1,063 matches
-
doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva pe-a ta? Te-ai Întors cu spatele, să nu te recunoască cei doi soldați posaci care stau cu mâinile Încleștate pe armă. — Actele! — Unde mergi? Răspunde! — De unde vii? Arată actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a pledului. Valetul își descoperi stăpânul într-o ireproșabilă atitudine consulară. În timp ce îi înmâna hârtiile proaspăt primite, Julien descoperi totuși câteva fire de păr răsucite aiurea pe frunte, care îi dădeau posesorului un aer de chefliu vesel. ― Mai e ceva? mârâi Ledoulx. De ce zâmbești? ― Mă bucuram, Excelență. În dimineața asta, arătați... Cum să spun?... Cu totul aureolat de sănătate. Rămas singur, contele își reluă înfrigurat scufia și pledul. Printre hârtii, descoperi și un raport confidențial semnat cu un nume de cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în gât, soldățește. Căzuse ca trăsnit pe pat și adormise mort. Cealaltă jumătate o băuse a doua zi. Și încă alte multe jumătăți, ca să adoarmă iarăși mort. ― Ei bine, tinere Văcărescu, agent sau nu, vei plăti cu vârf și-ndesat! mârâi el. Lasă că te învăț eu minte să mai întorci spatele unui general! În cantorele rusești amenajate în incinta hanului, slujbașii abia se așezaseră pe locurile lor. Nacealnicul - filiform, dotat cu toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
timp, acel domestique ridica unele pretenții, iar el nu putea să mai dea nici un taler în plus față de prețul convenit. Destul că îl costa și ochii din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vieții. ― Alteță! Sunt onorat că ați binevoit să mă primiți în acest moment de meditație vesperală. Aceste întinderi de ape, această gondolă și acest canotier atât de pitoresc îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar mâna stăpânului așezată pe creștet îl potoli imediat. D’Autrey se ridică în picioare. În costumația lui bizară arăta, mai mult ca oricând, ca un balon plutind în derivă peste apele ieșite din matca Dâmboviței. Se dovedi, însă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sălbatică? După ce-au căzut multe bombe și plunghi, Moș Iacob a băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-a desprins lanțul, l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Luca și la prima sa căsătorie, cu Sofia, și, în ciuda tuturor eforturilor lui Alison, Luca refuzase categoric să-l înlocuiască cu un personaj nou. Nu pot să-mi schimb cel mai bun prieten numai ca să-ți fac ție pe plac, mârâise el. Iar Alison lăsase lucrurile așa. Luca și David se împrieteniseră datorită pasinuii lor comune pentru fotbal. Cu ani în urmă, o cunoștință le făcuse prezentările, cei doi descoperiseră că-i leagă Chelsea și - hopa! O prietenie solidă se legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dezaprobare. —Julia, te rog să nu folosești cuvinte urâte. Nu așa se comportă o doamnă. —O doamnă nu te-ar fi lăsat nici să-i ejaculezi în gură, dar n-am observat să te fi plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
băieți puternici și sănătoși? — Da, i-am spus, dar el mi-a zis că uneori situația se schimbă. Luca s-a ridicat brusc, astfel că scaunul a zgâriat sonor podeaua de lemn. Alison a tresărit. —Ba nu se schimbă, a mârâit el. Nu se schimbă deloc. Așa cum am mai zis, nu e absolut nimic în neregulă cu sperma mea. Sigur că nu e, a încercat Alison să-l potolească. Problema e numai a mea. Știu asta. — Atunci nu ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mult mai presant despre care aș vrea să discut cu tine, a spus ea și-a luat una din mâinile bărbatului, așezând-o pe sfârcul erect. Însă de cum a dat drumul mânii, aceasta a căzut ca un butuc. Nu, a mârâit James. Dă-te jos... te rog. Julia a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel de punctul mort în care li se împotmolise seara. Însă James avea, în mod clar, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frecat la ochi. — Am aflat tot atunci când au aflat și ea, și Paul. Imediat după naștere. Până atunci îmi spusese tot timpul că e copilul lui Paul, iar eu am crezut-o. —Dumnezeule, femeia asta e plictisitoare și tâmpită, a mârâit Julia. Și nici tu nu ești mai breaz. Dacă ai făcut sex neprotejat cu ea... ceea ce e limpede că ai făcut... atunci normal că existau șanse ca puradelul să fie al tău. Femeia s-a întors la masă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
