10,420 matches
-
mergea, Își întețea pașii, nu puteai să-i numeri, Acasă regretând se întorcea! Pornise la o frumoasă vânătoare, Dar l-au trimis înapoi... îmi spunea, El pregătise cu desfătare: Prinderea vânatului urmărea. Melancolic pășește, pușca și-o vinde, Printre lacrimi mângâie câinele iubit, Că nici nu știe câte ierni va mai prinde, Anii de pe umeri, părul i-au albit! Referință Bibliografică: Bătrânul vânător / Deogratia Artangel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
BĂTRÂNUL VÂNĂTOR de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380234_a_381563]
-
așezat. Însă, doar într-o clipă, pe-aleea de ciment era, Mai rău eu l-am certat, și iarăși l-am luat. Dar când veni a treia oară, l-am lăsat, Poate, totuși, avea ceva să-mi spună, L-am mângâiat și-apoi l-am ascultat, Însă in locul lui, mai rămăsese doar o spumă. Tocmai trecuse un tânăr ignorant, Și cu adidasu-i de firmă, l-a strivit, Văzându-mă în lacrimi, îmi zise-apoi galant: ,, Îmi pare rău, era atât de
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
Oglindire > DE TREI ORI Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DE TREI ORI Femeie... întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună Rodia obrazului s-o mângâie vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție... te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă... în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul
DE TREI ORI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380257_a_381586]
-
S-a dus ca o ceață... Se pârguie vise pe ramuri de viață și asta îmi pare că-i tot ce contează, că umbra-mi respiră profund și visează, că bate și-n piepturi mai verzi decât brazii, că-mi mângâie-o rază de soare obrajii. S-a dus tinerețea... S-a dus ca un fum dar zău că nu-mi pasă... Mă bucur de drum... Referință Bibliografică: Ca un abur / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul
CA UN ABUR de AURA POPA în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380253_a_381582]
-
Doamne, dă-mi cuvânt de-mbărbătare, Pentru fiecare om de poți, dă-mi cuvânt de alinare! Și de știi că pot să duc cu răbdare crucea-n spate, Dă-mi Iisuse mântuire și iertare de păcate! Dă-mi puterea să mângâi cu cuvântul meu pe-acela, Care plânge că-i în boală, ori că și-a pierdut puterea! Dă-mi iubire ca să vindec orice mamă părăsită, Care plânge după fiul, după fiica ei iubită! Doamne, dacă știi că pot să duc
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VIVIANA MILIVOIEVICI - LEAGĂN... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi trec mâna prin părul tău... E ca mătasea... Îți mângâi fruntea și tâmplele, privindu-ți ochii adânciți în azurul depărtării... Obrajii-ți sunt ca doi bujori din grădina bunicii... (mi-e dor de ea și de copilărie!...) Un cântec suav se-aude lângă noi... E trilul păsării din poiana-mbibată de
LEAGĂN... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380280_a_381609]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FRUMOSUL NECUNOSCUT Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frumosul necunoscut Am întâlnit pe drum un bărbat plângând, am vrut să-i vorbesc, să-l mângâi și lacrimle să-i șterg cu degete de dor și de cânt. Dar un vânt din apus mi-a luat-o înainte, c-un sărut, lacrimile i le-a luat și s-a dus valsând și râzând perfid. Când am
FRUMOSUL NECUNOSCUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380300_a_381629]
-
Eram...S-au terminat și curajul și veselia mea. Ajută-mă să mor, tanti! Vreau să mor înainte să vină Anul Nou! Maria încremeni. Respiră adânc, se abținu să mai spună ceva, se apropie de ea și începu să-i mângâie gleznele înghețate. O înveli cu un pled, încercând să o liniștească numai cu calmul tăcerii. N-o mai întrebă nimic. Așteptă să se oprească din plâns, ceea ce se întâmplă brusc, cu o întrebare răstită: - De ce nu mă-ntrebi ce mi
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
de monstru infernal. Că a cunoscut destule curve nenorocite, că s-a resemnat și a acceptat să se-nsoare tot cu o curvă, dar să nu-l mintă de la obraz. Violeta izbucni în hohote de plâns. Maria începu s-o mângâie: - Lasă...liniștește-te! Hai, liniștește-te! - I-am spus, tanti, că în toată adolescența, mi-am dorit să fac dragoste cu un bărbat, dar acel bărbat să merite dragostea mea. De aceea am răbdat până acum la douăzeci și opt de ani
