742 matches
-
la Universitate? - Aș vrea să urmez medicina. - Firește, fiu de doctor, te-nțeleg. Foarte frumos. Aglae păru foarte excitată de acest nevinovat dialog. - Doctor, meserie nesigură, să umbli după clienți! - Un doctor bun, muncitor câștigă foarte bine azi, observăcu voce mângâietoare Pascalopol. - Nu-i așa? se interesă deodată Otilia. - Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glumă! adause receAglae, ca și când era vădit că asta lipsea lui Felix. - Nu mă-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligența domnuluiFelix. - Medicina cere ani mulți, urma Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-o cămașă subțire, deschisă la gât, moleșit, ținîndu-și genunchii între palme. Veta îl privea de după perdea. Atunci sosiră dinspre Grivița hingherii. Întâi, fata a auzit o larmă surdă și vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ci și pentru cealaltă. Nimic nu este mai puțin francez ca feeria. Un popor inteligent, ironic și lucid și care nu-și permite să confunde viața cu paradisul, nici atunci când o cere uzul legitim al amăgirii. Feeria e cea mai mângâietoare soluție împotriva păcatului. Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scăpa de gustul amar al acestuia? Și nu e feeria o formă de utopie cu elemente religioase, dar împotriva religiei? (- paradox definind orice utopie). Traducând în aproximațiile imanenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va da alt curs înșelăciunilor ei? Dacă viața s-ar prelungi ca și cum nimic n-ar mai fi! Dar oamenii - prăsindu-se - se folosesc mai departe de scuza viitorului. Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor. Căci ea s-a înfiripat la punctul unde amărăciunea devine veșnicie, precum viața - eroare trecătoare - la încrucișarea nostalgiei cu timpul. De ce, când oboseala se adâncește până la vis, înțeleg plantele mai bine ca pe oameni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
disperării. Ai pierdut lumea asta, te-ai pierdut și pe tine. Și atunci un râs negru, înveninat și sinistru, însoțește toate gesturile tale, ca o mască hidoasă, distruge toate iluziile de elan și pe ruina tuturor surâsurilor naive, dulci și mângâietoare, apare surâsul agonic, mai crispat decât în măștile primitive și mai definitiv decât în cele egiptene. Despre mizerie Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns legată de existența omenească, nu mai pot adera la nici o teorie și la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri și practici ale popoarelor. În Elveția, în comunitatea romanșă, un tăietor de lemne „se apropia de copac, îi dădea roată de mai multe ori, cercetând întruna, pipăind trunchiul de bază, bătându-l ușurel, mângâietor..., vorbea cu copacul înainte de a-l pune la pământ cu un glas blând și amăgitor, ca pentru a-i încânta sufletul înainte de a-l răpune...” <footnote *** (1992), Omul de la fereastră - proză romanșă, Editura Univers, București, pp. 307-309. footnote> . În comuna
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
este o Închisoare mai mare, salvarea este o sursă nouă de suferință. Glasul interior ascultă acum „jalnicul glas” al lucrurilor ce pier, ochiul descoperă vederea „cea tristă” a pietrelor În ruină. Ocrotirea este, În fapt, o instalare Într-o durere mîngîietoare, adăpostul ia Înfățișarea unui mormînt: „Să viu spre mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii, o anumită bucurie În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiunii: diminuarea voită a intensității, revanșa rațiunii asupra sentimentului. Alexadrescu aspiră la starea de frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment tînăr ce eu Îți sînt dator. E scump prieteșugul ce-n suflă o femeie Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică scînteie, MÎngîie orce suflet la care s-o ivi.” Între așteptare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiu al luminii Tale. Nu mă părăsi ca pe un străin nevrednic de dumnezeirea Ta, Bunule Stăpân. Arată-mi-Te mie, Tu însuți Dumnezeule, ca să pot cunoaște că Tu mă iubești, pentru că am păzit poruncile Tale, Stăpâne. Trimite-mi pe Mângâietorul asupra mea, Bunule, ca El să mă învețe ceea ce este al Tău și ceea ce trebuie să fac, o, Doamne al Universului, o milostive, ca să pot vedea slava Ta, pe care o aveai înainte de a fi lumea. Rămâi în mine ca să
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
cizme din grajd. Aduci ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-ai repezit pe roșu în intersecție și arăți ca și cum ai fi căzut de pe tractor. EL: Și eu după ce am pus ouăle deoparte, îți pun la loc mângâietor o șuviță sub baticul tău pestriț, care plină de voiciune îți alunecase pe față. EA: Foarte firește, căci sunt mândră că tocmai am străpuns câinele din curte cu furca, pe care va trebui să-l îngropi, dar care nu o să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat, care ba scoate suspine profane în forme platonice și tradiționale, ba își părăsește pe neașteptate îngerașul și izbucnește în insulte contra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum o vedem pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat, care ba scoate suspine profane în forme platonice și tradiționale, ba își părăsește pe neașteptate îngerașul și izbucnește în insulte contra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lămuri pe credincioșii de toate categoriile asupra Persoanei a treia a Dumnezeirii și a rolului Său pronietor în Biserică. Duhul Sfânt liberează și sfințește, creează și dă viață, cunoaște toate din veci și descoperă, este omniprezent și umple toată lumea, este mângâietorul tuturor, este bun și drept, iartă