1,078 matches
-
tăciune ce ardea printre resturile colibei și, țintuind omul cu o mână de trunchiul unui copac, i-l împinse până lângă obraz. Bagaudul, amenințat atât de aproape de căldura flăcării, scoase un strigăt de groază și se zbătu zadarnic. — Ascultă, frumosule! mârâi Metronius cu o ferocitate care îl surprinse și pe Sebastianus. Fă bine și răspunde, și încă repede, dacă nu vrei să-ți ard fața asta de mortăciune ce ești, ai înțeles? întorcând capul ca să scape de flacără, omul strigă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meu, nici mai mult, nici mai puțin. Flavia râse cu amărăciune: — Te folosești de el, zici. Bărbații sunt urâți de la natură, iar, în ceea ce mă privește, am hotărât demult că primul care o să mă aibă o să fie și ultimul! Hippolita mârâi iritată: — E limpede că avem instincte diferite. De câte ori nu am vorbit, Flavia? Știi că posesivitatea ta mă sufocă. Prietena sa, care fierbea în sufletul ei, ar fi avut multe de zis, dar se abținu să-și deschidă larg vasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o clipă, Hippolita îi fu alături și, dându-l la o parte cu o mână, privi, la rândul ei. Pe fundalul flăcărilor înalte, care se ridicau de acum din villa, putu să numere, numai în partea de curte unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndată, scoase un suspin adânc de nerăbdare, apoi scutură din cap: — Atât de tare îți dorești să mori, soldatule? — Deloc. Și nici el. Arătând spre băiat, care zadarnic se agăța cu mâna liberă de brațul său înarmat, Mabertus îl zgâlțâi, mârâind: — Nu-i așa, băiețaș? Un cor de strigăte alarmate se ridică din grupul barbarilor adunați în curte. Reinwalt ridică mâna, cerând-i să se oprească. Nu! Așteaptă! spuse. Noi n-o să încercăm să intrăm; dar tu, în schimb nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama, Eudoxiu îl privi cu ochii strălucind de exaltare; cu buzele lățite într-un zâmbet răutăcios, mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie calea către turn. Deși copleșiți de numărul adversarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
refugieze. — S-a sfârșit. Sunt huni! constată Maliban, scoțând cu iuțeală o săgeată din tolbă și potrivind-o în arc. Soldatul bărbos, pe care tovarășii săi îl strigau Duryodhan, își făcu loc și se duse să privească dindărătul carului. — Blestemații! mârâi, fulgerându-i pe dușmani cu ochii săi negri ca tăciunele. Dar, dacă își închipuie că o să ne biruie așa ușor, atunci se înșeală! Ajunși la o sută de pași de baricadă, hunii își încetiniră caii, iar apoi se opriră. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primelor case, când atenția lui Balamber fu atrasă de râsetele câtorva războinici hiung-nu, care, adunați în jurul unui foc de uscături, se distrau urmărind o copilă de nu mai mult de zece-doisprezece ani, care se lupta cu doi câini scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
micilor săi prieteni li se poate întâmpla ceva rău, dacă el nu le vine în ajutor. Zis și făcut. Într-o clipă a fost lângă poartă, s-a cocoțat, cât ai zice „pește” pe gardul ei, și de-acolo, a mârâit scurt și și-a dezvelit colții de parcă le-ar fi spus celor patru: „Îndrăzniți numai, că am eu ac de cojocul vostru!” Iar vlăjganii n-au mai îndrăznit. Drept răsplată Sorin și Sorina i-au dat toate bunătățile pe care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
când oițele și mieluții ies pe deal, dacă s-au răzlețit cam mult, bunicul îl trimite să-i le mai adune. Iar dacă vreo oaie își pierde mielul - Cuțulache care, nu se știe cum, l-a văzut pe micuțul rătăcit, mârâie la biata oaie, ca și cum i-ar spune: „Vino după mine!” Astfel, oița și mieluțul sunt, iarăși, împreună. Seara, când bunicul și bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este închis
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
urmă și pe cea a Sorinei, așa încât a venit rândul cîinelui să-i caute. Când joaca era în toi, Ghiță - purcelul - a început să facă gălăgie. Auzindu-l, Cuțulache s-a îndreptat glonț într-acolo dar, nevăzând nimic periculos, a mârâit și a luat-o către cămara mică. Știa el că acolo ține bunica mâncarea pentru animalele și păsările din ogradă. Poate lui Ghiță îi este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din ogradă. Poate lui Ghiță îi este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
