1,430 matches
-
tot felul de aripi!?! Tehnică securist-iliescieană. Aud varianta: Tăriceanu, președinte, Băsescu, prim ministru! Aiureli! Demisul național se vrea prim-ministru, cu Johannis ministru de interne! Johannis nu-i o hahaleră! De ce marinarul-bișnițar nu înțelege că și-a trăit traiul? Are mălai de mâncat până la adânci bătrâneți. Prin pușcăriile României! Dacă vom avea Justiție! Independentă. Pe de altă parte, Viorică o face de oaie. Să faci guvern cu un ONG s.r.l. și un general-izmană e dezastruos! General care a trădat
TABLETA DE WEEKEND (58): DIN NOU. NE-AM ÎNFRÂNT! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341308_a_342637]
-
umple pătulul! Paparudă, rudă Vină de mă udă. Gospodina la care Paparudele executau dansul ritualic, arunca cu apă pe fete, în timpul dansului. Efortul, depus de dansatoarele-magice, trebuia răsplătit, altfel nu se îndeplinea dorința de a ploua... De regulă, se dădea mălai sau făină, persoanele avute dădeau, în plus, câte un codru de săpun sau bucăți de la oală... Referință Bibliografică: TRADIȚII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 765, Anul III, 03 februarie 2013. Drepturi de
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
vrând să-i dau și lui din banii mei? Mai știi!... Las' că-l întreb când coborâm.” și somnul îl adânci într-un vis liniștitor: „Era acasă și avea grijă de niște pui de găină aurii, iar Didina le dădea mălai din palmă” , când a auzit vocea conductorului care anunța: „Craiova!... Cine mai coboară la Craiova?” A sărit ca ars și a tulit-o spre clasa întâia, s-o ajute pe conița Corina la coborâre, că-și luase mai multe bagaje
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
aibă vină, coană Corină!..." Dfistinsa doamnă Corina Bărbulescu îl ascultă cu atenție și, cum era o femeie sensibilă, cunoscătoare a fiilor pământului care munceau din zori de zi până-n miez de noapte, ca să poată să-și asigure o coajă de mălai, căci duceau o viață mizeră, de ființe obidite... care trăgeau în jug pe moșiile boierilor: fenomen social pe care-l înțelesese mult mai bine de când se întorsese de la studii, unde luase contact cu somitățile franceze (socialiștii „radicali” - foștii ei colegi
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cuprind în brațele mele să-i leg precum o cunună de spice și să-i pun la plăcută vedere Domnului la ceas de rugă, la ceas de iertare. omul vine și pleacă fără să tulbure clipa pe masa de lemn mălaiul aburind, strachina, mâna mamei turnând laptele lingura de lemn ticăind ca un ceas care nu se mai oprește printre îmbucături îl văd la ferestra cerului pe Dumnezeu plângând la gândul că o dată va trebui să ne despartă. Referință Bibliografică: Lacrima
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
era cu unsprezece ani mai mare, începuse să lucreze la o fabrică de cherestea Trafag din București și de bine de rău, reușeam să o scoatem la cap. Ca să macine, oamenii se duceau la moara lui Tite la Bechenești pentru mălai și la moara lui Șireanu pentru făină. La moara lui Tite am văzut prima și ultima oară de fapt, două pietre mari de moară, de mărimea unui cauciuc de camion, așezate una peste cealaltă. Prima era fixă iar cea de
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
cauciuc de camion, așezate una peste cealaltă. Prima era fixă iar cea de a doua era pusă în mișcare printr-un excentric iar boabele de porumb curgeau prin mijlocul primei și dansul lor de sute de chilograme, ne asigura nouă mălaiul pentru mămăliga de fiecare zi. Cred că motorul era destul de vechi că lua foc foarte des, și atunci focul se vedea de la noi din sat, mai ales noaptea. La moara lui Șireanu, lucrurile păreau mai bine puse la punct, țin
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
un restaurant mexican și comandam câte-o ciorbă de fasole cu carne de vită. Ni se aduce ciorbă dar n-o putem mânca. Bucătarul o fi fost îndrăgostit și a pus prea multă sare în mâncare. Mâncăm însă bucată de mălai ce a venit cu ciorbă. La „reclamația noastră” ospătară nu ne taxează cu nimic la notă de plată. Joi 20 ianuarie După o odihnă bună, plecăm din nou la drum. Pe aici nu prea sunt localități. Trecem pe langă mari
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
