596 matches
-
Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei "Lucanidae". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic de apă, dar permanent) pe toată suprafața nordică a versantului măgurii. Pânză freatică a Măgurii Priei este bine reprezentată de izvore (fântâni amenajate de-a lungul timpului de localnicii care își lucrau fânețele pe timpul verii): "Fântână Ioanii Niculaii, Fântână Petrii Floarii, Fântână Drenului, Fântână Hașului, Fântână Băicănești") care la rândul lor
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
protejată prin lege) ce aparține familiei "Lucanidae". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic de apă, dar permanent) pe toată suprafața nordică a versantului măgurii. Pânză freatică a Măgurii Priei este bine reprezentată de izvore (fântâni amenajate de-a lungul timpului de localnicii care își lucrau fânețele pe timpul verii): "Fântână Ioanii Niculaii, Fântână Petrii Floarii, Fântână Drenului, Fântână Hașului, Fântână Băicănești") care la rândul lor formează mai multe pâraie
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
început al primăverii, odată cu împreunișul oilor. Măsurișul, odată cu trecerea timpului a devenit o manifestare de amploare (cunoscută atât în întreg județul Sălaj cât și în județele vecine) ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu obiceiurile și tradiția. În vecinătatea măgurii se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii naturale protejate), astfel: Reportaje
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Măgura Ilvei (în maghiară: "Magura, Ilvamagura") este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Arșița și Măgura Ilvei (reședința). Comuna a fost reorganizată prin Legea Nr. 262 din 13 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial Nr. 434 din 19 iunie 2003. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Măgura Ilvei se ridică la de locuitori, în scădere
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
Valea Rodnei de Curtea -Imperială Vieneză în cursul anului 1762. Localitățile de pe Valea Ilvei s-au constituit ca unități administrative separat de Maieru, Ilva Mare și Rodna, în condițiile favorabile militarizării Văii Rodnei. Măgura era numită în vorbirea populară "După Măgură", pentru că măierenii așezați aici cu secole în urmă, de câte ori mergeau ori veneau din acest loc înainte de a se forma comuna spuneau că merg "După Măgură" - adică după dealul Măgura Caselor care străjuiește ca un turn de control, de graniță între
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
și Rodna, în condițiile favorabile militarizării Văii Rodnei. Măgura era numită în vorbirea populară "După Măgură", pentru că măierenii așezați aici cu secole în urmă, de câte ori mergeau ori veneau din acest loc înainte de a se forma comuna spuneau că merg "După Măgură" - adică după dealul Măgura Caselor care străjuiește ca un turn de control, de graniță între Valea Someșului și Valea Ilvei, între Maieru și Măgura Ilvei. În anul 1909 romancierul Liviu Rebreanu se angajează ajutor de notar în Măgura Ilvei. Comuna
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
alături de evoluțiile fonetice ale cuvintelor latine - ca, de exemplu, trecerea "l" latin în "r" român între vocale, cf. lat. "salem" > rom. "sare", lat. "scala" > rom. "scară", lat. "solem" > rom. "soare" etc, respectiv cf. rom. "mazăre" nu "*mazăle" (alb. modhullë)"," rom. "măgură" nu "*măgulă" (alb.magulë)"," rom. "viezure" nu "*viezule" (alb. vjedhullë) etc"." Deci, cuvintele românești provenite din substratul tracic/preroman (ca și cele ale stratului latin) nu au păstrat sunetul l intervocalic, ca în cazul cuvintelor din adstratul slav (postroman) precum
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
râului Putna. Pe 28 iulie regimentul 7 vânători, după ce a respins un contraatac inamic a ocupat creasta dealului Sboina Neagră, iar divizia 7 infanterie, după lupte grele a ocupat muntele Tiua Neagră. Divizia 8 infanterie a luat cu asalt Cornul Măgurii și Măgura Cașin ( 1167 m), însă în ciuda luptelor grele și a eroicului asalt al ostașilor români, forțele inamice de pe Măgura Cașin au rezistat. În data de 30 iulie o grupare română a pus stăpânire pe vârful Războiului situat la sud
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
iar divizia 7 infanterie, după lupte grele a ocupat muntele Tiua Neagră. Divizia 8 infanterie a luat cu asalt Cornul Măgurii și Măgura Cașin ( 1167 m), însă în ciuda luptelor grele și a eroicului asalt al ostașilor români, forțele inamice de pe Măgura Cașin au rezistat. În data de 30 iulie o grupare română a pus stăpânire pe vârful Războiului situat la sud de Măgura Cașinului despărțit de această de valaea râului Cașin. Tot în acastă zi, la ora 13.30 gen. Alexandru
