1,030 matches
-
am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fi fost un eveniment olimpic, atunci aș fi luat medalia de aur. Dacă era necesar, atunci puteam să-mi închei întregul program în mai puțin de cinci minute. Săream în și din duș, îmi treceam un pieptăn prin păr, mă mânjeam cu niște cremă hidratantă, urmau deodorantul și mascara, un puf de parfum și uniforma standard de lucru: negru total. În ziua asta, din cauza căldurii toride de august, uniforma era compusă dintr-o fustă neagră și-o bluză ușoară, cu mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noi ne alesesem cu întâlnirile contramandate - și cu niște scuze ridicole. Când Rice a reușit, în sfârșit, să ajungă la întâlnire, ne-a șocat cu aspectul ei: avea un păr răvășit, decolorat și înțepenit cu fixativ, un ruj roșu aprins, mânjit pe întreaga zonă a gurii, niște dinți și niște unghii galbene, niște ochi injectați și nefocalizați și, desigur, urmele de înțepături de ac de seringă pe brațe, care deveniseră un soi de semnătură a fetei. Morgan Rice arăta de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la cel de olărit și în cele din urmă se urca în pat, cu senzația că izbutise să facă măcar ceva. într-una din zilele „alea“ nimic nu mergea cum trebuie. Activitățile femeii erau exact aceleași, dar fiecare episod era mânjit de câte un dezastru minor, cum ar fi o rezistență care sărea la aspirator sau scurgerea chiuvetei care se înfunda cu o bucată de morcov, astfel că atunci când Henry ajungea acasă, fie era întâmpinat de o liniște mormântală, fie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vezi ce privire îmi arunca. Apoi, deznădăjduit, Henry se așeză la masa din bucătărie. Curios, Braintree îl fixă cu privirea. — Clar, dai impresia unuia care a avut multe de tras, zise el. Wilt își coborî privirea spre pantalonii lui. Erau mânjiți peste tot cu noroi, iar pe genunchi se întindeau pete rotunde și cleioase. Da... păi, vezi... știi, am făcut o pană în timp ce veneam încoace, explică el fără convingere. A trebuit să schimb roata și am îngenuncheat. Eram puțin cam beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
profesoral din clădirea Catedrei de Științe, de către elevii de la cantină și de către douăzeci și cinci de asistenți asociați care se holbau afară de după ferestrele de la cancelarie. 9 — S-o ia dracu’ de barcă! spuse Gaskell, care îngenunchease lângă motorul ambarcațiunii și era mânjit tot cu ulei. în mod normal, ai zice că măcar în monarhia asta a lor pretehnologică s-ar putea folosi un motor decent. Improvizația asta trebuie să fi fost făcută pentru Arca lui Noe! — Arca, Arca barca, zise Sally. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de morcovi și varză, așa că Wilt dădu câteva clipe în mintea lui Clem. Câinele se întoarce la voma lui, zise inspectorul Flint, citindu-i în mod evident gândurile. Traversară terasa, ajunseră la fereastra salonului și se zgâiră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
salteaua? — Pe o asemenea vreme? Ai încercat să cârmești vreodată o chestie de genul ăsta? E greu s-o faci și într-o zi cu soare și fără vânt. Dar acum o să nimeresc direct în stufăriș și, oricum, ploaia îmi mânjește ochelarii. — în ordine. Atunci o să așteptăm până trece furtuna. Cel puțin acum știm cum să ne descurcăm. Sally se întoarse în cabină și închise ușa după ea. Rămas afară, Gaskell se ghemui lângă motor și se prosti pe-acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
N-aș fi încercat să creez o pistă falsă cu însemnările alea, nu m-aș fi asigurat că paznicul de noapte de la Tehnic m-a văzut și nici nu m-aș fi prezentat la casa domnului Braintree la miezul nopții, mânjit de noroi de sus până jos. Aș fi stat liniștit și-aș fi tăcut chitic. — Dar eu habar n-aveam de petele de sânge din baie și, dacă n-ar fi fost jegoasa aia de păpușă gonflabilă, nici n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
relelor provocate de promiscuitatea sexuală. Toate erau simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii. Preotul paroh St John Froude ura excursioniștii. Ei mânjeau micul Eden al parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său cu prezervative umflate și mesaje lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Și pe urmă te dau pe mâna poliției. M-ai înțeles, Gordon? Te las să scapi ușor. Știu totul despre pagina de manuscris falsificată, despre cecul de zece mii de dolari, tot. Doar că nu vreau să văd numele lui Harry mânjit cu noroi. Omul e mort și al naibii să fiu dacă fac ceva ca să-i distrug acum reputația. Dar asta numai dacă te porți ca un băiat cuminte. Ori faci cum îți spun, ori trec la planul B și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trântind niște uși - ultima trântită era totdeauna cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost să vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă la șapte fără zece, intensitatea privirii lui T., care în lumina proastă a neonului din baie se bărbierește ca pentru o zi specială, a spart în cioburi mici oglinda, veche mânjită de pastă de dinți, și tot în atâtea fragmente s-a spart jumătatea superioară a trupului lui. Ziua era „specială“ doar prin faptul că, după o săptămână de zăcere, simțise chemarea să se trezească la ora obișnuită pentru zilele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
