1,426 matches
-
la clauza asta, am spus indicându-i clauza care se referea la vânzarea apartamentului înainte de finalizarea plăților la ipotecă, ai să vezi că... M-am lansat într-o serie de explicații și de propuneri, presărată cu câțiva termeni juridici. Eram mândră de mine. Chiar păream să știu foarte bine ce vorbesc. În sufletul meu, speram că-l impresionasem pe James. Cu toate că ne despărțiserăm, pentru mine era important să-l fac să mă privească din perspectiva unei femei capabile, nu a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din preajmă. Descifră din întreaga comportare a lui Teo o neliniște exprimată în gesturi, în crispări, în izbirea dușmănoasă a portbagajului mașinii... Era răvășit. ,,Oare unde fusese o zi întreagă, în duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
femeie neînsoțită, ca nu cumva să se aleagă cu o acuzație, fără martori, că au încercat să se uite sub fusta ei. — Te rog. I-am întins mâna. În afară de semnele roșii de arsură, era o mână de care puteam fi mândră. Nu arătase niciodată mai bine. Folosisem regulat Hands Up de la Candy Grrrl, crema noastră de mâini ultrahidratantă, unghiile mele false fuseseră pilite și vopsite cu ojă Candy Wrapper (argintie) și tocmai fusesem la depilat, un eveniment care mă face întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru mâncare. —Cui îi scrii? am strigat. Și-a băgat capul pe ușă, s-a strâmbat dând cu ochii de ciucuri și a spus: —Nimănui, scriu ceva, știi, un scenariu TV. Despre un detectiv. Am rămas fără cuvinte. Helen pretindea - mândră de ea - că e aproape analfabetă. Nu văd de ce nu, a spus. Am o mulțime de material. E foarte bun, de fapt, o să ți-l printez. Imprimanta antică și de demult a scârțâit și chițăit vreo zece minute, apoi Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
una m-am cam săturat. Știam aproape sigur încotro urma s-o ia Dianne. Era povestea veche, dintotdeauna. Avea să meargă într-o tabără de meditație pentru femei, unde umblă toate în pielea goală, mânjite cu vopsea albastră, venerând zeița-mamă, mândre că balcoanele le atârnă până la buric. Când nu dansau în vreo poiană pe lună plină, aveau să se distreze pe seama bărbaților așa că, la întoarcerea în Boston, n-avea să-și mai vopsească firele cărunte sau să gătească cina pentru domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și apoi să revii la melodie când și unde vrei tu. Iar dacă simțeai muzica adânc, visceral, Îți ieșea În mod firesc un vibrato. Știa cum să facă chestia asta mai bine decât toți cunoscuții ei. Se simțea atât de mândră de acest lucru Încât i se pusese ceva În gât, ceva care a dispărut În momentul În care a Început să cânte. Cântecul Marlenei și al lui Esmé se auzea din ce În ce mai slab pe măsură ce Harry se Îndepărta. Apucând-o pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al României, oh! atunci, puteți fi siguri, voi apăra-o cu pasiune, cu furia tigresei cari 'și apără puii, căci și eu, în curs de o jumătate secol, am purtat pe sânul meu, am încălzit cu a mea suflare pe mândra și draga noastră Românie. D. Dim. Brătianu promite vecinilor (împărăției Habsburgilor și celei a Romanovilor) binevoitorul său concurs. Fără îndoială marile puteri vor fi încîntate că d. Brătianu catadicsește a avea atâta bunăvoință cu ele. Altceva este daca s-ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mândrim am uita omul care a întemeiat-o, dacă privind o mare operă am uita pe creatorul ei. E pentru noi o datorie îndoit de plăcută de-a reaminti toate acestea cititorilor în ziua când trupele taberei intră în capitală, mândre de munca lor, și inspirând tuturor o bărbătească încredere în viitorul țării. [ 12 octombrie 1880] {EminescuOpXI 368} OBSERVAȚII POLEMICE Între multele neplăceri ale ziaristicei e și aceea de-a polemiza cu organe a căror voință e dictată de mai nainte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir”, VR, 1950, 10; Mihai Gafița, „Întâmplări din pragul veacului”, GL, 1954, 10; Radu Popescu, „Sub pajura împărăției”, GL, 1954, 35; Liliana Pavlovici, „Sub pajura împărăției”, VR, 1955, 2; V. Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; M. Ghimpu, „Împărătița lui Machidon”, RMB, 1955, 9 noiembrie; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Popa, Dicț. lit. (1977), 618-619; Tiberiu Vornic, DRI, V, 363-367; Popa, Ist. lit., I, 1053-1054. L. Cr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
