1,070 matches
-
dăduseră denumirea bulevardului, Înălțaseră albe coloane dorice În vârful cărora erau puși vulturii germani. Fuseseră plantați alți tei, dar aceștia nu erau nici măcar la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să poată mărșălui În șiruri de câte doisprezece oameni umăr la umăr, și fusese presărată cu nisip roșu pentru ca să nu le alunece ghetele. Erau arborate stindarde albe cu ocazia apropiatei Olimpiade. Unter den Linden fusese Întotdeauna foarte colorat, fără prea multă armonie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mașinii și am descoperit că mâinile Îmi erau prinse la spate În cătușe; dar durerea bruscă, violentă din capul meu mă făcu să ignor orice altceva, numai să nu-mi mișc capul din nou... ... O sută de mii de bocanci mărșăluind În pas de defilare În drum spre Unter den Linden, cu un bărbat care Îndreaptă spre ei un microfon ca să prindă sunetul care inspiră o copleșitoare uimire și admirație, făcut de o armată tropotind ca un cal enorm. O alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
statului. Cu nici un chip nu trebuie să pomenești de această conversație cuiva. — Dar trebuie să fie cineva din SS la Dachau În care să puteți avea Încredere, nu? — Bineînțeles că există, zise Heydrich. Dar ce te aștepți să facă, să mărșăluiască la Mutschmann și să-l Întrebe unde ține ascunse hârtiile? Haida-de, Herr Gunther, fii serios, gândește un pic. — Deci vreți ca eu să-l găsesc pe Mutschmann și să mă Împrietenesc cu el. — Exact. Să-i câștigi Încrederea. Să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pardoseala din piatră, Sturmann-ul l-a lovit cu bocancul până l-a lăsat fără cunoștință. Tot timpul, noi prizonieri se alăturau șirului. După o oră, cred că eram mai mult ca sigur pe puțin o sută. Ne-au pus să mărșăluim pe un coridor lung până Într-o curte pavată unde am fost Încărcați În mașinile verzi ale poliției. Nici un om din SS nu urcă În camionete cu noi, dar nimeni nu vorbi prea mult. Fiecare stătea tăcut, singur cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de mai târziu, că exista acolo până și o școală specială pentru antrenarea oamenilor din SS ca să fie și mai brutali. Nu erau minciuni. Am fost ajutați să coborâm din vagoane cu obișnuiții bocanci și paturi de pușcă și am mărșăluit spre est până la intrarea În lagăr. Aceasta era Închisă deasupra de o gheretă de pază spațioasă, sub care se afla o poartă cu sloganul „Munca te va elibera“, pus În mijlocul grilajului din fier forjat. Această sintagmă era subiectul unei veselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șopotitoare a Fântânii cellor Patru Fluvii, strecurându-se prin frunzișul stejarului lui Tasso, în Piazza di Espagna culcat pe trepte, oprindu-se în umbrelele colorate de la mesele de pe terasă, scăldându-se în Fontana della Barca, trecând peste Tinita dei Monti, mărșăluind prin Piazza del Popolo, zăbovind leneș pe Via Sacra, înainte de a se răspândi din Pincio în culorile asfințitului deasupra întregii Rome, 21 iulie, voi pleca, bagajele mele sunt făcute, de câteva zile în febra cadourilor, uriașul bloc de desen cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
putea să citească o carte, presupunea ea. Dacă ar fi avut una. Sau un ziar, doar că ziarele sunt atât de plictisitoare și de deprimante... Măcar avea haine de despachetat. Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei roz cu blăniță, încercând să danseze un Riverdance 1. În timp ce mergeau pe stradă, Clodagh s-a simțit cuprinsă de un sentiment de împlinire, de liniște și de dragoste. Molly era atât de comică, cu mersul ei de mic sergent-major, mărșăluind cu pieptul scos în afară, dorind să se împrietenească cu toți copiii pe care îi întâlnea. Nu era mereu ușor să fii mamă, recunoscu Clodagh visătoare. Dar în momente ca acesta nu și-ar schimba viața pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dați papucii. Nu se mai întâmplase de când Greg, sportivul american, își pierduse interesul pentru ea, cu o lună înainte să se întoarcă în State. Ea tocmai îndesa ultima pereche de chiloți într-o pungă, când s-a auzit soneria. A mărșăluit la ușă, a deschis și i-a trântit coșul de gunoi în brațe. — Poftim. —E și romanul meu acolo? —O, da, Câinele Negru. Capodopera, acolo este. Coșul de gunoi e cel mai bun loc pentru el, spuse ea răspicat. Figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și Îi privi pe Insch și Napier Înainte să revină la Logan. Poți aștepta afară, În hol, până discutăm chestiunea. Te chemăm Înapoi când am luat o decizie. Cineva turnase beton rece ca gheața În măruntaiele lui Logan. Da, domnule. Mărșălui afară din cameră, cu umerii trași, cu capul sus și Închise ușa după el. Aveau să-l concedieze. Fie asta, fie să-l transfere din Aberdeen. O să găsească vreun post de rahat În Teuchter-land, să-l pună să-și ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care fusese bogatul regat al Seleucizilor, Judaea. Și, în sfârșit, Alexandria, Aegyptus-ul; insulele Sicilia, Sardinia și Corsica; coasta Africii, de la Cyrene la Carthago; și apoi Mauritania, până la coasta Atlanticului. Pe acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa cavalerie grea, cataphracti; înaintau puternicele mașini de asediu, mașinile de război care demolau orașe. Acesta era imperiul; Augustus avusese dreptate: ca să-l conduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei. Povestea circulase printre soldații din legiuni, care mărșăluiau adesea prin noroi. Acum, în mijlocul legiunilor de pe Rhenus - cu mirosurile, glasurile, sunetele îndepărtate ale trâmbițelor care însoțeau schimbarea gărzii în acele vigiliae nocturne, o comandă pe care tuba o transmitea în imensul castru, o alta transmisă de lituus -, regăsea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană de soldați chinezi Îl depăși pe Jim În Avenue Pétain, strigînd lozinci În aerul plin de zgomote. Mărșăluiră mai departe, bătînd stîngaci pasul pe loc sub fațada barocă a Cazinoului Del Monte, apoi alergară pe lîngă stadionul de curse de ogari, o armată de hamali În uniforme portocalii și pantofi sport după model american. LÎngă stația de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonez și o porni spre gemenii Raymond care locuiau În apropriere pe Columbia Road. I se părea că toate străzile din Shanghai erau niște camere Într-o casă uriașă. Trecu În viteză pe lîngă un pluton de soldați-marionetă chinezi care mărșăluiau pe Columbia Road, și o coti mîndru cînd ofițerul Începu să strige. Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și nici nu-ți mai pasă de nimeni și nu-ți mai pasă de nimic. De papii ăia de la Roma n-ai habar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei veșnic de copil. Oamenii mari sunt doar invidioși pe noi pentru că suntem tineri, șoptesc eu, pe când urcăm scările dinspre dormitorul meu spre mansardă. Dar ei sunt mai tineri decât noi sau cel puțin mai inocenți. Afară cad bombe, criminalii mărșăluiesc pe străzi, vagoanele de marfă își duc încărcătura spre est, iar înăuntru, părinții care nu se înțeleg niciodată sunt de acord că Anne și cu mine nu ar trebui să ne petrecem serile împreună, pe întuneric, și Otto, care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
CARTEA A DOUA" 1955-1980tc "1955‑1980" „Nu o să uit niciodată momentul când, la Auschwitz, Peter van Pels (de 17 ani) și cu mine am văzut un grup de oameni aleși. Printre ei era și tatăl lui Peter. Oamenii au plecat mărșăluind. Două ore mai târziu, a trecut un camion încărcat cu hainele lor.“ Otto Frank, citat în Anne Frank Magazine, 1998 „Familiile Frank, van Pels1 și Friedrich Pfeffer șau ajunsț în gara șde la Auschwitzț în noaptea dinspre 5 spre 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aș putea să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri și boschete, lizierele de pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare să-și lingă degetele, dar pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se poate să fie prea multe femei înzestrate cu telepatie selectivă. Poate asta va compensa pentru nasul meu lung și fruntea înaltă. Lisa și-a dat jos haina căutând un loc unde s-o pună. Înainte să aibă timp să mărșăluiască până-n camera de oaspeți, i-am înșfăcat haina, am deschis ușa dormitorului meu numai câțiva centimetri, am aruncat-o și am închis ușa repede. Lisa mi-a aruncat o privire furioasă. Haina aia e din cașmir și mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
conviețui cu ea pe termen nedeterminat. Înainte să apuc să mă gândesc cum urma să umplem cele două ore rămase (se pare că socotisem greșit cât îmi va lua să mă pregătesc), a sunat soneria. —Surpriză! Maria și Lisa au mărșăluit în apartamentul meu precum Trinny și Susannah 1, gata să mă demonteze și să mă reasambleze într-o clonă a lor. Maria mă privi înciudată. —Și nu vreau să discutăm despre aseară. Nouă jocuri. Nouă. Nu vreau să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine. Nu m-am putut abține să nu remarc că părul și machiajul ei erau intacte. În afară de privirea ușor sălbatică, fața ei era o mască perfectă. De ce mi-ai făcut asta? m-a întrebat ea. Și-apoi a început să mărșăluiască. De data asta, am ținut pasul. Dar așa mi-ai spus tu! După săptămâna trecută, m-ai pus să-ți promit că-ți voi spune, că nu voi păstra secretul. Lisa făcu un gest de exasperare cu mâinile. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fie refugiul meu; surorii mele Waltraut, cu trei ani mai mică decât mine, îi revenea nișa din stânga. Căci atât mai pot să spun ca circumstanță atenuantă: nu am fost doar un țânc al Jungvolk-ului în uniformă, care se străduia să mărșăluiască în pas cu ceilalți și în același timp să cânte „Ne poartă steagul nostru înainte“, ci și un băiat căruia îi plăcea să șadă în casă, care-și gospodărea cu grijă comorile din nișa lui. Chiar și aliniat în formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Hitlerist, am fost, desigur, un tânăr nazist. Credincios până la capăt. Nu tocmai din cale-afară de fanatic, dar cu privirea ațintită neabătut în mod reflex asupra drapelului despre care se spunea că ar fi „mai tare ca moartea“, rămâneam în formație, mărșăluind cu pas cadențat. Nici un fel de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]