși? Dacă judecăm lucrurile prin prisma drepturilor omului, majoritatea cultelor sunt mai mult sau mai puțin abuzive. Ele au un regulament intern pe care îl accepți sau nu. Vrei să mănînci carne de porc, nu te faci rabin! Simplu. Gîndirea arhiepiscopului Anania, că biserica nu poate împestrița cu membri de partid militanți, fără a-și pierde creditul, a convins Sfîntul Sinod. Iar asta într-un moment în care clubul popilor politicieni
O nouă strategie a BOR? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12942_a_14267]