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
care învățam să trăiesc și nimeni să nu mă mai poată răni.”; ,, În acest infinit, mă simt ca un fir de nisip pe o plajă imensă și pustie. Doar vântul mă mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care mă sfărâmă.”; ,,A venit și a rămas. Ne-am căsătorit și
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
scâncet inundă aerul știu sigur că e negru pe el nu-l vrea nimeni și doar pământul negru face roade bune întunericul ascunde lumina și în moarte este viață ca să le împac le-am luat în palme și le-am mângâiat pe fiecare ,,și ochi și buze și morminte” Referință Bibliografică: În zori / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN ZORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378163_a_379492]
-
și oaia atunci și lupul Cu iarbă se va hrăni Căci stăpân va fi doar Domnul Peste toate— El va fi Săracii s-or închina Lui Mesia Salvatorul Căci El îi va ajuta Împlinindu-le aici dorul El Isus va mângâia Copilașul care plânge Și alinare îi va da Iubirea doar de-a o strânge Iar pământul va rodi Până sus de tot pe munți Căci Isus va-mpărăți Trebuind de El s-asculți Viața-ntreagă o cântare Va fi adesea
MESIA ȘI MIA DE ANI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378151_a_379480]
-
se strecoară în minte și începe să-i îndepărteze de acea formă de intuiție a realității prin identificare afectivă cu cel ce le vorbește . În piața din fața Prefecturii, într-o zi cu soare prietenos, cu un vânt care doar te mângâie, sunt cu puțin peste o mie de oameni care, majoritatea, se află așezați la mese. Locul la masă a costat 100 de lei și primesc o zupă și doi mititei, care fac cam cinci lei, restul de bani intră în
PRIMARUL, EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378128_a_379457]
-
mea, Pătrunsă este și înfiptă. Am privit încă o dată ... Chitara! Care rezemată de perete, Ascunde atât de tăcută, Tot ce doar Dumnezeu, Vede, aude și simte, Adică, sufletul. Am privit încă o dată ... Nucul! Care ascunde emoții lăuntrice, Vibrează privirea Și mângâie sufletul, Care i-a dat viață, Plantându-l. Am privit încă o dată ... Ceasul! Care îmi repetă la nesfârșit, Că timpul nu are corespondent, Și că viața, trebuie trăită, Frumos. DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică: Privire / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare
PRIVIRE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378179_a_379508]
-
în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E-atâta lumină în numele-ți sfânt, Că nopțile pleacă cu fruntea plecată, Să-ți lase lumina să intre-n cuvânt Când tu prea-curata și nevinovată, Cobori înspre lume să mângâi tăceri Cu blânda-ți dojană din ochii de mamă Ce-adulmecă rana-necată-n dureri Și-n suflet, tăcerea, ușor, se destramă. Cu tălpile goale, prin spini alergând Cu brațele-ntinse spre dulcea povară Tu, stânca o-nvii și-ntre ceruri plângând Din
MARIE CU MAREA DURERE-N VEŞMÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378237_a_379566]
-
Cu chiot ridicarăm zmeul. Cu tine am crescut apoi Și-n anii ce-au urmat la școală Impresii-am împărțit în doi Și am roșit întâia oară. Cu tine am simțit cândva Cum sunt cuprins de mii de fluturi, Când mângâiat de mâna ta Descoperit-am multe lucruri. Cu tine mai târziu am stat Pe-un verde crud, sub clar de lună, Și-apoi pe raze am urcat, Fugind de lumea cea nebună. Cu tine legământ am strâns, Să-mbrățișăm aceeași
CU TINE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378227_a_379556]
-
domnișoara Iulia imediat striga la mine: - Hei, ia condeiul cu mâna dreaptă, că mă superi! De aceea eram într-o permanentă stare de bosumflare, mai ales că domnișoara Iulia, prietena mea, stătea și pe lângă ceilalți băiețași și fetițe și-i mângâia și pe ei pe creștet. Mă intriga faptul că le spunea și lor „te iubesc”, când eu știam că era doar „prietena” mea, ba, într-o recreație, un coleg mi-a șoptit la ureche: - Hai să-ți spun un secret