zavescă de 100 de ruble de argint. La 11 ianuarie 1464, domnul dă un nou privilegiu Musei, soția lui Pentelei, și fiicei sale, Cerna, soția lui Petru Oțelescul, pentru satul Pânteleești, deoarece privilegiul vechi fusese pierdut. La 13 august 1464, Mândre și soția lui, și cumnatele lui, fiicele lui Voineag, s-au pârât cu Misea pentru satul Târnauca. Misea a spus că satul și alte bunuri îi fuseseră dăruite de unchiul său, Bera. S-au pârât ce s-au pârât și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Lovinescu, Aqua forte, București, 1941, 316-323; Virgil Ierunca, „Beznă”, TIL, 1942, 1848; Mihail Chirnoagă, „Beznă”, VAA, 1943, 767; Octav Șuluțiu, „Beznă”, RFR, 1943, 11; I. Negoițescu, Un romancier nou: Ioana Postelnicu, VAA, 1943, 895, 896; Constantinescu, Scrieri, IV, 435-437; Vicu Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Vicu Mîndra, Pericolul melodramei, GL, 1958, 17; Negoițescu, Scriitori, 477-482; Corbea-Florescu, Biografii, I, 175-184; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 247-260; Regman, Noi explorări, 75-78; Bălan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
1943, 767; Octav Șuluțiu, „Beznă”, RFR, 1943, 11; I. Negoițescu, Un romancier nou: Ioana Postelnicu, VAA, 1943, 895, 896; Constantinescu, Scrieri, IV, 435-437; Vicu Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Vicu Mîndra, Pericolul melodramei, GL, 1958, 17; Negoițescu, Scriitori, 477-482; Corbea-Florescu, Biografii, I, 175-184; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 247-260; Regman, Noi explorări, 75-78; Bălan, Repere, 179-186; Cândroveanu, Lit. rom., 83-86; Negoițescu, Ist. lit. I, 260-261; George, Sfârșitul, IV, 238-242; Liana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
vremea era excelentă pentru treierat. Câmpul era plin de lume și de atelaje. Seara nu plecasem acasă și mă ocupasem de mobilizarea carelor și a elevilor. Scosesem elevii la adunat spice și atelajele (carele) la adunat baloții de paie. Eram mândră de activitatea din ziua aceea și convinsă că mi-am îndeplinit toate sarcinile. Așteptam laudele șefilor. Ce-i cu mata în halul ăsta, unde te trezești tovarășa, la plajă? Nu vezi că bărbații, în loc să fie atenți la muncă, se uită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
102} Ispitelor ce-mi vin gloată. Și la orice mișelie Ast refren îmi pun nainte: Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Ieri juram încai o lună Să fiu și eu om cuminte, Să stau lîng' o mândră jună Ca un Caton înainte. Dar când te vezi într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate pricepe orice om cu privirea clară - acela va vedea că în toate măsurile noastre restrictive numai dreapta judecată și instinctul de conservare au jucat singure rolul principal. Domnia fanarioților au putrezit clasele noastre sociale; aristocrația noastră, din războinică și mândră ce era, a fost devenit în cea mai mare parte servilă, încrucișîndu-se cu stârpitura grecului modern, care e tot atât de șiret, dar mai corupt decât evreul de rând. Prin urmare clasa înaltă a societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la noi Obținu un nou limbaj: Stau ca-n codru amândoi, Dar ei fac concubinaj. Aranjament luxos Cuplu-i aranjat perfect Așa lux e lucru rar: Soțul este subprefect, Iar soția... subprimar. Taxa sexului Dacă-ajungi la șaptezeci Și-ntâlnești o mândră jună, De-o vrea taxă să-ți impună, Ai reduceri...la cincizeci. Ghinion Aruncând soacra-ntr-un val, Se întoarse fericit... Un delfin nenorocit I-o aduse iar la mal! Puneți pofta-n cui Mi-a venit un drac în
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