responsabilități, așa că mai bagă o pâine în sacoșă pentru pui. Sper ca atunci când i se va vindeca piciorul și voi putea să-l redau familiei sale, să mă simt fericit că am salvat un suflet. - Treaba ta! Ia și niște mălai și pune-i cu puțină apă, ca la gâște, că tot un fel de gâscă este. - Am să-i transmit că este de la tine. - Am spus eu! Singurătatea nopților ți-a luat mintea, omule! Apoi, Nicolae își luă sacoșa cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
Prea mult (în zonă nu cădeau zăpezi, Și nu puteai nici geruri să prevezi), A căutat activități mai demne. Neintuind probleme de amor, Și declarând, unui ziarist-vulpoi, că Dorește și-o schimbare de decor S-a angajat - cu plata în ... mălai - Ca să susțină un birjar de troică Și-ajunse astfel ... capra cu trei cai! PROBLEME CU ȘOARECII Pisica neagră, foarte ... norocoasă, Curtată de Motanul Încălțat, Cuprinsă de-un amor înflăcărat, Lipsea de multe zile de acasă. Cum știrea în eter s-
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
că bun și înțelept mai era. Îți mai aduci aminte cum întărâtam câinele coanei Anica, vecina de peste drum, iar tu râdeai și-i spuneai: „Azorică, te iei în gură cu noi?...” După ce-l necăjeam îndejuns, îi aruncam cîte-o coajă de mălai pe care o prindea în gură printr-o săritură atletică, apoi se așeza cu botul pe labe, mârâia și ne privea cu niște ochi sticloși, că ne apuca frica și o rupeam la fugă să batem băteam mingea pe ulița
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
Hai Drăgane să sărim,/ Să sărim, să răsărim,/ Cu tichii de la copii,/ Cu inele de la fete,/ Cu brățări de la neveste./ Hai Drăgane să sărim,/ Să sărim, să răsărim,/ Că știi iarna ce pățim./ N-am avea cu ce trăi,/ Cu mălai din bănicioară,/ Cu pește din unicioară./ Spicilii s-au retezat,/ Drăgaicili au plecat.” După joc, fetele primeau daruri de la proprietarul holdelor pentru bogăția cărora își oferiseră dansul. Și acest dans, Drăgaica, este pe cale de dispariție. Mai apare din când în
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
cortegiul funerar. Ele mergeau pe la case, ducând Caloianul cu lumânări aprinse și bocind: „Caloiene, Iene,/ Du-te-n cer și cere/ Să deschiză porțile/ Să sloboade ploile,/ Să curgă și grânele,/ Zilele și nopțile,/ Ca să crească grânele.” Fetele primeau faină, mălai, fasole, unt, etc. pentru pomana Caloianului. În final îl duceau la râu, dându-i drumul pe apă. PAPARUDELE Paparudele se făceau cam în același timp cu Caloianul. Ca și acesta, jocul paparudelor este o invocare a ploilor, mai ales în
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
și bat din palme, pleznind din degete și repetând: „Ha! Ha!”. În acest timp gospodina ia o găleată de apă și le stropește. Paparudele se prefac că fug, dar până la urmă, tot se lăsă udate. Erau răsplătite cu bani, faină, mălai, ouă, fasole. Mai recent, acest joc a fost preluat de tinere țigănci, care dansează despuiate, doar cu cingătoare de frunze care la acopere goliciunea. Cântecul Paparudelor este tot mai rar, aproape uitat: „Paparudă rudă,/ Vino de ne udă,/ Cu găleata
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
fost o vară uscată de nu creștea nici chirul, a mai nesuferită buruiană. Țin minte că tata, bunică-tu, muncea la Pană pe moșie, cât era ziua de mare și fierbinte de ardea cămașa în spate, pentru un pumn de mălai pe zi, mălai pe care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
uscată de nu creștea nici chirul, a mai nesuferită buruiană. Țin minte că tata, bunică-tu, muncea la Pană pe moșie, cât era ziua de mare și fierbinte de ardea cămașa în spate, pentru un pumn de mălai pe zi, mălai pe care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul, zicea el că o gospodărie fără boi se topește ca zăpada primăvara, tata era negru la față, nu l-am văzut niciodată cu noi la masă în vara aia, cred că ne lăsa nouă totul, mama era mai tot timpul
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
societatea, internetul este mijlocul absolut de care avem nevoie. Dar, în realitate, mai întâi trebuie să eliberăm internetul. II. Poetul sfătuiește guvernul Unii spun că poezia, în general, și poezia politică, în special, și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul. Maiakovski și Adrian Păunescu delimitează o scală a înfrângerii spectaculare, greu de mântuit. Nu e chiar așa. Adam Zagaiewski este un poet polonez născut în l945. A cunoscut interdicțiile în Polonia comunistă, a emigrat în SUA, la Paris și Berlin
Revenire () [Corola-blog/BlogPost/338018_a_339347]
-
