2,890 matches
-
aplecarea voastră spre aceste pahare care, iată, au și sosit și pe care, iute, le-ați și băut. — Avem noi un proverb - răspunse Vasea, ștergându-și mustețile și punând paharul la loc. Decât coadă de cal, mai bine cap de măgar. Dar cum nu-i tocmai ușor să trăiești așa, mai avem un proverb: decât ceai în pahar, mai bine votkă-n samovar. Macek! — Viiinee! - răspunse hangiul. — Și mai e ceva - urmă Vasea. Din votkă culegi multă-nțelepciune și, la drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
provincie să dea examen la teatru. Apoi iar glasul doamnei E.: gluma-i glumă, dar asta-i prea... nu, Încă nu m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai povestit... nu ți-a dat masa... n-am uitat... zgîrcit, da... și măgar, de acord... nici așa... merci, cine, mama Grahilor? foarte drăguț... a, marchiza Îngerilor, ei, da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo. Nu erau prea multe de văzut acolo, totuși, în afară de statuie. Am stat în încăperea de judecată și l-am ascultat pe un judecător vorbind cu un om de culoare despre ce se întâmplă atunci când îi iei unui alt om măgarul. Apoi a venit un om care era beat, și asta a fost tot. Am stat afară pe iarbă în fața tribunalului și am mâncat sendvișurile pe care le-am adus cu noi și domnișoara Moore ne-a întrebat dacă ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și avea locul printre oamenii ăia. Johnny o făcea să pară insignifiantă, să-și piardă din culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ei avea gânduri sinucigașe, prin comunicările secrete ale sufletului. - Feifel, ascultă, ce-i cu tine? - Mă gândesc să-mi trag un glonț în cap! Să termin o dată cu gluma asta proastă care e viața mea! - Ce idiot ești! Ah, Feifel, ce măgar ai devenit! Gândește-te că poate trăim numai o dată și tu vrei să mori! Ești un ingrat, Feifel! - Ce vrei de la mine? - Am aici, lângă mine, pe cineva care vrea să-ți vorbească. Feifel auzi niște chicoteli femeiești, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și cînd nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce-a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinîndu-se pe butoi. „Știți voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
purtători să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atît de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mînjite pe ziduri de mîna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mînjite pe ziduri de mîna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îngroa cu făină de grâu. Turta se pune pe locul dureros! O variantă de descântecă „de beșică” este descântecul „de păr”, tot o bub rea, o infecție dureroasă care se trece greu: „Păr de mâță, păr de câine, păr de măgar / Păr de 99 de feluri nu te face, nu te coace, / Păr umflăcios, păr mâncăcios, păr prin foame, păr prin sete, păr prin deochiul cel mare, Nu te face, nu te coace și înapoi te-ntoarce.” Descântecul „de deochi” folosește
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Toată acea reticență se schimbă radical În ziua cînd Fermín Romero de Torres o descoperi pe Carole Lombard. — Ce bust, Doamne Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el În plină proiecție, posedat. Alea nu-s țîțe, sînt două caravele! Liniște, bă, măgarule, că acuma chem plasatorul, șuieră un glas de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scopul de a nu se acumula plângerile din cauza diferențelor de tratament. Altfel nu s-ar înțelege pentru care motiv, la ora patru după-amiază, exact la o oră care nu înseamnă nici târziu, nici prea devreme, nu e nici cal, nici măgar, alegătorii care, până atunci rămăseseră în liniștea căminelor lor, părând să ignore pe față actul electoral, începură să iasă pe stradă, majoritatea cu propriile lor mijloace, alții însă, mulțumită ajutorului meritoriu al pompierilor și voluntarilor, pentru că locurile unde locuiau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
această povestire, erau cei din p.d.d., care, cu un aer de cunoscători, făcând cu ochiul unii către alții, se felicitau pentru excelența tehnicii pe care o folosise șeful, cea care fusese desemnată prin curioasa expresie când-bățul-când-morcovul, aplicată pe timpuri predominant măgarilor și catârcelor, dar pe care modernitatea, cu rezultate mai mult decât apreciabile, o reabilitase pentru uz uman. Câțiva, totuși, din tagma fanfaronilor și lăudăroșilor, considerau că prim-ministrul ar fi trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el În nici un caz, să nu lași pe nimeni să se apropie și să nu spui nimănui ce știi, ca orașul să nu fie cuprins de panică. Iar acum du-te, pentru siguranța dumitale. Era mai mult ca sigur că măgarul acela va da fuga la prietenii săi cu vestea, ca să se Împăuneze În fața lor. Dar, cel puțin pentru câteva ore, teama de consecințe Îl va fi oprit să cotrobăiască. Judecând după