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Astăzi, Țara Bârsei prezintă trei zone distincte: Masivul Postăvaru este alcătuit din calcare jurasice și conglomerate cretacice, având un pronunțat profil de piramidă. El înconjoară stațiunea Poiana Brașov, pe latura ei nord-vestică, printr-un brâu de munți cu aspect de măguri — Munții Poienii Brașovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formațiune calcaroasă ce se ridică la 400 m față de municipiul Brașov. Măgura Codlei este alcătuită în principal din conglomerate, gresii și marnele flișului cretacic. Zonele de
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
spre nord și domoală spre sud. Munții apar sub forma unui horst alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). În partea sudică a munților apar roci vulcanice neogene, sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare. Rocile sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul, au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului trăsături caracteristice. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
a Munților Apuseni. Culmea Meseșului este o formațiune îngustă de 5-8 km. și relativ uniformă, fără forme de relief abrupte, alungita de la sud-vest spre nord-est. Văile transversale ce o străbat ("Poicu, Ponița" și "Ragu") au fragmentat culmea în mai multe măguri separate, ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate. Acestea sunt: Dealul Vlesinului de peste 900 m. altitudine, între râul Crișul Repede și valea Poicu; "Mogoșul" de pește 950 m. limitat la nord de valea "Ponița"; Munții Plopiș, pe partea
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
altitudinile acestora sînt reduse (800-980 m), printre cele mai înalte putînd fi citate vârfurile: Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (941 m), Frăsinet (935 m) și Știmbavului (922 m). Înălțimile enumerate sînt depășite cu peste 300 m de proeminența Măgurii Codlei, al cărei versant calcaros, luminat de Soare la prînz, a fost denumit de localnici ”Piatra de la Amiază”. Râurile Șinca, Holbav și Hoapec și-au săpat văi adînci de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi rotunjite
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
vest pe Gârbova (933 m) și Fețeica (931 m). Grupa vestică a munților Bogatei are altitudini mai reduse, adesea cu aproape 500 m comparativ cu cea estică, excepție făcînd doar Măgura Pleașa (873 m). Ea este formată din culmi și măguri despărțite de văi adînci 250-400 m, depresiuni strîmte sau șei mai înalte. Văile Lupșa, Comăna și Veneția au versante domoale cu aspect de culoare depresionare chiar și în cursul mijlociu, ce au facilitat pătrunderea așezarilor în munte. Culoarul depresionar de pe
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Cociorbii din Munții Suhardului marchează limita dintre Munții Rodnei și Munții Bîrgăului, iar prin pîrîul Măria (S=46 km2; L=10 km) granița față de Suhard; Ilva (S = 410 km2; L = 41,7 kmn), care prin Ilișoara își are obîrșia sub Măgura Calului din apropiere de Piatra Fîntînele, împreună cu afluentul său Leșu - aproape paralele - drenează partea centrală; Bistrița (limita sudică) cu obîrșiile în Căliman și afluentul său Bîrgăul (Tiha, Straja) - de asemenea cvasi-paralele - străbat arealul sudic al masivului, fiind cel mai mare
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Biserica actuală este construită din 1864.. Hramul este Schimbarea la față, iar locația se află la 35 km de Piatra Neamț pe valea pârâului omonim, la 8 km vest de Borlești. "Mănăstirea Tazlău" - Este mănăstire de călugări, fiind situată la poalele Măgurii Tazlăului, la 20 de km de Roznov și la 36 km sud de Piatra-Neamț. Aparține ctitoriilor voievodale din epoca lui Ștefan cel Mare. Lăcașul este de forma unei fortărețe cu ziduri prevăzute cu metereze și contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Munților Brețcului, sînt mărginiți de marea Depresiune a Brașovului, reprezentată în acest sector prin compartimentul său nord-estic, Tîrgu Secuiesc. In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea de față, care se referă în mod special la spațiul montan vrîncean, mai înalt și mai unitar sub raportul posibilităților de drumeție, nu au fost incluși Munții Brețcului, situați pe bordura estică a Depresiunii
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