pătimit de prea multă căldură dată de Helios. Această încercare de metaforizare a unui adevăr istoric dorește să confirme adevărul exprimat de Ion Cristofor în prefața volumului “O viață pe șantierele luminii “, volumul 2, ( Gilău și Leșu) semnat de Marius Mălai, apărută la Editura Napoca Star, Cluj-2012, care scria că astfel de cărți în timpul dictaturii comuniste nu erau acceptate de “cereberii dictaturii “. Emil Cioran, în acest context, scria”Rolul insomniei în istorie, de la Caligula, Hitler, până la Ceaușescu. Neputința de a dormi
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
care aborda evenimentele de pe șantierul hidroenergetic de la Argeș la care autorul a lucrat, am scris și vorbit în cadrul unei ședințe a Cenaclului “Vasilșe Sav “, patronat de Liga Scriitorilor.Spuneam atunci că tema volumului cerea o continuare, fiindcă activitatea inginerului Marius Mălai nu se opera aici. Previziunile mele sau adeverit.Iată că a văzut lumina tiparului volumul 2, în care autorul își povestește viața pe șantierele de la Gilău și Leșu. Cartea se citește asemeni unui roman, fiindcă Marius Mălai stăpânește arta narativă
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
activitatea inginerului Marius Mălai nu se opera aici. Previziunile mele sau adeverit.Iată că a văzut lumina tiparului volumul 2, în care autorul își povestește viața pe șantierele de la Gilău și Leșu. Cartea se citește asemeni unui roman, fiindcă Marius Mălai stăpânește arta narativă, știte să interfereze planurile unor reportaje cu stările autoreferențiale. Cuprizând 19 capitole:Nesiguranța viitorului, Reântoarcerea “acasă” la Cluj, Tratatul de pace de la Trianon, Primul „bun venit” , În sfârșit, avem și noi un sediu, Reîntoarcerea întregii familii, “Șantierul
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
Anexe, Mulțumiri, Abrevieri și prescurtări, Bibliografie, De același autor, Participări la concursuri. Scrisă într-un stil alert, uneori abordând realitatea într-un spirit romanesc, cartea stârnește interesul cititorului și prin conflictele socio-politice din perioada dictaturii comuniste, în urma cărora inginerul Marius Mălai a avut de suferit. Iată ce scrie autorul: “Dacă în domeniul energetic, regimul comunist a acționat în mod pozitiv, sprijinindu-l concret, în multe alte domenii a acționat în mod total negative, inuman, distrugător și criminal față de populația Țării“. Problemele
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
înfometării. Cartea este un amestec subtil de rememorare, inteligență, reportaj documentarist, de lirism bine temperat și introspecție. Cartea oscilează între memorialistică și narațiune romanescă, despre efluviile dramatice de pe șantierele de la Gilău și Leșu și despre viața și familia inginerului Marisu Mălai, personajul central al cărții, asupra căruia se fixează lumina relatărilor.Prospețimea acestora, care e și una a comportamentului eliberat de canoane, arată în autor un dibaci mânuitor al stilului și un fin observator al psihologiilor latente ale colegilor de șantier
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
căruia se fixează lumina relatărilor.Prospețimea acestora, care e și una a comportamentului eliberat de canoane, arată în autor un dibaci mânuitor al stilului și un fin observator al psihologiilor latente ale colegilor de șantier. “În această perioadă,” scrie Mariua Mălai în capitolul “Grupul de șantiere Someș “, pentru executarea volumului foarte mare de lucrări din cadrul investiției aprobate, hidrocentralele Tarnița și Mărișelu, cu data de 1 ianuarie 1970 Întreprinderea de Construcții Hidroenergetice București a aprobat înființarea Grupului de Șantiere Someș”, bineînțeles, a
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]
-
hidrocentralele Tarnița și Mărișelu, cu data de 1 ianuarie 1970 Întreprinderea de Construcții Hidroenergetice București a aprobat înființarea Grupului de Șantiere Someș”, bineînțeles, a înglobat și șantierul Gilău-Leșu. În acest context sunt enumerate persoanele din conducerea șantierului, inclusiv”Tovarășul inginer Mălai Marius în funcția de Șef șantier I cu 3300 lei salariu tarifar lunar “. Am citat din Decizia numărul 304 din 30 decembrie 1969, eliberată de Întreprinderea de Construcții Hidroenergetice, București, Director general Adalbert Gilbert. Cartea depășește limitele unui volum memorialistic
MONOGRAFIA- OGLINDĂ A UNEI VIEŢI CE A CTITORIT CETĂŢI DE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343736_a_345065]