1,032 matches
-
-l luam la grădiniță. Cred că fiecare dintre noi păstrează în suflet lucruri importante, care l-au marcat într-un fel sau altul. În clasa întâia, doamna învățătoare m-a așezat în bancă cu o colegă ce avea defect la mânuțe, nu putea ține creionul ca un om normal. Cu toate astea, scria foarte frumos, o admiram pentru curajul și ambiția ei. Se descurca cum putea, era nevoită să folosească creionul cu ambele mâini, în același timp. Există atâtea povești de
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
iarnă trecând prin cimitir spre casă și fiind întuneric (școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici), începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Scăpasem din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul mă cuprinsese, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-a ajutat să ajung
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
nereținută în fața frumuseților naturii sub așezarea calmă a culorilor alternând cu o mare frenezie a vieții. Am remarcat imediat tablourile de inspirație religioasă. Fervoarea credinței de acum își are începuturile din fragedă copilărie, de când mama și bunica îl duceau de mânuță la biserică să se roage ca bunul Dumnezeu să-i aducă acasă tatăl sănătos din pușcăriile comuniste. Credința transpare nu numai din tablourile cu teme religioase, ci și din multe alte ipostazele ale vieții. Bisericile, locașuri sacre, formează o temă
CEASUL DE TAINĂ AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371100_a_372429]
-
olane, pe care o zidise un zugrav de pe la Mierea Birnicii. Era tare priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai multe comune. Pe soba de care vă spun, modelase pe frontoanele capitelurilor crenguțe cu strugurei aurii, ținute în mânuțe de doi îngerași dolofani. Pe patul de lângă geam, care era foarte îngust, că abia încăpea în el un singur om, se vedeau hainele amantului, aruncate în dezordine. - De ce-ți pare bine, iubito? - Că o să mai stai cu mine, Costele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
m-a condus înapoi în bancă și mi-a spus că mă roagă să mă gândesc la alta poezie.M-am așezat nedumerita. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, linistindu-ma. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou, să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am inceput hotărâtă: “Dragi copii din țara asta
CRACIUNUL COPIILOR de RODICA-ELENA LUPU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344923_a_346252]
-
chip văzând cum își face prezența la acestă manifestare, domnul prof. dr. Nicolae Băciuț - poet, prozator, eseist, editor și nu în ultimul rând un admirabil promotor de cultură. Din sala arhiplină, zeci de copii au venit în față, incendiind cu mânuțele lor trupul acestui om, îmbrățișindu-l și sărutându-l. Sub ochii mei se petrecea un spectacol de neimaginat ! Să scrii despre un om, mentor spiritual a sute de copii, este ca și cum ți s-ar solicita curiozitatea privirilor, atunci când revezi o persoană
BRĂILA ŞI POEMUL PHEONIX de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345877_a_347206]
-
mingea. La toate acestea se adaugă și îndemnul la descoperirea artelor frumoase, de pildă, artele plastice, desenul, în care ochiul închipuirii, fantezia, sporite de talent și perseverența de a învăța, aduc în pagină sau pe pânză, o lume creată de mânuța și ochiul curat al copilului. O lume pe care micul artist o stăpânește deplin, fiindcă e creată chiar de el. Ceea ce e cu adevărat miraculos în aceste jocuri este că poți să le strici când vrei și să le realcătuiești
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
a pățit-o cu vecina, „Cățelușa mea Pedruța” ne arată cum se joacă un copil, Vic, cu mingea, joc în care se prinde și cățelul. De la „Pisicuțele lui Grete” copiii află cum să fie curați și să se spele pe mânuțe cu săpun. În poezia „Vrăbiuța” - copilul este sfătuit să fie bun și să nu rănească nici o făptură. Tot din aceste versuri, copilul învață despre diversele ecosisteme și capătă cunoștințe prețioase despre mediul înconjurător. Un mijloc de stil foarte cunoscut în
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