legi și obiceiuri potrivite acelor locuri, fără de care nu există nici o posibilitate de a supraviețui. Sosi vântul și, cu el, sosi ziua. Hienele și șacalii înțeleseră că pierduseră puținele posibilități de a înșfăca vreo bucată din antilopă și se îndepărtară mârâind și scheunând spre vizuinele lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele, iepurele și vulpea. Când soarele va începe să încălzească, aveau să doarmă, păstrându-și forțele până când umbrele nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-n general, dormi somnul morții, zău așa. Eu sunt altfel. Deranjabil, cum spui. Mai fragil, mai plăpând, mai dezechilibrat... N-am trăit ca tine la aer curat, la țară. Nu m-am hrănit natural. N-am somnu’ ăla sănătos... Milică mârâi: — Somnu’ morții, fir-aș al dracu’! — Vorba vine. Somnul e hrană, cea mai bună hrană. Somnul e o formă de supraviețuire indispensabilă. Din somnul ăla îți tragi vlaga, dar acum, că l-ai pierdut, văd că ții cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca tine. Până la urmă, ai să înveți și tu limba lor, limba câinilor, ca să te înțelegi cu ei. Cu asta ai să te alegi din toată povestea... — Cu ce să m-aleg? Nu înțeleg. — Ai să latri și ai să mârâi până or să-ți facă și ție o mică porțioară din porția lor. Îmi pare rău dacă așa mă știi tu pe mine. Chiar ai crede că aș pune botu’? — Nu știu. Cine poate ști? Rafael schimbă vorba. Oricum, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai mult tupeu și cruzime decât mușchi și se vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a Plângerii, lăsând praf și pulbere în urmă. Îi face semn să circule, mârâind agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pilot din satin negru dând să pleznească pe umerii masivi. Aspiranții la un loc Înăuntru ridicau brațele de bună voie și se lăsau percheziționați mormăind: „E-n regulă, moșule. Să nu ne aprindem, bine?“ Brian nu le răspundea niciodată, doar mârâia din când În când ceva de neînțeles, ceea ce desigur că-i băga și mai tare În sperieți, căci n-aveau de unde să știe că el de obicei nu scotea mai mult de un mârâit ambiguu. Odată, Îi făcusem o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
robotul, așa că am lăsat un mesaj În care dădeam lămuriri despre necazului meu. După ce-am Închis, am dat drumul la televizor. Tocmai a Început Eastenders, așa că m-am cufundat În acțiunea episodului. Pe la jumătate, mă sună Tom, dar am mârâit la el să revină la trei, când voi fi terminat cu toate, și am trântit receptorul În furcă. Ar fi trebuit să-mi cunoască deja programul duminical. Tom sună iarăși la trei și un sfert, În timp ce savuram o porție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am repezit să răsfoiesc și eu revista Hello! Tocmai ajunsesem la turul făcut de Prințesa Diana prin Japonia (vizită la mormintele soldaților, un costum bleu oribil, cu fustă scurtă și pălărie asortată), când a apărut și ea de la toaletă. Am mârâit, căci n-aveam de gând să-i cedez revista până nu vedeam ce purta Di la dineul oficial de la Palatul Imperial. M-am lămurit: era o rochie lungă din crep satin bleumarin, cu o crăpătură Într-o parte. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un bătrân general maior suferind de gută. În cele din urmă, Fliss rosti scurt: — Brian ți-a explicat? — Nu mi-a spus decât că vrei să vorbești cu mine. Am accentuat mai cu seamă a doua jumătate a propoziției. — Pfui! mârâi ea, Întocmai ca un general maior. Mă rog. Brian a crezut că-i mai bine să-ți spun asta. Deși, dacă mă Întrebi pe mine, nu-i treaba lui. Am zâmbit politicos și am așteptat. Fliss adăugă fără tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mult entuziasm decât mine. Cu toate astea, patruzeci de minute mai târziu, când s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-un serial de comedie. Am mârâit așa de urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]