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNCĂ UN AN... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Încă un an... Mă mângâie iarna cu raze de soare și-mi mai pune un an în spinare, mă cheamă printre fulgii albi și pufoși mă minte că toți am rămas frumoși și timpul care-n goană trece nu-și pune pe noi mâna lui
ÎNCĂ UN AN... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378275_a_379604]
-
Prima mulțumire: Mulțumesc Doamne pentru puterea de a vedea diferența dintre bine și rău. A doua mulțumire: Mulțumesc Doamne pentru puterea de a auzi glasul Tău care mă cheamă la Tine. A treia mulțumire: Mulțumesc Doamne pentru puterea de a mângâia fruntea rodului iubirii mele. A patra mulțumire: Mulțumesc Doamne pentru puterea de a savura pâinea noastră cea de toate zilele. A cincea mulțumire: Mulțumesc Doamne pentru puterea de a simți că Ești atât de aproape de mine. A șasea mulțumire: Mulțumesc
A ŞAPTEA MULŢUMIRE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378281_a_379610]
-
mi-a zis el, tu nu vezi că delirezi?” A făcut o pauză, a oftat și iar a început să plângă, înfundată în perne...M-am apropiat de ea, de căpșorul acela frumos al ei și am început s-o mângâi pe frunte și pe obraji; câtva timp a tăcut, cuprinsă ca și mine de o dulce ispită. Desprinzându-se din acele dulci mângâieri, puțin jenată, mi-a reproșat: “Tu încă nu înțelegi toate acestea!” Le înțelegeam perfect, dar eu eram
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
fericiți și să creștem copilul nostru în liniște, adică băiatul, visul meu, căruia îi vom pune numele meu. Îți mai aduci aminte ultima seară când ți-am spus că plec și când ai început să plângi și eu ți-am mângâiat pletele? A trecut atâta timp, dragă Agnetă...” Aici am întrerupt-o cu gândul de-a o continua a doua zi, duminică, având mai mult timp liber. M-am culcat să dorm dar nu puteam, gestul doamnei Deleș mi-a răscolit
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
neant... Nu știu cu ce să încep, am vrut să-ți scriu două scrisori și nu le-am terminat, erau întotdeauna depășite de evenimente. , Între timp am primit scrisoarea ta și parcă am stat de vorbă cu tine, ți-am mângâiat părul și ți-am sărutat ochii aceia mari și dulci; am aflat multe despre tine și-mi pare bine că încă nu ți-ai pierdut încrederea în mine. Iată hotărârea mea: îndată ce primești această scrisoare, pleacă imediat cu trenul spre
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
legii!... Prind curaj, îi confisc biciul și, cu tupeu, de am împins în mijlocul dezastrului, preiau conducerea acelui teatru de luptă, dezumanizant! Dau roată patrupedului să văd cât e de agonizat și mă așez pe vine în fața sa. Privesc și-l mângâi, și văd transpirația care-i cade peste ochi. Îl mângâi, zic ceva, așa ca să-mi recapăt suflul voinței, să scap de albastrul din partea ochilor... Insul rămâne paralizat, observând vociferările colective din jur, care mă susțineau. Îmi revin... Îl rog, politicos
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
am împins în mijlocul dezastrului, preiau conducerea acelui teatru de luptă, dezumanizant! Dau roată patrupedului să văd cât e de agonizat și mă așez pe vine în fața sa. Privesc și-l mângâi, și văd transpirația care-i cade peste ochi. Îl mângâi, zic ceva, așa ca să-mi recapăt suflul voinței, să scap de albastrul din partea ochilor... Insul rămâne paralizat, observând vociferările colective din jur, care mă susțineau. Îmi revin... Îl rog, politicos, să-mi permită să ajut, încrengătura asta genetică dintre cal
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
griul cenușii Și-acolo, o s-o las uitată. Și de se zbate în negura durerii, Sunt bine, nu vreau să-mi amintesc de ea, Voi învăța și gustul dulce al uitării, Iar vântul, cu aripile-i fine, mă v-a mângâia. Voi aștepta apoi la umbra serii, Până se va stinge și ultima mea stea Și obosită, de fața hâdă a durerii, Mă voi retrage în singurătatea mea. Și cine pragul casei îl va trece, Și inima cum bate va simți
RĂDĂCINI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377080_a_378409]