femeile evitau să facă asta, considerând operația mult prea crudă. Sau o făceau în silă, cu capul întors într-o parte. Observă și cât de delicat culese ea creierul dintre oasele sfărâmate, fără să se sinchisească de sângele care îi mânjea degetele, după care i-l oferi șoimului, îndemnându-l cu multă blândețe să-l ciugulească din palma ei, așa cum cerea arta vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul se întrebă unde și în ce împrejurări dobândise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
celei de basm pe care și-o închipuise în copilărie. Până acum nu fusese dezamăgită. Întorcându-se către stânga, rânjetul subtil de satisfacție i s-a transformat într-unul de groază. Fiul de șase ani al lui Luca, Paolo, își mânjea terina cu pateu de ficat dintr-o parte în cealaltă a farfuriei. Rezistând tentației de a-l informa că fiecare farfurie cu mâncare costa 10 lire, Alison a întins mâna înmănușată și l-a bătut ușor pe cap, sperând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
barem, peste obrajii supți și creștetele chiluge, măcar că Rafael resimte palma aia abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă rog, păi, nervi de fier să ai cu sălbăticiunile astea, și totuși nimănui nu i-ar da mâna să calce pe urmele lui madam Trifu, devenită în timp un etalon și un termen de comparație, căci orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ar înghiți uscătura asta purie la fum de țigară în credință, numai ca să audă măscări și se-și bage nasu-n fundu’ lor. Curioasă să știe tot ce mișcă-n cartier, dar fără să fie atinsă cu ceva, fără să se mânjească, acolo, cât de puțin... Ba cum înghite fumul, să înghită și altele. Păi, ce zice că s-ar spune despre ea pe la spate? Nici o problemă, dacă până la urmă află, înseamnă că, într-un fel sau altul tot în față i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu nu m-am mânjit să dau în amărâtu’ ăsta. Sobolul bătrân se izbește cu palma peste frunte. — Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai... Datoria-i datorie. Acuma, două palme n-ar fi cine știe ce. — Ar fi-ncăput și zece, nea Ghețule, îl liniștește Mărgărit. Știi că io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-și recapete ceva din stăpânirea de sine. — O să te sun eu, spuse, apăsând mult pe cuvântul „sun“, de Îndată ce aflu noutăți, OK? — Prea bine, i-am zâmbit eu dulce. De-abia aștept. Mă privi cu asprime și-mi zise: — Ești mânjită de ruj pe gură. — Ca și tine, i-am replicat. Am intrat și-am Închis ușa În urma mea, Înainte să-și dea seama că mințisem. În fața oglinzii de la baie, mi-am șters rujul ce-mi Încadra un rânjet extrem de satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
drumurile noastre s-ar putea Încrucișa”. „Mama” mea se hotărâse să ia legătura cu prințesa cu prilejul ceremoniilor dedicate trecerii a patruzeci de zile de la moartea bătrânului șah, ultima etapă a ritualurilor mortuare. În inevitabila Îmbunlzeală de gură-cască și bocitoare mânjite cu funingine, nu i-a fost greu să facă hârtia să treacă dintr-o mână În alta; prințesa o citi, Îl căută din priviri, cu teamă, pe bărbatul care-i scrisese; mesagera Îi șopti: „E la mine acasă!” Pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu ucis la mine acasă, iar noul șah va fi mulțumit, pentru că, În ciuda repetatelor sale cereri de extrădare, n-are nici un chef să-și mânjească mâinile cu sângele meu, la Începutul domniei. Cine mă va ucide? Cancerul? șahul? Sultanul? Poate că n-am să apuc să aflu niciodată. Dar tu, tinere prieten, tu ai să afli. Și a avut cutezanța de a râde! În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceea ce s-a povestit până acum, nu În toate sectoarele acestei societăți Împărțite Între speranța de a trăi veșnic și teama de a nu muri niciodată reuși maphia cea vorace să-și Înfigă ghearele ei Încovoiate, corupând suflete, subjugând trupuri, mânjind puținul care mai exista din bunele principii de odinioară, când un plic care ar fi adus ceva ce ar fi mirosit a mită era trimis Înapoi În aceeași clipă, ducând un răspuns ferm și clar, ceva de genul, Cumpărați jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spitalul de pe malul mării... Cred că eram în anul II de liceu. — Da, când m-am operat la piept, spuse Naoko, zâmbind. Normal că-mi amintesc. Ați venit cu motocicleta și mi-ați adus ciocolată. Era topită și m-am mânjit toată când am mâncat-o. A trecut mult de-atunci... — Cam așa e... Parcă scriai o poezie atunci, nu? O poezie lungă... — Toate fetele scriu poezii la vârsta aia, chicoti Naoko. Dar de ce ți-ai amintit tocmai de acest episod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu noroi și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]