5,747 matches
-
De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu secțiunile pe care le terminase de citit. Purta o pereche de mănuși de bumbac, ca să nu-și mânjească mâinile cu cerneală tipografica și să-și murdărească apoi hainele. — Cică în America face furori un film britanic, spuse ea, citind secțiunea de cultură din Sunday Gazette. E vorba despre niște stripperi din Sheffield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cușme albe caselor; steluțe poleite de argint; vrăjitoarea cea căruntă; un fulg abia s-a născut și vântul l-a luat să-i arate lumea; cerne din cer pulberi de făină; a pus apelor podișor de argint; a pus crengilor mănuși de puf alb; a pictat cerul cu nori de leșie; a oprit soarele să mai privească pământul; ape înghețate de cristal; covorul argintiu scânteind în mii de luminițe; copacii cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aflând că nu dorește nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rușii vor fi avut atâta suflet Încât să-l ciuruie mai Întâi bine de tot cu o rafală două de mitralieră sau de automat și numai după aceea să-l strivească cu șenilele, deși o revoluție nu se zdrobește cu mănuși, cum bine se știe. Doamna Koblicska i-a făcut atunci cadou de nuntă cărțile pe care scria Marx și Engels, precum și testamentul lui Andrei prin care Marta moștenea casa, după ce mai Întâi l-a anunțat că e de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate, și acum. Încearcă altceva, pentru o vreme, cel puțin, i-a spus directorul său comercial. Nici lui nu i-ar fi plăcut să se confunde cu Irina Nistor. Postul de dealer autorizat de antene Geton Îi venea ca o mănușă. Cel puțin așa credea Getonul care Își asumase În Întregime chletuielile și procedura legate de deschiderea reprezentanței dacă se găsea un spațiu potrivit, cum cu siguranță era cabana din grădină. După 25 februarie urma să vândă primele antene. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi Întâmplat dacă venea cineva din față ori din spate, Încheie ceferistul de la revizie. Șeful zâmbi. Părea fericit. Oamenii ăștia aveau dreptate: era un om norocos, dar roata trebuia cercetată cu competență de criminaliști. De aceea, va lucra cu mănuși. Ordonă cu tot respectul Împrăștierea, apoi scoase cricul și roata de rezervă. Tot nu făcuse niciodată operațiunea asta, iar până să iasă din schimb mai erau câteva ore. Între timp, căldura se va mai domoli și ea. Doar atât, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
3 februarie 1990, care la acea vreme era condusă, în calitate de ambasador, de Alexandru Paleologu. Este vorba de o adevărată provocare, date fiind noile condiții politice în care trebuia să se desfășoare activitatea diplomatică. Noile responsabilități încredințate se potriveau ca o mănușă cu atitudinea diplomatului revenit în M.A.E., marcat de nedreptatea excluderii sale din activitatea diplomatică., dar și de sentimente puternice de a servi cât mai bine intereselor noii Românii și apărării intereselor și drepturilor cetățenilor români sau de origine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Jobenul impecabil satinat, de pe capul lui Lucian. Ce-i fantasticul decît un accident în obișnuit? "Hei!", vrea să mă chițăie vocea de-a doua, dar o ignor. Erai terrribil, monșer Lucian, parol, cu jobenul maiestuos, de mileniu trecut. Îți ședea mănușă. Jobenul părea luat din schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din centrul frunții ca la unicorni și, bineînțeles, invariabilul pulovăr în trei părți. În spatele lor stau Dora și cu avocatul ei. În partea opusă, tot în primul rând, stă avocatul acuzării, deocamdată singur, poartă ochelari negri ca și Masca și mănuși de piele. Judecătorul, căutând cu privirea prin sală... către avocatul acuzării: Judecătorul: Domnule avocat al acuzării, am dori să începem prin a prezenta acestei curți părțile în discordie... Adică mai pe scurt, unde este doamna acuzatoare? De ce nu este tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să tragă cu arma, cu alură de intelectuali și derbedei în același timp, pregătiți atît pentru improvizație, cît și pentru previzibil. Cu atitudinea asta este practic imposibil să dăm greș, zice Monte Cristo. Mie cel puțin îmi vine ca o mănușă. Știți foarte bine că filmele de acțiune și balistica au fost pasiunile vieții mele. În armată nici ofițerii nu-și cunoșteau mai bine armele decît îmi cunoșteam eu PSL-ul. Îi lăsam la fiecare tragere pe toți cu gura căscată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil. Nici măcar de o asemenea iluzie nu vei avea parte. Totul se va face în cel mai elagant mod posibil. Vor exista călăi și criminali, dar din aceia cu mănuși, dichisiți, ferchezuiți, încît nimeni n-o să-i deosebească de restul lumii. Toți morții vor fi planificați, iar numărul lor va fi stabilit în funcție de necesitățile cerute de evenimente. La sfîrșitul Revoluției însă nu vor fi lăsați să vorbească despre ceea ce li
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din odaie. Și uite-așa, Soarele se rotea În jurul Pământului, contrar adevărului științific, adăugând lui Va luni și ani, Îi apăruseră toți dințișorii de șoricel, mai apăruse și un costumaș roșu din lână de Angora, cu pantaloni, haină, fular și mănuși despre care Victor Îi spunea deseori, În timp ce o mare tulburare i se Întipărea pe fața-i bărbătească: Ține minte bine hainele acestea! Sunt Împletite de Viorița, mămica ta bună! Multe apăruseră Între timp, chiar și o „surioară” care Îl oripila
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
simultan, iar unul dintre ele să precumpănească mai mult! Surprinzător este faptul că semnatarul prefeței, Liviu Antonesei, un eseist cu adevărat subtil, aprobă și elogiază aceste năzbâtii: „...ideile sunt asumate personal, răsucite pe toate părțile, întoarse pe dos precum o mănușă, cu alte cuvinte, trăite. Nu e paradă de erudiție în acest volum, ci o cultură asimilată, funcțională, care te ajută să-ți înțelegi și să-ți conduci viața mai bine și, cine știe?, poate că și mult mai plăcut.“ Este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea!" După o oră, absolvenții cad leșinați. Comanda: "Dezechiparea!", îi descotorosește de cauciucul de pe ei. Să reluăm, de ce se tem oamenii? Nimeni nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așijderea și de experimentată nici să nu mai vorbim. Un singur cusur avea, își căuta jumătatea de vreo trei ani. Cînd l-a văzut pe Ionel, l-a introdus în tiparul jumătății sale și acesta s-a potrivit ca o mănușă. Cîteva voci interioare, cusurgițe rău, o cicăleau: Dar este însurat... E... Are copii... Pensie... Nu-i prea tinerel... E... Nora l-a măsurat exact pe Ionel și și-a adaptat programarea pe grila acestuia. Ce frumoasă sînteți, o flata Ionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
turnului catedralei, orologiu număra după cum fumegau burlanele crescute ca niște mâini amputate din carnea betonului. Resturile de textile arse întunecau cerul, îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri firele de păr de la pizdă cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor. Geme nefututa de parcă intră în ea un vagon de marfă, face ca locomotiva în triaj! Iapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc cu pachești, căciulă rusească, cămeșă kaki, tip gărzi patriotice, mănuși cu un singur deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e lumina la 9 și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om bătrân, am făcut 30 di ani mină în Leșu Ursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al păcii pe care englezii au încheiat-o cu Franța spre sfîrșitul războiului de succesiune a Spaniei. Nici miniștrii împăratului Iosif, nici cei mai mari filosofi, nici cei mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și bogății. Această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă*, care era
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]