culturale și respectul pentru munca celor care s-au jertfit pentru ca ei să aibă o viață lipsită de griji, au fost de mult uitate... Când privesc în jurul meu și văd copii care abia știu să meargă și țin deja în mînuțe cîte un Ipod sau un Handy, mă întristez...; acești micuți nu vor ști ce înseamnă să citească o carte, să simtă mirosul de cerneală a cărților ieșite de sub tipar. Ei vor avea mereu în fața aceste produse electronice care au ajuns
VICTIMELE SOCIETÄŢII MODERNE de DOINA THEISS în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346054_a_347383]
-
el Veronicăi, și eu i-l mai citesc din când în când să văd cum reacționează... Se lăsă apoi tăcerea cafelei; grația gesturilor cu care Veronica își bău cafeaua îi păru lui Eminescu ruptă dintr-un studiu de balet. Cu mânuțele ei fine sorbea din ceșca de cafea cu o eleganță rar întâlnită. El o privea și se întreba: „De unde picase această femeie să-i tulbure lui existența de bârlog tocmai acum în preajma examenelor?” Veronica, bănuind că ceva nu-i în
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
mine, Copia-mi pe lume-a apărut, În zi sfântă, zi anume, Parcă tot pământul am avut. Cu ochi uimiți privea la lume, Mă revedeam în ochii ei, Mi s-a-ntâmplat ceva anume, În suflet, mii de scântei. O mânuță mă prinde de mână, Petală albă de trandafir, Cu-n gângurit îmi spune mamă, Zilele-mi, cu zilele ei mi le-nșir. Primul zâmbet și primii pași în viață, Au fost pentru mine un dar, Parcă ghețare se dezgheață, Minunea
DE ZIUA TA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347984_a_349313]
-
Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, și duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească și ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda și îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat și ea i-a dat numele Mihai, ca și fratele ei.” Mama reclamantului pe atunci era o frumoasă
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
în ghena cu deșeuri, Ca ultimii uitați păgâni. Le clocotește laptele în sfârcuri, Lacrimi le joacă în priviri, Că puii și i-au sfărtecat cu vrere, De frica unor șușotiri, Amare suflete de mame, Ce pruncii și-i îngroapă vii, Mânuțe-ntinse spre salvare, Mame sărace și pustii. Tristeți de mame, purtate pe viață, Și lacrimi nestinse nicicând, Plânsul din cer le îngheață, Crima o poartă în gând. Fulgi mai trimit câteodată, Din aripile de îngeraș, E semn pentru mama iertată
NU MĂ OMORÂ MAMĂ! de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347389_a_348718]
-
fulgere ce luminează pentru o fracțiune de secundă crestele dantelate ale munților și furtuna care tronează în noapte. INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE Vampirica Prințesa se află în pat alături de pruncul său. Pe marginea patului stă Paloș care se joacă cu mânuțele micuței făpturi. În încăpere intră Contele însoțit de Contesă. Se apropie de ei și privesc cu curiozitate la fătul drăgălaș de la pieptul mamei. Paloș se ridică în picioare. La rândul ei, fiica lui Dracula se ridică în șezut și zâmbește
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
trebuie să mă păstreze într-un anume fel în istorie, ca să mă cunoască și copiii și copiii copiilor tăi, peste veacuri. Înțelegi, tu?” Înțelegeam eu, doar că lumea va crede tot ceea ce a auzit, nu ce a scris el cu mânuța lui despre sine. Oricum, eram încântat că limba mea poate fi pusă pe hârtie, restul nu mai conta. De ce am vrut să plec și dacă m-am întors... În 1903, după doisprezece ani petrecuți în casa lui Tippu Tip, timp
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
în ultimii ani, printre cei mai speciali ghiocei ce îmi ating sufletul, cel care-mi imprimă fericirea pe chip, este ghiocelul oferit de fiica mea, prin care mă redescoper în fiecare an. Fie că-l desenează într-o felicitare cu mânuțele sale, sau mi-l oferă alături de poza în care apare ea de sub un clopoțel dalb, recunosc că de fiecare dată mă emoționează până la lacrimi. Așadar, cu emoția unui nou început, să culegem prima floare a anului, ghiocelul, din inimile noastre
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
Se vedeau sclipind ochii câinilor care mă întâmpinau lătrând care mai de care, până mă înconjurau, făcând o horă în jurul meu. Erau „câini - lup de munte”, cum îmi spusese „omul frumos”. Mari toți, cu ochii imenși. Își întindeau capul sub mânuța mea și închideau ochii de plăcerea mângâierilor sau când îi strângeam prea tare de gât într-o dulce îmbrățișare (cică). Când alergam cu ei, parcă se dădeau deoparte din calea mea, dar urmărindu-mă atenți, purtându-mi parcă de grijă