amintiri al lui Elbert Hubbard și zicale din „Thanatopsis“. „Nu asemeni sclavului biciuit pe stânca lui“, ci ca un grec nobil, stoic; sau din Whittier: „Prinț ești tu/ iar omu-ntreg/ este doar Republican“ și alte asemena surse. „Înalță pentru tine mândre case, O suflete!“ A treia pagină era rezervată scrisorilor cititorilor. Această fițuică - eu o puneam la mimeograf și o capsam și o duceam la poștă - îmi cam dădea fiori, îmi făcea pielea de găină. Dar el vorbea de ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și picioare varicoase, în ciuda faptului că se mișcă așa de agil, și pe deasupra și fața ascuțită și sânii deformați; și totuși, cine are dreptul să spună că persoana asta nu mai are pe vino încoace. Nu eu. Este neobosit de mândră de senzualitatea și spiritul ei aventuros și ce dacă se îmbracă așa de țipător și e exotică ca un papagal? Am pornit cu dreptul în această vacanță. Ea mi-a scos niște pete de pe haina mea din păr de cămilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dar vezi tu, numai eu și orbul știam ce era cu lumina aceea. M-am bucurat că aveam acum un secret numai și numai al nostru și doar se știe, nimic nu leagă mai mult oamenii decât secretele... Eram tare mândră ! Eu și orbul (care acum părea în lumina amiezii chiar el înveșmântat în lumină) aveam secretul nostru. Și m-am răsucit repede pe călcâie să fug să spun tuturor ce aflasem de la el. Dar m-am auzit strigată. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de-a fi cunoscută ca femeie. Nici nu-i pare rău; păstrează trei amintiri frumoase. Peste care, ca o constantă a gîndului, domină imaginea Mariei Stăteanu, femeia văzută prima oară cu un an în urmă în foaierul teatrului din localitate: mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a observat plecarea. Mă strecuram prin mulțime, Încercând să nu strivesc chibriturile. 3 Nu aveam ore a doua zi, așa că mi-am petrecut timpul acasă, În garsonieră, jucându-mă cu instalația mobilă, alias Chestia, de care eram peste măsură de mândră. Aceasta era un soi de sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care Îl petrec alături de ea. Va Înțelege asta când va fi mare. N-ar ști ce să se facă având o mamă frustrată și nefericită. Când m-a văzut la televizor alături de Hillary Clinton era atât de fericită și de mândră de mine. Dacă trebuie neapărat să vină și Kevin Buonocore, măcar să fie prezentabil. Adică așa, ca toți ceilalți. Era atât de comic din cauza plasturelui de pe ochi, sărăcuțul, cine știe cât de stânjenit o fi. Are un aer atât de rătăcit. — Încercă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scris la persoana I, dar, pentru Dumnezeu, cum de se face cu atâta nonșalanță suprapunerea între viață și literatură, habar nu am!); 2. dacă peep-showurile pariziene din prima parte a cărții sunt reale sau nu? (erau inventate toate și eram mândră de asta); 3. dacă Muzeul Sexului, descris în prima parte, are o adresă și unde poate fi vizitat (întrebarea aceasta mi-au pus-o doi confrați, pe care i-am dezamăgit spunându-le că respectivul Muzeu al Sexului se găsește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de cînd l-am deschis, nici o voce de om venind din difuzor nu s-a exprimat altfel decît hăulind și chiuind de dragoste (pentru mîndra satului) și de dor (pentru plaiurile natale, pentru codrii verzi și pentru geografia zonală) și de alte sentimente născătoare de muzică. Cu excepția celor două intervenții foarte scurte: o voce seacă ne-a anunțat mai Întîi menținerea stării de necesitate, apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ocazii „rare”, ca și alte două asemenea), și scutindu-mă de sarcina prezentării, le îmbrățișă și sărută pe amândouă; - ai fi crezut că se cunosc de când lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul de-a-și arăta ascendența urbană (de care era mândră în secret), față de musafirele venite de la țară (omițând că Ana cea mică își făcuse liceul la București), stare ce nu îneca sinceritatea și bunăvoința de gazdă, caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de dulce visare a timpului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]