păcatele și dă viață veșnică, adunând pe creștinii de pretutindeni într-o singură adorare. În viziunea Sfântului Niceta, Sfântul Duh îmbrățișează cu aceeași dragoste dumnezeiască toată lumea, îndreptând-o spre iubirea lui Dumnezeu și spre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în Taina Sfântului Botez, ci în „toate celelalte chipuri”, după cum atestă tradiția dumnezeiască. Marele ierarh vorbește în special de trei însușiri ale Duhului Sfânt care au un rol deosebit în viața creștinilor și anume: bunătatea, vrednicia și însușirea de Paraclet (Mângâietor). După Niceta, cinstirea Sfântului Duh depășește granițele „oikumeniei creștine”, întrucât atâția cad cu fața la pământ, închinându-se Sfântului Duh și mărturisind bogăția duhovnicească a harului (I Corinteni 14, 24). Învățătura Sfântului Niceta despre Sfântul Duh este ortodoxă și unele din reflecțiile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
arătat de oameni iubitor, dacă ar fi topit umanitatea pe care a asumat o, sau n-ar fi rămas ca Dumnezeu izvorul vieții nemuritoare pentru aceasta? În panteismul monofizit nu poate exista iubire reală de oameni. Valorile cele cu adevărat mângâietoare ale umanității nu pot exista decât în relația dintre un Dumnezeu personal și omul ca persoană. Panteismul face iluzorii toate valorile care-l însuflețesc pe om și dau sens existenței. Prin această expunere Sf. Maxim afirmă deplinătatea firii omenești, contrar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
urcat pentru noi și dincolo de ceruri, ca primul dintre noi și ca pârga noastră, căci a intrat dincolo de ele pentru noi, ca Înainte-Mergător, cum zice undeva și dumnezeiescul Pavel (Evr. 6, 20). Ca om se înțelege că este încă Arhiereu, Mângâietor al sufletelor noastre și jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (I In. 2, 1-2), iar ca Dumnezeu și Domn după fire, este împreună-Șezător cu Tatăl Său, dar slava de la Acesta va trece și la noi. De aceea și Pavel a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în Hristos Iisus (Efes. 2, 6). Săvârșite fiind deci cele de pe pământ, trebuia să împlinească ceea ce mai lipsea, adică să urce la Tatăl. De aceea, zice: Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, capitolul al doilea, în PSB, vol. 41, p. 982-983) „Și a dispărut de la ochii noștri, ca să ne întoarcem la inimă și să-L
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu decât Duhul cel Sfânt, Care completează dumnezeiasca și fericita Treime”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 92) „Vezi, dar, cât este de mare primejdia de a micșora slava Mângâietorului? Fiul nu primește slava dată Lui, dacă este înlăturat Duhul. Că Domnul spune: Acela pe Mine Mă va slăvi (In. 16, 14); nu -L va slăvi, însă, ca rob împreună cu făptura; că, dacă L-ar fi slăvit împreună cu celelalte făpturi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ridicându-te peste rațiunea pildei”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 992) „.... de viață Făcătorul ... Duhul adevărului ...” „Iar Domnul a spus că Duhul este Duhul adevărului și Mângâietorul (In. 14, 16). Din aceasta se arată că Treimea este desăvârșită în El”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXV, în PSB, vol. 16
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
e trimis de Tatăl. Căci zice: Așa a iubit Dumnezeu lumea, că și pe Unul Născut Fiul Său L-a trimis (In. 3, 16). Iar Fiul Îl trimite pe Duhul 83. Căci zice: de voi pleca Eu, voi trimite pe Mângâietorul (In. 16, 7)”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XX, în PSB, vol. 16, p. 47-48) „Duhul cel din Dumnezeu, Care de la Tatăl purcede
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
către Duhul, prin aceasta să-și închipuie că Duhul este mai mic decât Fiul, iată că, îndreptând o astfel de bănuială, zice: Iar Domnul Duhul este, adică și Duhul este Domn, zice. Și ca să afli că vorba lui este despre Mângâietorul, a adăugat: și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, omilia VII, p. 79) „Când îl vei vedea că el (Apostolul Pavel - n. n.) pomenește numai de Tatăl și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
biblic scris sub forma unui dialog. Asistăm aici la dialogul între trei păstori: Icabo, care ar fi patriarhul Iacov care plânge soarta lui Israel; Nuinco, sau Naum, care acționează ca un consolator; și Zicaero, sau Zaharia, amintind trecutul, cu promisiunea mângâietoare a izbăvirii. Pentru autor, când poporul evreu este în suferință, el găsește consolare comparând relele din trecut cu acelea din prezent. Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că ele se vor sfârși curând. El se referă la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prin mine. A mea, desigur. Cineva m-a făcut creatură, dar eu sunt creator, mă autocreez, nu-mi luați, hrăpăreț, această iluzie. În caz contrar, mă supăr și plec în alt univers, unul deja mîntuit, sau mîntuitor. Ăsta e unul mîngîietor. Așadar, mîngîiați-vă cu un gest, cu o privire, cu o răsuflare, mîngîiați-vă pe buzele obosite, pe ochi ce-au văzut prea multe, pe mințile tocite de cunoaștere, pe sufletele tocite de speranță... Așadar, fericirea este (posibilă). Acum, aici, ori unde
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o iarnă fără soare. / "Surioară Ileano, / Ileano Cosânzeano! / Haideți să ne logodim, / C-amândoi ne potrivim / Și la plete și la fețe / Și la dalbe frumusețe. / Eu am plete strălucite, / Tu ai plete aurite, / Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa vrut-a Dumnezeu." / Soarele se-ntuneca, / Sus, la Domnul se urca, / Domnului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]