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
olane, pe care o zidise un zugrav de pe la Mierea Birnicii. Era tare priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai multe comune. Pe soba de care vă spun, modelase pe frontoanele capitelurilor crenguțe cu strugurei aurii, ținute în mânuțe de doi îngerași dolofani. Pe patul de lângă geam, care era foarte îngust, că abia încăpea în el un singur om, se vedeau hainele amantului, aruncate în dezordine. - De ce-ți pare bine, iubito? - Că o să mai stai cu mine, Costele
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
adecvat pentru o seară într-o grădină de vară, unde să servească un cocktail și să asculte muzică dacă se poate. Ana era mai dotată decât Cristina în ținute de seară, subțiri, diversificate ca model și colorit, făcute special de mânuța ei. Cristina avea doar două rochițe, restul pantaloni și bluze, tricouri cu mânecă scurtă sau trei sferturi. Când și-a probat un pantalon alb, Ana privind-o și-a dat seama că această ținută era una indicată pentru o fată
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
crăci uscate. Unul dintre cei bătrâni a aprins un chibrit și le-a dat foc. Tot poporul a început să joace o horă în jurul focului. Simina și bunica au fost prinse în horă și ele. Pe Simina o ținea de mânuță Lică și pe bunică - Ursoaica. - Vai am uitat să o luăm și pe Pușa, ce rău îmi pare, spuse Simina cu regret. - Nu-i nimic, mai venim noi și altă dată, mormăi Lică-Ursulică. - Hai să mergem, spuse bunica, să nu
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
Fiecare are-o mamă Ce-l leagănă să se culce Somnul să îi fie dulce! Ea se-ngrijește de toate , Să am hainele curate, Tot ea-mi pregătește-ndată Mâncarea mea preferată. Îi place să fiu frumoasă, Cuminte , politicoasă, Cu mânuțele curate Și hăinuțele călcate. Mă-ngrijește, mă iubește, Ce-i mai bun îmi dăruieste. Și eu, fiindcă îmi e dragă, Îi dau inima , întreagă! De ziua mamei Ziua mamei e acum Plină-i casa de parfum, Este ziua minunată Tuturor
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
Taty o făcuse de râs, peste tot. Nu prea mi am dat eu seama unde va duce cearta aceea atunci. Ce realizez acum este că de atunci ei nu mai erau cum îi știam eu. Nu se mai luau de mânuțe să plece amândoi în dormitor. Acum Taty dormea pe o canapea în sufragerie și Mamy în dormitor, în patul lor conjugal, un pat mare în care încăpeam toți patru în vremurile bune.Chiar și Kim, că fără ea nu se
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
mai repede. Dar ce să facă cu hainele ? Anuța și cu frățiorii ei s-au dus la cișmea și au clătit hainele de noroi. Se vor zvânta repede, căci ziua era deosebit de însorită și călduroasă. Însă bunica îl luă de mânuță pe “porcușorul” ei de copil, îl dojeni, îi mai dădu o palmă pe șezut, îl duse în casă, îl schimbă de hainele lui mâloase și ude și-i dădu alte hăinuțe uscate. Nu de alta, dar îi era frică să
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
dreptate Ștefan când spune că după tratamentul de recuperare voi fi mai în formă", se consolă ea singură. Veni cu brațele ridicate și-l îmbrățișă pe Ștefan de mijloc ca un copil vinovat de vreo ghidușie, care-i cuprinde cu mânuțele sale micuțe picioarele mamei, într-o strângere plină de afecțiune, știind că acolo găsește protecția de care are nevoie. Bărbatul o primi la pieptul lui cu toată disponibilitatea. Șeful orchestrei observând atitudinea din dans a celor doi, schimbă imediat ritmul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Culcați pe iarbă aproape umedă, cap lângă cap, cu nările și ochii larg deschiși adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, într-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mână lui aspră și muncita o mânuța albă și mică, caldă și moale de copil . Așa era legământul : Să se țină de mână ca să nu-i amețească respirația pământului și aburul de primăvară. Să se țină de mână ca să primească unul de la altul, prin legătură palmelor, darul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]