arheologic Măgura Uroiului cuprinde dealul Măgura Uroiului și terasele înconjurătoare de la poalele lui. 45°51′40″N 23°2′37″E <br> Administrativ, zona aparține de orașul Simeria și de comuna Rapoltu Mare. Cercetarea arheologică se desfășoară pe terasele din dreapta Măgurii Uroiului, unde a fost identificată o așezare pre- și protoistorică, proprietarul terenului fiind primăria comunei Rapoltu Mare. Șefa de santier este Angelica Baloș, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, din Deva. Zona în discuție se află la confluența Streiului cu
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
cu vegetație ierboasă, fiind utilizate ca pășune.<br> În anul 2001 a fost făcută o ridicare topografică conformă cu standardul STEREO 70 pe Terasa I, unde a debutat cercetarea arheologică. Cea mai veche mențiune despre existența unor artefacte preistorice la Măgura Uroiului este de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când G. Téglás a afirmat că primele comunități preistorice au pătruns pe Valea Mureșului. I. Marțian, într-un studiu arheologic publicat în 1921, a menționat existența unei fortificații pe Măgura Uroiului, pe
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
pe Măgura Uroiului, pe care a atribuit-o dacilor. Repertorium-ul publicat de M. Roska semnalează fragmente ceramice aparținând culturii Wittenberg, precum și descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În monografia regiunii Hunedoara, Octavian Floca a descris zona Măgurii Uroiului ca fiind locuită încă din preistorie. De asemenea, a adus în discuție existența unui castru roman și a cetății medievale pe terasa din stânga dealului, spunând că ultima a fost distrusă în secolul al XVII-lea. În anii `70 unele
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
În cadrul unui program de prospecții aeriene, ce vizau Valea Mureșului mijlociu, profesorul W. S. Hanson de la Universitatea din Glasgow și I. A. Oltean au realizat o serie de fotografii aeriene la sfârșitul anilor `90, printre care se regăsește și zona Măgurii Uroiului. În urma interpretării acestor fotografii, autorii sugerează că fortificația existentă pe dealul Măgura Uroiului ar aparține primei perioade a epocii fierului. În anul 2001 s-a făcut un pas înainte în cunoașterea acestei zone, în condițiile efectuării unei săpături de
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
că fortificația existentă pe dealul Măgura Uroiului ar aparține primei perioade a epocii fierului. În anul 2001 s-a făcut un pas înainte în cunoașterea acestei zone, în condițiile efectuării unei săpături de salvare pe Terasa I, poziționată la baza Măgurii Uroiului, în partea sa estică. În acel an au fost făcute câteva sondaje, precum și o secțiune care a avut drept obiectiv cercetarea fortificației care închidea în zona de est platoul. Deși îngreunată de condițiile de iarnă în care a fost
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
o localitate-centru de comună în Raionul Fălești, Republica Moldova.Satul este așezat la 25 km în partea de sud-est a orașului Fălești, la 18 km de stația de cale ferată Cornești. La nord se învecinează cu satul Tăura, la nord-est cu Măgura Nouă, la est cu Măgura, la vest cu Bo cani. Coordonatele geografice: 47030 lat. Nordică 280 longitudine estică. Este atestat documentar în 1605. Relieful localității reprezintă o cîmpie deluroasă, fragmentată de rîpi și văi. Pe teritoriul comunei se află dealul
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
a Munților Pădurea Craiului. Având dimensiuni cuprinse între 0,6 și 1,8 km lungime și 3,5 km lățime, aceasta se desfășoară pe o suprafață de circa 6 km². În partea de sud, depresiunea este delimitată de culmea cristalină Măgura Dosului (948 m), iar la nord și nord-vest de către masivele calcaroase Glimeia Mică, Glimeia Mare, Glimeuțul și Oașul. se prezintă ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de eroziune. Înălțimea medie este de 700
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
turistice naturale, între care putem menționa: peșteri (Toaia, Peștera din Dealul Berii), ponoare (Munău, Toaia, Peșteruță), avene și doline (Avenul din Hârtopul Mare, câmpul de doline din zona centrală, legat de prezența drenajului subteran Toaia-Munău-Izbucul Dămișenilor ș.a.), puncte de belvedere (Măgura Dosului, Glimeia Mare, Dealul Bere), lacuri temporare (Bălțile Munău, Bălțile Bivolilor, Toaia) etc. Totodată, Depresiunea Damiș poate fi inclusă în câteva trasee turistice, astfel: I. Bratca-Secătura-Damiș. Traseul pornește din centrul comunei Bratca, urmând drumul județean 764D, apoi după ce părăsește ramificația
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]