paloarea chipului său, părea să fi crezut povestea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O ordine eternă va fi recompusă. - Asta e o nebunie, messer Marcello! exclamă Arrigo. Muștele astea care ne chinuiesc intră și ele În proiectul dumitale sublim? Și ele ar trebui să se repete, Într-un ciclu infinit? Și, de asemenea, măgarii și catârii din Florența, cu excrementele lor care Îneacă orașul? - E lucru sigur! Și Îl veți simți pe pielea voastră! strigă bătrânul. Dante ascultase cu atenție. - Așadar, totul se va Întoarce? murmură el. Inclusiv uciderea lui Guido Bigarelli? Nimic n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bărbatul meu să nu te legi. Cine știe cu câți te-ai culcat până acuma?... Eu?, eu m-am culcat și cu alții?, parcă am vorbit despre viața mea, ți-am spus că ești singurul. Singurul după ceilalți. Nu fi măgar! Măgarul, măi, femeie, are o săgeatăăă... (Muzica a însoțit alert cearta.) Ne-am împăcat. I-am cumpărat un ceas... (pauză, actrița se uită insistent la public, adică, ei!, spuneți marca...), nu Calvin Klein, i-am cumărat un Rolex, că bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
meu să nu te legi. Cine știe cu câți te-ai culcat până acuma?... Eu?, eu m-am culcat și cu alții?, parcă am vorbit despre viața mea, ți-am spus că ești singurul. Singurul după ceilalți. Nu fi măgar! Măgarul, măi, femeie, are o săgeatăăă... (Muzica a însoțit alert cearta.) Ne-am împăcat. I-am cumpărat un ceas... (pauză, actrița se uită insistent la public, adică, ei!, spuneți marca...), nu Calvin Klein, i-am cumărat un Rolex, că bani am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mâinile li s-au atins ușor, dar nici unul n-a vorbit. Tăcerile deveneau tot mai frecvente și mai delicioase. Afară, o altă pereche desprinsă din grup urcase la etaj și exersa la pian În camera vecină. După preliminariile obișnuite, „Valsul măgarilor“, unul dintre ei a atacat melodia Copii În pădure și o voce ușoară, de tenor, a făcut să se audă cuvintele și În alcovul lor: „Dă-mi mîna ta - Voi constata Că am plecat ca să visăm.“ Isabelle a fredonat Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prinde și ne fulgeră cu privirea, Ițcuș își vede sfârșitul aproape și o dă pe hohote, chipurile plânge, dar era clar că asta era numai în capul lui, Marcela se oprește, ne zdrobește cu privirea și răcnește nemilos: ― Ieșiți afară, măgarilor! Eu și Niculescu ne strecurăm cât ai clipi - era deja prea mult ca să mai putem ascunde dezastrul. Ițcuș se dă mare, că mamă, că eu n-am vrut. „Ieși afară”, strigă Marcela și pune mâna pe o oală din decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia voi reveni. în teatrul cirenaic îl întâlnim așadar pe Aristip luându-se la harță cu o potârniche, un măgar, apoi un catâr, niște prostituate, unele foarte arătoase, altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de materialismul dialectic, Lucrețiu își merită prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui dușmani nu sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună, Când cadâna curge-n Lună. Deschideți-vă, porți mari! Marfă-aduc, pe doi măgari, Ca să vând acelor case Pulberi, de pe lună rase, Și-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci pentru hagealâc Deschide-te, Isarlîk! Să-ți fiu printre foi, un mugur. S-aud multe, să mă bucur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ȘIU RĂSPLATĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 911 din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului DUPĂ FAPTĂ ȘI RĂSPLATĂ "vezi cum sugi, că bou ajungi!" Prian, taur comunal, își dorea nuntă să facă, Naș îl puse pe Măgar, și-i luă nepoțica - Vacă... Ochii mari apriunși de dor și o gură feremcată, Că nu era trecător, s-o privească să nu-i placă. Făcu nuntă ca-n poveste, cu măgari și falnci boi; Toți le-au dăruit ca
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
dorea nuntă să facă, Naș îl puse pe Măgar, și-i luă nepoțica - Vacă... Ochii mari apriunși de dor și o gură feremcată, Că nu era trecător, s-o privească să nu-i placă. Făcu nuntă ca-n poveste, cu măgari și falnci boi; Toți le-au dăruit ca zestre stoguri de fân și trifoi. Cu averea-agonisită, Prian a fost propulsat... La congres ales în pripă; unicul reprezentatnt Al atâtor dobitoace... Avea fii și mulți nepoți, Văcuțe cu vino-ncoace! - Pizmuit
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
la Ana , lapte bun și a pris glas; Măgărița, de, codana, noaptea cu finu' -a rămas. Și cum lumea e făcută, din ochi nu i-a mai scăpat, Că Măgaru-mbătrânise și-n dambla aproape- a dat. Da' -ntre timp, nașu' Măgar avansă șef de senat: De la finu' un mic dar, vezi... pentru laptele păpat. Însă cele trei metrese, astâmpăr nu mai aveau... Pe Măgar l-au dus în șură, unde ei se giugileau. - Ia Prian, prinde putere, glas în parlament să
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]