deodată, somnul când, în urmă cu câteva minute numai, era foarte vioi și flămând tare. Poate a obosit mâncând, presupune Sorina. Sau a mâncat cu prea multă poftă și..., încească Sorin să-și dea o părere. „Nu, nu, e bolnav! Mârâie Cuțulache. Nu-l auziți? Geme, înseamnă că-l doare ceva”. ...S-o fi deranjat la stomac. Oftează și geme. Așa fac numai cei bolnavi, își continuă Sorina gândul. Și acum, ce facem? Nu-l putem lăsa în starea asta. Eu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pădure! Dar nici Cuțulache și Motănel nu s-au plictisit. Pisoiul s-a urcat în mai toți copacii de prin apropiere. A vrut, chiar, să prindă câteva vrăbiuțe, dar Cuțulache, care-l urmărea de jos, i-a strigat c au mârâit: „Să le lași în pace, auzi!? Altfel, stricăm prietenia!”. Toată lumea se simte tare bine și e foarte veselă. Deodată, Sorin scoate un țipăt scurt. Un gușter cu piele verzuie și ochi sticloși îl privește amenințător, parcă. Dar, Puiu, care era
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de frică. Iar pisicul s-a gândit că trebuie să fie pregătit să înfrunte orice pericol, așa că și-a scos din pernuțele ca de pluș - unghiile bine ascuțite, urmând ca, la momentul potrivit să treacă la atac. Câinele, însă, a mârâit scurt o dată, asta voind să însemne: „Dacă jivina e pusă pe rele, am eu ac de cojocul ei!” Apoi s-a apropiat de mogâldeața care tremura toată, a mirosit-o îndelung, a privit o cu multă chibzuință și, pe urmă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o dată, asta voind să însemne: „Dacă jivina e pusă pe rele, am eu ac de cojocul ei!” Apoi s-a apropiat de mogâldeața care tremura toată, a mirosit-o îndelung, a privit o cu multă chibzuință și, pe urmă, a mârâit încă o dată: „Nu vă temeți, nu-i guzgan sau vreun alt răufăcător. E numai un iepuraș mic și tare neajutorat”. Știi, surioară, eu cred că am mai văzut acest animal în cărțile noastre cu poze, dar și în curtea bunicului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe Rilă nu l-au uitat. Nu mică le-a fost bucuria când, dimineața, hrana dispăruse din absolut toate cuștile. Mai ales din aceea unde stătuse Rilă și care, acum, rămăsese fără locatar. Cuțulache i-a privit cu înțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: „Da, a venit!...” „Boala” animalelor Sorin nu mai are chef de joacă. Degeaba încearcă Sorina, ba într-un fel, ba în altul, să-l facă, iarăși, să se joace cu ea. Băiatul nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să facem? Cum să-i ajutăm?” „Fotbaliștii” au sosit acasă. Cam obosiți, ce-i drept, dar fericiți. Într-o mână, Sorin ține mingea, iar cu cealaltă îl ține de zgardă pe Cuțulache, care acum merge precum oamenii. Deodată, însă, câinele mârâie: „Stai! Nu mai e de glumă! S-a întâmplat ceva! Hai să vedem!” Au ajuns pe prispă. Ei, ce e, ce-ai văzut? Mare scofală! Sorina doarme pe salteaua pneumatică, atâta tot! îl ceartă Sorin pe Cuțulache. Cu un nou
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în libertate. În cușca goală copiii continuă să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus, iar încărcătura metaforică excesivă este evitată. Este poate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca o adevărată barieră umană, neliniștiți la gândul că aș putea să-l insult pe vreunul dintre locatari cu hainele mele ponosite și manichiura făcută de mine Însumi. — Așa cum scrie și pe plăcuța de afară, aici e o clădire privată, mârâi Grasu’. Nu am fost impresionat de eforturile lor reunite de a face pe durii cu mine. Sunt obișnuit să mi se arate că nu sunt bine-venit, așa că nu mă Înmoi cu una cu două. — Nu am văzut nici o plăcuță, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
expresie belicoasă tot atât de evidentă pe cât de reliefate sunt cornișele În stilul gotic. Maxilarul și nasul lui alcătuiau un profil la fel de pronunțat ca o țeavă de plumb. Efectul general era de paleolitic timpuriu. Sper că te-ai hotărât să fii Înțelept, mârâi el: Ar fi fost mult mai probabil să te Înțelegi cu un bivol. Se pare că nu prea am de ales, i-am zis. Bănuiesc că nu e nici o șansă să primesc chitanță pentru ei, nu? 7 Chiar după Clayallee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nominalizat pentru acest premiu, dacă reușeam să dau de el. Dar probabil că le cumpăraseră ca să facă locul să arate mai asemănător cu ceea ce se dorea să pară - cartierul general al unei asociații de reintegrare a foștilor pușcăriași. Partenerul Pușcașului mârâi la noi: — Pe aici! zise el și ne conduse spre o ușă din spatele barului. Din ușă, camera părea un birou. O lampă de alamă atârna de o grindă din tavan. În colțul de lângă fereastră era un șezlong din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]